5,989 matches
-
ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea să -ți desfacă legământul, spuse Uriașul și plecă spre marginea codrului, unde zărise o turmă de mistreți, care căutau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la biserică, vă împliniți datoria și faceți copii și bine ai venit în rândul lumii! Toată lumea va fi mulțumită, happy end! După trei sute și ceva de episoade cei doi în final se întâlnesc și se iubesc până la, știi tu, adânci bătrâneți! Această febră mistico-metafizico-artistico-genialo-orgolioaso-nu-știu-cum va trece ca o ploie de vară după trei-patru-fulgere-tunete și, ca bărbat cu mintea venită la cap, vei râde tu însuți, scuturându-te din burta revărsată peste cureaua pantalonilor și scărpinându-te, în capul chelos de, Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe preceptorul Zaleucos. Stătea la intrare și tremura - ochii îi erau măriți de spaimă. Gajus, care era mai înalt decât el, îi puse mâna pe umăr, îi văzu părul încărunțit. Își retrase brusc mâna, nu reuși să-i spună nimic. Bătrânețea unui sclav... Se îndreptă de spate și li se adresă: — Vă mulțumesc... Le spuse apoi să se supună ordinelor, îi salută cu demnitate, nu privi înapoi. Nu avea să-i mai revadă: s-au împrăștiat, au fost vânduți departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el ar fi fost un nimic. N-a fost niciodată frumoasă, nici măcar în tinerețe. Cu trecerea anilor, a ajuns să fie urâtă și de propriul său fiu, împreună cu care a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani, când a materializat figura lui Julius Caesar, iar a doua oară la douăzeci și trei de ani, când a materializat figura lui Marcus Antonius. Când l-a chemat a treia oară, ca să materializeze figura lui Augustus, Arsenouphis murise de bătrânețe. Tânărul Gajus fu dezamăgit - însă, când ieși din acel colț îndepărtat al locuinței, o văzu pe bătrâna Antonia care se îndrepta într-acolo, trecând prin mai multe săli. Tunica ei de mătase de culoarea cerului nopții, pe ale cărei margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de viața pe care o ducea, se gândea că tânărul supraviețuise unor evenimente mai groaznice decât traversarea pădurii din Teutoburgus pe timp de noapte. În mintea lui se nășteau vise de pace, aceleași vise care îl împinseseră pe Augustus, la bătrânețe, să debarce pe insula Planasia, unde era exilat nepotul său, Agrippa Postumus, să-l îmbrățișeze și să plângă împreună cu el. Cu spaimă retrospectivă, Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nevralgicul limes de răsărit, granița care, de la Pontus Euxinus, Marea Neagră, mergând de-a lungul Imperiului Parthicus, dușmanul neîmblânzit al Romei, ajungea, prin Syria, Judaea și Arabia Nabatea, în Aegyptus. „Pământurile care l-au costat viața pe tatăl meu.“ În singurătatea bătrâneții, parcă pentru a justifica față de sine lungile masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțind forța tinereții, îl întrebă, cu aparentă nepăsare: — Care e cea mai frumoasă? Rostind acele cuvinte, se gândea că patul gol din camerele imperiale îi încuraja pe mulți să-și facă planuri. Și văzuse, în cazul lui Tiberius ajuns la bătrânețe, cât de riscant era să trezești lăcomia aspiranților la putere. Dar răspunsul, pe care Callistus îl avea pregătit, nu veni imediat. Împăratul observă că apropierea de putere îi schimbase chipul. Slab, cu o mulțime de riduri fine sub ochi, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stă meditativ cu mâna În bărbie Înainte să se nască și Întreabă pe mama sa ce-i oferă În afară de moarte, ca să vrea să se nască și mama sa nu știe ce să-i ofere și atunci cere el tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. (Am terminat descrierea fotografiei.) V-am spus că personajul nostru adormise, dar nu este adevărat; sunt de aceea obligat să retractez, el doar ațipise sau gândea atât de intens, că am avut timp să-i smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât vrei mai mult. Față de colegii mei de generație, cunosc mult mai multe aspecte ale vieții și de aceea nu mi-e greu să Îi compătimesc de multe ori pentru cei patru pereți pe care-i vor regreta amarnic la bătrânețe. Dar vai... mă copleșește faptul că nu voi putea cunoaște tot, ba chiar mă vizitează gândul că nu cunosc nimic. Sunt sigură că, atunci când o să fiu bătrână, o să zic și eu: „Ce rău că mi-am pierdut tinerețea cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumina policromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii, căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care Îi rămăseseră fixe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ce să fac? Să mor? Nu! Ies la pădure, mă dărâmă și când oi veni acasă poate-i pusă jos, că m-am săturat, și țac, mă mut și eu la garsonieră. Îmi dă și bani, Îmi duc și eu bătrânețile. Sunt bolnav și bătrân, nu mai sunt crai, gata! Lăsați-mă În pace, nu vedeți că sunt bolnav? Sunt bolnav și nu mai am nimic de declarat! Gata! Tac! Lacăt pe gură, apă În șanțuri, lanțuri pe porți, câinii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-n umbra pădurii, la vale, plângând. Și umblă Bitancu cu șarpele prin viață. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În ușa casei din Făuriște, Întors acasă după al doilea război, ars de dor, și se uită cu ochii Împăienjeniți de bătrânețe la frunzele galbene care se așază pe pământ, Încet, Încet, Încet. „Rămâne plopul fără frunză”, zice Bitancu, „vine iarna și eu tot nu m-am dus la Sibiu”... El știe de la oameni că are un nepot de la Lixandru, că Lixandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iarbă udă de rouă. Cerul senin. Aerul tare și curat. Ca la munte. Roșii frunzele de arțar. Peste puțin timp intrând În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva asemănător cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În burta pământului, ca Într-o vizuină caldă, Uraniul, acest minereu, strivit compact Între roci, Îmbătrânind, Îmbătrânind lângă aur și plumb. Cu o mie opt sute șaptezeci și trei de ani În urmă, la Roma, un Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumină plicromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii căutând un punct incert, probabil undeva În trecut, căci mișcarea sprâncenelor Îi trăda o amintire tristă Îngropată În timpuri care rămăseseră fixe, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șase luni. Puțin câte puțin, lucrurile se schimbaseră În bine pentru aproape toți oamenii pe care-i cunoștea. Pe măsură ce gândurile Îi zburau de la o persoană la alta se simțea ca-ntr-un montaj de genul „și au trăit până la adânci bătrâneți“ de la sfârșitul vreunei comedii romantice siropoase. Ea, desigur, era eroina principală care-și câștigase bărbatul vieții ei. Apoi Saul care devenise faimos peste noapte - după 15 ani de așteptare. Hannah primise banii pe care Îi mai datora Claudia Planchette și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Socrii mei, de curând întorși dintr-o croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
favorizat impulsurile unei dorințe ascunse, pe care știi că o ai chiar dacă îți repugnă. Această schimbare devine vizibilă la jumătatea vieții, anii care vor urma vor adăuga doar câteva fatale retușuri. Chipul de la patruzeci de ani este deja cel al bătrâneții tale. Cel care va intra în mormântul tău. Eu, care am crezut întotdeauna că semăn cu mama, am devenit tatăl meu într-o dimineață de decembrie, în oglinda mașinii oprită în trafic. Suferința îmi încurajase trupul spre asemănarea cu bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Trecând pe lângă o biserică, San Martín, intră în ea, aproape fără a-și da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric, miros de bătrânețe, de tradiție parfumată în tămâie, de sălaș secular și, înaintând aproape pe bâjbâite, se duse să se-așeze pe-o bancă. Se lăsă mai degrabă să cadă decât se așeză pe ea. Se simțea ostenit, ostenit de moarte, de parcă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ya-ba-bam caracteristic. Fima se Întreba uneori dacă nu făcea asta și În somn: de parcă melodia ar fi urcat dintr-un izvor fierbinte, nevăzut, care se revărsa din trupul Împuținat al tatălui său sau se scurgea prin micile crăpături făcute de bătrânețe. Încă de pe scări avu senzația că simte mirosul tatălui său, miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e că voi vă mințiți numai și numai pe voi. De parcă arabii tăi n-ar face decât să ceară politicos să li se Înapoieze orașele Nablus și Hebron, după care vor pleca frumos acasă și vor fi fericiți până la adânci bătrâneți și pacea va domni peste Israel și peste Ismael. Dar nu asta e ceea ce vor ei de la noi. Vor Ierusalimul, Fimucika, vor Jaffa, vor Haifa, vor Ramla. Vor să ne taie gâtul puțin, asta-i tot ce doresc. Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mine, amice, și Între noi doi și Troțki există mai multe puncte comune decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz, auz, sistem digestiv și secretor, nervi care percep durerea, metabolism, memorie, simțul pericolului, un labirint complicat de vase de sânge, un aparat reproducător și un mecanism de regenerare limitat, programat până la urmă pe autodistrugere. Și o inimă care funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Yeri a spus: Azoy. Și apoi s-a prăbușit totul peste mine. Odată, sâmbătă dimineața, cu o lună și jumătate În urmă, mai bine mi-aș fi mușcat limba și aș fi tăcut, i-am zis: Yeri, dacă așa arată bătrânețea, de ce să ne facem atâtea griji? Ce e rău În ea? Atunci el s-a ridicat dintr-odată, uitându-se la tabloul „Mâncătorii de fluturi“ al lui Yossel Bregner de pe perete, poate Îl cunoști, o reproducere pe care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Dimi și simți că era și el gata să izbucnească În lacrimi și că Îl iubea din tot sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci de ani, care doar din când În când șuiera printre dinții din față sau ciocănea ușor În obiecte neînsuflețite, până când Îl lovise teama de bătrânețe și Înțelesese că aceea era ultima lui șansă de-a Înceta să danseze după muzica plicticoasă a nevestei și de-a Începe să-și trăiască propria viață. Acum doarme În brațele amantei, Într-un hotel din Italia, cu genunchiul Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]