5,417 matches
-
în 1855-1856, ca unul din marile progrese ale statului în drumul spre modernizare. Vasile Alecsandri îi scria cu satisfacție lui Ion Ghica: „După moartea părinților mei (1838), am eliberat pe toți robii noștri. Frumoasă zi a fost aceea când din balconul casei de la Mircești am declarat țiganilor adunați că sunt liberi”. Cartierul Răești este mai nou. Majoritatea locuitorilor, români, care se ocupau cu agricultura, s-au așezat pe Valea Turbatei și pe Dric. La începutul secolului al XVIII-lea, erau numai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
suită de atentate a fost planificată cu prilejul vizitelor realizate de Fidel în diverse țări, sau a participării la reuniuni internaționale: în 1971 cu prilejul vizitei lui Fidel în Chile, au fost perfectate 2 planuri: la apariția lui Fidel la balconul palatului prezidențial; la conferința de presă, unde doi teroriști infiltrați drept "cameramani" ar fi tras din armele ascunse în camerele de luat vederi. Generalul de carabinieri José Maria Sepulveda, implicat în planurile CIA, a fost cel care a permis "infiltrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat despuiat pe balconul unde nu se sfia să se arate, ca să se răzbune de purtarea lui indecentă. Numai trădătorii și servilii o duceau bine. [De frontul francez spuneau: „Ein Feuerorkan“.(Un uragan de flăcări (germ.).)] (Ediția I, 1937, p. 209.) alex. sturdza Alexandru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cel mai înverșunat prăbușitor al dinastiei și tronului. Regele se făcu neștiutor de cele petrecute în teritoriul ocupat, decoră întreaga delegație și pe Stere, și-i invită la dejun. El uitase tot, își refăcuse o virginitate și se mândrea pe balcon la spatele regelui, ovaționat de public; C. Arion își bătea joc de el și-i vorbea în față de cei care vorbeau într-un anumit fel și se purtau într-altul, dar uita că și dânsul era în aceeași categorie. O
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
restul publicului. Mii de persoane au alergat pe Piața Episcopiei, unele duceau flori, toți strigau: „Trăiască Franța!“ Muzica militară germană care cânta pentru Mackensen a fost gonită, Marseillesa și imnul regal intonate. Francezii însă nu se arătau, dar pe un balcon ieși un german, care repede pieri în huiduielile și fluierăturile publicului. Altul apăru jos la ușă; maiorul Dumitrescu, de la biroul păcii, înaintă și-i strânse mâna, apoi, întorcându se la lume, dete cuvântul lui de onoare că nu au venit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Jos germanii“ și cântaseră „Trăiască regele“. Văzând că le puteam expune fără a le pierde, am alergat la Clubul liberal, am scos din pod drapelele române și aliate, am luat covoare de la Ionel și din ale mamei și am împodobit balconul. Era primul pavoazat din tot orașul, și toți trecătorii îl salutau și aclamau. Numai cel american lipsea... Repede s-a făcut unul - nu prea faimos, dar bun la nevoie. Guvernul cel nou lucra ca să asigure ordinea la plecarea nemților. A
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
conservator zicând: „Tot la el trage“. Nici în aceste clipe solemne nu uitaseră inimicițiile meschine de partid.]( Ediția I, 1937, p. 386.) Trecând pe urmă pe acasă, Ionel ne-a luat cu el la Universitate, unde ni se rezervase un balcon. La una din uși, o fată tânără a recunoscut pe Ionel și, dându-se în lături, zise: „Să facem loc făuritorului României Mari“. Aceasta a fost singura manifestație ce s-a făcut la revistă [defilare] lui Ionel, care asista ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atât de absorbiți și de emoționați, încât nici nu am băgat de seamă această indiferență, sau mai bine zis această trecere de vedere a publicului și a guvernului, ci tocmai acum, după atâția ani, scriind aceste linii, o constat. Din balcon deci priveam la defileul care se făcea pe bulevard în fața suveranilor și oficialităților, în fața statuii lui Mihai Bravul. Regele și regina în albastru orizont, cu căciulile mari de blană(Ibidem, 1937, p. 387: căciulile... „urâte și nesuferite“.), pe care eu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o trupă faină de pictori, care ne înțelegeam foarte bine. Bineînțeles că Vintilă, era oarecum în cealaltă tabără, și aveam mai multe meciuri cu el, dintre care, câteva voi povesti în paginile ce urmează. Dimineața, după micul dejun pictam pe balconul nostru de la etajul 2, iar Emil Pavelescu a venit cu ideea să bem un rom, asta era pe la ora 11. Așa că în desfășurătorul taberelor a apărut chiar o tradiție, ,,Romul de la ora 11”, tradiție care ne place să o respectăm
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să o respectăm, asta dacă ne aducem aminte de ea. Aici la Moldova Nouă aveam să aud de la regretatul domn Savonea, cum se face de fapt o pânză bună de pictat. Parcă îl văd și acuma foarte clar, venea la balconul nostru de la etajul 2 al vilei unde întindeam pânzele și le grunduiam. „Trebuie dat cel puțin 5-6 straturi de grund, iar primul trebuie să fie ca o smântână foarte subțire, aproape ca un zer”, spunea d-l Savonea. Dar înainte de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
front de lucru. Pânzele întinse și grunduite le puneam la uscat, dar după cum ne spunea tot d-l Vintilă, era bine să le uscăm în poziție orizontală, ca să nu apară cine știe ce deformare a pânzei. Așa că în prima seară de tabără, balcoanele și holurile noastre erau pline pe jos de pânze, de nici nu aveai pe unde să calci. Îmi aduc aminte că uneori, mai ales la cină, d-l Vintilă, nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Convorbiri literare" fiind trimisă de același administrator, Onicescu. Accesul, de aspect maniacal, este confirmat și de către un gardian al ospiciului, care, în 1903, îi comunică dr. Zosin că Eminescu, în perioada de mare agitație, se lovea de pereți și de balcon etc. Gheorghe Bojeincu, fost coleg de școală cu Eminescu și rudă cu administratorul Onicescu, l-a descris pe Eminescu pe care-l vede în familia Onicescu, în timpul internării când era ameliorat, ca fiind "perfect sănătos". Au plecat chiar împreună, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
primei ieșiri în public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei de sub mine, de la parter. Dar parcă și mai multă emoție mi au dat cele câteva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Brăila. În acord cu acest tumult se desfășura și o destul de intensă viață culturală, despre care și azi mărturisesc edificiile celor două teatre, Comunal și Lyra, după cum ar fi mărturisit și impunătoarea clădire a cine matografului Passalaqua, cu parter, loji, balcoane și galerie, căzută victimă demolărilor din epoca lui Ceaușescu. Nici un turneu important al trupelor teatrale sau de operă, bucureștene și chiar străine, nu ocolea Brăila. Erau apoi, ca factori semni ficativi ai dinamismului cultural, bibliotecile publice foarte bune, cum era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut nespusul noroc să trăiesc nu numai alături dar chiar în intimitatea lui Alexandru Vlahuță. N-a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
era locul de întâlnire a celor ce vroiau să afle vești de peste hotar. Ei, ce mai nou în Evropa, coane Matei? întreba Alecu Forăscu, un tip original de vechi moșieri, supranumit Tololoi, pentru că glasul lui, când poruncea de bucate din balcon de la dânsul, se auzea tocmai la noi. Ce să fie? răspundea tată-meu; ia, revoluție la Paris. Regele Ludvic-Filip a șters-o și poporul a intrat și a jucat dragaica 29 în palatul lui. Elei!... Auzi poznă!... Da, bine, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai compactă și înaintă spre palat învârtind în vârful ciomegelor coifurile cucerite de la soldați ca trofee de război. Atunci un regiment de infanterie se prezintă în fața răzvrătitorilor cu arma la braț. Am auzit trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
da, am descărcat odată în aer, la comanda lui Vasile, cele cinci puști ale noastre câte cu două țevi, de-au răsunat toate dealurile și am stârnit toți cânii din sat. Manolucă, la auzul acestei salve neașteptate, a ieșit în balcon să vază cine se vestește în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas măsurat, una, două, trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu mâna dreaptă la pălărie. Să trăiești, Manolucă! strigarăm cu toții în cor. Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în râs. Da! Vom mânca vânatul nostru. În acel moment, înșfăcându-mi pușca și cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frumoasă și pănă a o iubi nu-i decât un pas, iar pasul acela e cât se poate de ușor de făcut la 16 ani, când îți închipui că toate păsările ce zbor se mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lucru ce nu mi-ar fi fost la Îndemână acum 10-20 de ani. Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a găsit cu cale să-mi nesocotească preocupările și convingerile provocând o catastrofă ecologică printre vrăbiile din balcon și o mulțime de mezalianțe cu siamezele din cartier. Spre deosebire de mine care, blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai atent, le poți întâlni pe Răduleasca, pe Esca. Cum, nu le știi? Vecine bune! Și bunică-mea mă întreabă câteodată, mă, pe a lu’ Cocozon, tu cu el te mai vezi p-acolo? Ca și cum e suficient să ieși în balcon, să dai o strigare și numa-ndată te trezești cu alde Cocozon la poartă. Bre, el e la Construcții, taman în partea ailaltă a orașului. E ca de aici la Ploiești, dar n-ai cum să înțelegi matale. Mă uimește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintre blocuri. Când scoți capul în bulevardul drept, turnat fără pic de imaginație. Cartier care trebuie dinamitat urgent. Cel mai onest plan edilitar. Și oamenii să fie înăuntru. Un cartier sinistru de țărani de tip nou, care creșteau găini pe balcon. Când mă mutasem aici, dimineața auzeam cântând cocoși și am crezut că am halucinații. Halucinații auditive deloc întâmplătoare, pentru că și colegii mei de spital pretindeau că aud câinii cum latră. Le plăcea să creadă. Înaintezi printre blocuri și nu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sticlele de lapte pe care le aruncam. Sticle pe care apoi nu le foloseau la nimic. Puneau conservăraie, depozitau tot felul de chestii, dar, în timp, numărul de sticle atinsese o cifră absolut impresionantă și chiar dacă le ocupau, le invadau balconul, le acumulau în continuare, pentru că cine știe în ce clipă poate interveni o cumplită criză de sticle de lapte și e bine să fii aprovizionat din vreme. Să fii prevăzător cu lucrurile astea care pot părea de nimic, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]