4,413 matches
-
Milită Petrașcu (monografie), Ed. ARC, Chișinău, 2004 Artă populară a aromanilor din Dobrogea, Meridiane, 1979 Látvány és gondolat [Viziune și gând], coord. Gh. Vida, Ed. Kriterion, București, 1991 Constantin Brâncuși: destinul postum, coord. Silviu Angelescu, București, 2002 Noi studii ale avangardei, coord. Călin Stegeran, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2006 Istoria românilor. Vol. IX: România în anii 1940-1947, coord. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedica, București, 2008 Colaborări cu articole de sinteză despre arta românească și despre artiști români în: Theodor Enescu, Scrieri despre
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
tchèques de l’entre-deux-guerres, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXVII, 1991 “Extazul realității vii, trăite.....”. Un pictor uitat: Constantin Pantelimon, în Artă, nr. 3, 1988 Paciurea, Eminescu și himerele, în Artă, nr. 5, 1989 Însemnări despre avangardă românească, în Artă, nr. 6-8, 1990 Paciurea, le monument d’Eminescu et Rodin, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXVII, 1991 Brâncuși și filmul, în Cinema, nr. 4, aprilie 1990 Provocările lui Mircea Spătaru, în Luceafărul, 9
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
l’art roumain des années 20: l’integralisme, în Bucharest în the 1920s-1940s between Avant-Garde and Modernism, Bucharest, 1994 L’Exégèse de Brâncuși et le symbolisme, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXXII, 1995 Notizen zur rumänischen Avangarde, în Problemi na iskustvo, Sofia, no. 1, 1996 Din nou despre Rugăciunea lui Brâncuși. Argumente noi pentru o teza veche, în Caiete critice, no. 1-2, 1997 Pallady și “nevăzutele simboluri”, în Colocviul Pallady. Muzeul național de artă, București, 1997 Le
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Transilvania, Sibiu - Cultural Capital of Europe și Muzeul de istorie București, 2007 Réflexions sur leș arts décoratifs et la décoration en Roumanie au début du XXe siècle, în RRHA. Série Beaux-Arts, tome XLIV, 2007 Modernitățile picturii interbelice românești, în Culorilea avangardei. Artă în România 1910-1950, Institutul cultural român, București, 2007. [Catalogul expoziției itinerate la Sibiu, București, Lisabona, Praga] Grigorescu and Japanism, în RRHA. Série Beaux-Arts, tome XLVI, 2009 Istoria științelor în România. Istoriografia de artă în România. Coordonator: Mircea Popescu, București
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
urmați de cei din orașele mai mici și din sate. Coloanele în retragere ale armatei sârbe s-au amestecat cu coloanele de refugiați. Aproximativ 250.000 de oameni s-au retras odată cu armata în condiții foarte grele, urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane. Refugiații au suferit de foame, tifos, sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Trenton. Washington a pregătit poziția defensivă la sud de pârâul Assunpink, imediat la sud de Trenton. Cornwallis a avansat dinspre Princeton către Trenton în ziua de 2 ianuarie, dar armata sa a fost întârziată de pușcașii lui Edward Hand, iar avangarda a ajuns în Trenton abia pe înserat. După trei asalturi împotriva pozițiilor americane, toate respinse, Cornwallis a hotărât să aștepte și să termine bătălia a doua zi. Washington a ieșit cu armata în acea noapte și l-a atacat pe
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
calibru mic și lansatoare de grenade care trăgeau direct spre elicoptere se puteau dovedi mortale. Până în momentul desfășurării Operațiunii "Iraki Freedom" în 2003, doar "UȘ Marines" mai avea în componență elicopterele Cobră. În alte părți, aparatele Cobră au rămas în avangardă forțelor expediționare conduse de pușcașii marini. Ulterior, elicopterele AH-1W au fost implicate activ în serviciu în diverse locuri cum ar fi Somalia, Bosnia, Haiti și Liberia. Treptat, ele se vor metamorfoza la standardul AH-1Z și, cel puțin până în prezent, se
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
lungul anilor, cenaclurile "George Bacovia" (al revistei "Ateneu"), "Eșarfe de mătase" (haiku - cenaclu pe care l-a înființat împreună cu dr. Dumitru Radu, în 1990), "Boema" (cenaclu pe care l-a înființat alături de jurnalistul și scriitorul Claudiu Târziu, în 1993) și "Avangarda XXI". A debutat în volum în anul 1996, cu "Somnul grifonului" (versuri), editura " Deșteptarea", Bacău, cu o "Precuvântare" de Cezar Ivănescu. Au urmat volumele de poezie "Iarba manuscriselor" (editura "Plumb", Bacău, 1997), "Corabie spre Magonia" (editura "Semne", București, 1998) și
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
acestei pagini doar trupele care se aflau îndeajuns de aproape de teatrul de ostilități în cadrul celor două zile, pentru a putea interveni. Corpul V austriac, lăsat în urmă drept rezervă strategică și armata austriacă a "Austriei Interioare", ale cărei elemente de avangardă au sosit în apropierea câmpului de bătălie doar în după amiaza zilei de 6 iulie, prea târziu pentru a mai putea interveni, nu sunt amintite în cadrul acestui articol. În același sens, corpul francez VIII, lăsat în afara teatrului de ostilități; garnizoana
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
regale). A fost o excelentă desfășurare defensivă, în condițiile în care Bureau menținea asediul Castillonului. Când Talbot s-a apropiat de tabăra franceză, la 17 iulie 1453, el s-a confruntat mai întâi cu o trupă de arcași, pe care avangarda sa călare a pus-o rapid pe fugă. Aceasta acțiune a insuflat curaj englezilor, dar iscusitul lor comandant nu a făcut greșeala de a porni mai departe, în urmărirea inamicului. El știa că trupele sale sunt obosite, după o noapte
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
George Bellows (1882-1925), resping acest tip de artă și portretizează, cu un realism viguros, viața străzilor citadine. Aceștia din urmă formează așa-numita "Școală Ashcan". În urma expoziției internaționale de artă "Armory Show" (1913) din New York, artiștii americani iau contact cu avangarda europeană. Astfel se creează sincronismul, un stil abstract, care se caracterizează prin ritmul și precizia culorii, aplatizarea cubistă a obiectelor. Artiștii cei mai remarcabili ai acestei perioade sunt: Marsden Hartley (1877-1943), Joseph Stella (1877-1946), Arthur Garfield Dove (1880-1946), Charles Sheeler
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
mituit pe germanii care apărau unul dintre turnurile zidului Vlachernelor și, atunci când, la 1 aprilie, a început asaltul orașului, aceștia, pe neașteptate, au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaneiates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea: „Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se purtau cu
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a putut fi relizat. În toamna anului 1918
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
mituit pe germanii care apărau unul dintre turnurile zidului Vlachernelor și, atunci când, la 1 aprilie, a început asaltul orașului, aceștia, pe neașteptate, au început să tragă săgeți în spatele nefericiților soldați ai lui Botaniates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea:Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, romei, barbari. Ei se purtau ce
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
de care se distanțează cu timpul, revenind după o perioadă de nesiguranță la propriul stil de reproducere realistă a celor văzute. În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului ""La Revue Blanche"". Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez și pentru prințesa Martha Bibescu. Între 1912 și 1913 decorează holul teatrului ""Champs Elysées"". Execută picturi pentru ""Palais de Chaillot"" și pentru un
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
an, Academia de Artă Modernă și Decorativă, pe care o concepe în spiritul Bauhaus, susținând ideea unității de stil dintre toate formele artei. Academia devine, în 1928, Studioul de Artă Decorativă, promovând stilul Art Deco. Maxy este fondatorul revistei de avangardă „Integral”, la care vor contribui Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ilarie Voronca, B. Fondane și Mattis Teutsch. Revista va apare sub îngrijirea sa până în 1928. În 1926, aflat la Paris, Maxy lucrează scenografia și costumele la „Omul, bestia și virtutea” de Pirandello
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
februarie, ei au trecut Rio Grande. Temperaturile din Texas au atins minime record, iar în 13 februarie au căzut de zăpadă. Hipotermia, dizenteria și raidurile indienilor Comanche au răpit multe vieți de soldați mexicani. La 21 februarie, Santa Anna și avangarda sa au ajuns pe malurile râului Medina, la de Béxar. Neștiind cât de aproape este armata mexicană majoritatea garnizoanei din Alamo s-a alăturat localnicilor din Béxar la o "fiesta". Aflând de planurile de sărbătoare, Santa Anna a ordonat generalului
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
doilea congres al organizației de la Harkov, din aprilie 1944. OUN-B a condamnat în timpul acestui congres crimele antievreiești. În timpul congresului s-a afirmat la un moment dat că evreii din URSS au fost sprijinitorii de nădejde ai regimului bolșevic, acționând ca avangardă a imperialismului „moscovit” în Ucraina. În continuare, se recunoștea că guvernul bolșevic a exploatat sentimentele antievreiești ale maselor de ucraineni pentru ca să le distragă atenția de la problemele reale și să le îndrepte frustrările spre declanșarea de pogromuri. OUN trăgea concluzia că
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
nord și nord-est spre Peterborough, Stamford, Grantham, și apoi Nottingham, unde au ajuns la 22 martie. Edward a ajuns la St Albans la 12 sau 13 martie și a pornit de acolo pe urmele lui Fauconberg. La sfârșitul lui martie, avangarda armatei yorkiste conduse de John Radcliffe, Lord Fitzwater, au ocupat Ferrybridge, unde un pod trecea peste râul Aire. Armata lancastriană trecuse peste acel pod în drumul său spre nord de-a lungul Old London Road, și se pare că fie
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
târziu, când radarele sale s-au întors spre grupul din nord care părea să dispară. Cu toate acestea, "Sendai", "Uranami" și "Shikinami" nu au fost avariate și au ieșit în afara zonei de pericol. În acest timp, cele patru distrugătoare din avangarda flotei americane au intrat în luptă cu grupul "Ayanami" și "Nagara" la 23:22. "Nagara" și distrugătoarele sale au răspuns cu lovituri precise de tun și torpile, iar distrugătoarele "Walke" și "Preston" au fost lovite și scufundate în mai puțin
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
spre Concord. Pe la ora 4 am a luat hotărârea înțeleaptă, dar întârziată, de a trimite un curier înapoi la Boston să ceară întăriri. Deși adesea denumită bătălie, ceea ce s-a întâmplat la Lexington a fost doar o mică ciocnire. Când avangarda trupelor regulate, condusă de Pitcairn, a intrat în Lexington la răsăritul soarei în ziua de 19 aprilie 1775, circa 80 de membri ai miliției din Lexington au ieșit din Buckman Tavern și s-au aliniat în piața centrală a satului
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
trageți decât dacă se trage asupra voastră, dar dacă ei vor să aibă parte de război, atunci să înceapă aici.” Conform depoziției sale sub jurământ dată după bătălie: În loc să o ia la stânga către Concord, locotenentul de marină Jesse Adair, capul avangardei, a hotărât de unul singur să protejeze flancul trupelor luând-o întâi la stânga și apoi conducând companiile prin piața centrală într-un efort confuz de a înconjura și dezarma miliția. Trupele lui au alergat spre milițiile din Lexington strigând tare
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
murit și, probabil, șase au fost răniți, coloniștii neînregistrând victime. Smith a trimis trupele din flanc din nou după trecerea podețului. Circa 500 de voluntari din Chelmsford se adunaseră în pădurile de pe Brooks Hill la circa după Colțul lui Meriam. Avangarda lui Smith a șarjat pe deal pentru a-i îndepărta, dar coloniștii nu s-au retras, producând pierderi serioase atacatorilor. Grosul forței lui Smith a continuat de-a lungul drumului până a ajuns la Brooks Tavern, unde s-au ciocnit
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
drum din spatele britanicilor erau prea înghesuite și prea dezorganizate pentru a pregăti un atac. Voluntarii ajunseseră până în acest moment la numărul de 2.000, iar Smith a trimis din nou flancurile. Când trei companii de boluntari au prins în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită lângă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
despre cum atacă americanii, Percy a ordonat rotația ariergărzii la fiecare milă, pentru a permite soldaților să se odihnească periodic. Companiile de pe flancuri au fost trimis în ambele părți ale drumului și o forță puternică a marinei a acționat ca avangardă pentru a elibera drumul înainte. În pofida acalmiei de la Lexington, generalul de brigadă William Heath a sosit și a preluat comanda milițiilor. Mai devreme, el călătorise mai întâi la Watertown pentru a discuta tacticile cu Joseph Warren, care plecase din Boston
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]