5,357 matches
-
este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146. Important este și un alt aspect legat de acest incident: exact ca în unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau Cucoana, Popa, Avocatul din Articolul 214. Similar va proceda Eugen Ionescu în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea (Delir în doi), Domnul și Doamna (O fată de măritat), Profesorul, Eleva, Servitoarea (Lecția), Bătrânul, Bătrâna, Oratorul (Scaunele) etc. Chiar atunci când nominalizează, Eugen Ionescu subliniază înserierea personajelor, apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se va întâmpla în unele farse tragice (Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt), motivul "păcălitorului păcălit", în esență de factură comică, primește valențe tragic-grotești și în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se dovedește a fi mai crudă și mai imorală 54 decât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relația extraconjugală a lui Stamate, sub aparența absurdului din ritualul posesiunii, alegoria actului sexual ascunde asemenea întunericului nopții și rușinoasa pățanie a diavolului din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Urmuz se opun abundenței și diversității de "lucruri tot ușoare"89 consumate "frumos"90 la serate literare 91, amalgamului de sortimente comandate zile în șir prin berării sau în mod nesățios de către "voluptoase"92 coane Lucsițe la Moși. Până și bătrâna cerșetoare din povestirea Calul dracului poate să-i încropească un adevărat festin oaspetelui nocturn din "o costiță de purcel, niște colaci și turtă dulce și mere" la care adaugă știutoare "un clondiraș cu rachiu de izmă"93. Ca și baba
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1991. Preda, Radu, Comunismul. O modernitate eșuată, Eikon, Cluj, 2009. Roșca, Luminița, Mecanisme ale propagandei în discursul de informare. Presa românească în perioada 1985-1995, Polirom, Iași, 2006. Russu, Nicu, Tarzan (scenariu Tr. Popescu-Tracipone), Stadion, București, 1973. Russu, Nicu, Cincizeci de bătrâne (după o nuvelă de Ernest Hemingway), Stadion, București, f.a. Stoian, Emil, Vlad Țepeș. Mit și realitate istorică, Albatros, București, 1989. Taloș, Ion, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, Editura Enciclopedică, București, 2001. Teampău, Petruța ""...și îndată purcese grea"... Nașteri excepționale și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum e bătrână... bătrână ca însăși bătrânețea... Dacă o întrebi, câți ani are, ea răspunde cu o sinceritate dezarmantă: „- Nu mai știu, mamî, cî di la o vremi, n-am mai țânut socoteala șî rându‟ lor...!“ ... „Da‟ știu, cî eram fatî, pi vremea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton pentru tânăra lui nevastă, moașa îl liniștea, spunându-i: „- Eh, cii pi paci, măi băiete... atâta vremi cat inima‟i bati în chept, cii făr‟ di grijî...!“ Era foarte sigură pe știința și experiența ei.Totuși, fără să arate, bătrâna era îngrijorată... ea știa bine la ce se mai poate aștepta. Dar Anton era încontinuu, cu ochii ațintiți pe biata femeie, urmărindu-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau trosnetele de copaci rupți de vijelie, cu înfricoșare... Câteva pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca de moarte,... nici nu mai gemea. - Vai di mini, Antoani mamî..., să n-o lăsam... să n-o lăsam... sări speriată bătrâna, de parcă ar fi călcat pe un șarpe cu piciorul gol, părăsind-o orice fel de oboseală. Teama, știind cât e de mare primejdia, pentru viața tinerei femei, îi dădu puteri sporite. Și, din nou începură amândoi s-o îndemne, într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din nou începură amândoi s-o îndemne, într-un glas, înfricoșați „Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai de ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă, olecuță, olecuță numa‟! o mai îndemnă, moașa, dar fără convingere. Parcă își pierduse orice urmă de nădejde. Vijelia în valuri, care a împiedecat sosirea zorilor Bobotezei, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu copilul în pelinci, merse la Sf. Icoană și-l închină. Apoi, îi arătă lui Anton și bătrânului Toma, zicând: „-Ioti, cole, ioti ci fatî strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe urmă i-o întinse Axiniei... Cu ochii istoviți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei, se înțelegea destul de bine. De baștină, din Șuletea, bătrâna se fălea cu satul ei... altădată Brăițenii de sus, sat străvechi răzeșesc. Era unul din pâlcul de sate înșirate colo
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei, se înțelegea destul de bine. De baștină, din Șuletea, bătrâna se fălea cu satul ei... altădată Brăițenii de sus, sat străvechi răzeșesc. Era unul din pâlcul de sate înșirate colo și colo, pe dealurile Fălciului, acoperite cu păduri nesfârșite de fag și gorun... „...Aproape de Brăițeni, povestește ea, se aflau altădată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cel mai de seamă gânditor și om de știință din cultura românească veche. footnote>, și ei răzeși de neam... da‟ să nu uit Râpili Cogălnicenilor di pi Kogâlnic... și, mai sânt, da‟ eu nu mai am țâniri di minti.“ Când bătrâna Zoița povestește despre satele răzășești trecute în uitare, ochii i se umezesc în tăcere... - Aproape, sânt șî Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și mută mâna de la ochi la ureche. Dacă o întrebi, cum a murit Ion, ea oftează... - Of, of,.. blăstămațî di turci, l-o ucis! Da, l-o ucis păgâni‟, acolo‟n răzbel<footnote Războiul de Independență, de la 1877-1878. footnote>! și bătrâna oftează, din adânc, după fecioru-su, dar nu mai varsă lacrimi; i-au secat demult. Da, l-o ucis păgâni‟... repetă ea, după o vreme, privind într-o parte. Iaca, o rămas Domnica vădană, cu trii ploz‟... sărăcuța di dânsa. Domnica
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păgâni‟... repetă ea, după o vreme, privind într-o parte. Iaca, o rămas Domnica vădană, cu trii ploz‟... sărăcuța di dânsa. Domnica era cam scumpă la vorbă ...dacă o întrebi ceva, ea tace, parcă ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna Zoița se uită la colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei albe, nu zice nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour di grindini, di parcî, Doamni iartă-mă, parc‟ar ci plămădit numa‟ din zâli
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai întrebi, de ce nu se mărită, că doar e încă tânără și chiar frumoasă. Ea se roșește până în vârful urechilor, și răspunde privind într-o parte, ca speriată: - Vai di mini, Doamni ferești!.. Șî mama zâci, arătând cu capul către bătrână, m-o îndemnat... Nuuu!... i-am zâs: Nu‟ni mai trebuie, mi-agiungi c-am zvârlit două căciuli în pod... Gheorghi, Dumnezău să-l hodineascî în paci... O murit șî m-o lasat cu copchil la țâțî, la niș noușpi ani
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dumnezău, șî n-am avut parti niș di el. Eara tari bun Ion șî vrednic... bărbat fără samăn. După dânsu‟ nu‟ni mai trebuie alt bărbat, câți zâli‟oi mai ave‟! - Nu folosăști mamî la nimica, să te tângui. Intră bătrâna în vorbă. O murit! Șî nouă ne vini rându când hotărăști Dumnezău! Asta-i viața! - Nu, nu mai vreu să mai azvârl înc‟o căciulî în pod. Așa, își încheie femeia scurta ei destăinuire... ca o mărturisire înaintea lui Dumnezeu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mare al măcelarului Într-un degetar. O chema Frau Schmidt. — Sunteți de treabă, Herr Gunther, zise Wilhelm. — Ei, na, exagerați, i-am spus și așa era. Nu se putea ști ce informații despre foștii ei angajatori puteam să culeg de la bătrână. I-am luat cutia din mână: — Dați-mi voie să vă ajut. Era o cutie pentru costume de la Stechbarth’s, croitorul oficial al funcționarilor, și mi-a trecut prin cap ideea că o aducea pentru cuplul Pfarr. Am Înclinat tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]