4,866 matches
-
tânăra creolă. „Un bărbat care face atâtea pentru mine!...“ „Tu ce-ai face pentru el?“ Întrebă Maurice nerăbdător. Pardieu! L-aș iubi!“ „ Atunci mi-aș da jumătate din viață ca să te văd În mâinile Pisicii Sălbatice și a tovarășilor lui beți - și cealaltă jumătate ca să te salvez de primejdia asta.“ Și În acest punct, bravul autor interpolează o ciudată confesiune: „Cea mai dulce sărutare pe care am primit-o În viața mea a fost când o femeie - o făptură blondă, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul ușii fuseseră folosite de diverși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o cameră în alta - acum se află aici, în prima -, cu o carte pe piept, căci fusesem nevoit să renunț la lectură; lumină puternică, inundând „scena” pe care se desfășoară, în picioare, tata, de abia întors acasă, băut dar nu beat, cu chef, cum se spune. De obicei, când întrece măsura, mă irită teribil, evit, ostentativ, să vorbesc cu el sau, dimpotrivă, mă năpustesc, cu vorbe pe care le regret apoi, asupra-i (mă răzbun - deși consider că nu am dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și odată mi-a povestit cum a scăpat el de la o moarte sigură. Ocupaseră un sat, controlau casele, una câte una, se răzlețiseră. Din această cauză probabil, domnul A. se trezise la un moment dat... luat prizonier de un maior beat criță, răsărit nu se știe de unde, cu un pistol într-o mână, cu cealaltă făcându-i semn s-o ia înainte. Unde vroia să-l ducă? Doar satul era ocupat de ai noștri. Iar de ucis l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice, atât de deosebite de cele ale actorilor de pe scenă. * Eram foarte beat când am aflat că a murit Tudor Vianu. Trăsesem un chef la Snagov, la bufetul din centru, cu niște prieteni, care veniseră cu mașina să mă ia de la Gruiu, unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-o? Parcă tata, căci mi se pare că și el era cu noi. Am izbucnit în plâns și am ținut-o așa o bună bucată de vreme, în ciuda faptului că ceilalți încearcă să mă liniștească. Un plâns exagerat, de om beat, desigur. Și totuși lacrimile pe care le-am vărsat atunci, în acea dubă ce gonea spre București, pe un întuneric fulgerat din când în când de luminile de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un actor de talent face glume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nopți întregi în anturajul care-l înconjura și-l admira pentru voința cu care biruia toate ispitele. L-am văzut cumătru mare și nun mare, în nunți cu mult public, cu muzică, unde, de seara până dimineața toată nunta era beată, iar el era numai cu paharul lui de sifon. Și aceasta nu o lună sau două, nu un an sau doi, ci toată viața, adică mai mult de 40 de ani. Era învățător și directorul școlii primare din comuna Ariciu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de cineva. Un frustrat, bineînțeles. M-am plimbat puțin și l-am întâlnit pe poetul Peter Lindfors; a întors capul. M-am dus direct la el și l-am privit în ochi- s-a înroșit și s-a bâlbâit. Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea de poeme. Aștept cu nerăbdare să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îndrăgostește fulgerător. Imediat, îndrăgostitul (chiar și el avea putere: era iubitul sultanului și fiu de vizir!) o are pe acea fată în patul în care numai sultanul avea fericirea să se găsească. Și cum se întâmplă și în povești, sultanul beat îi surprinde pe cei doi, este doborât de durere, dar mai ales de o furie care-l orbește, încât dă ordin imediat ca iubitul să fie pus în țeapă și să i se scoată pielea de pe el ca pe o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pus în țeapă și jupuit de piele, în fața unui cadavru însângerat. Tăcut și mut, el se retrage în camerele sale jelindu-se, recunoscându-și crima, nedreptatea făcută celui iubit. Strigă, se bate cu pumnul în piept spunând că a fost beat, că n-a știut ce făcuse. Nu mai bea și nu mai mănâncă, vrea să-și ia viața pentru că nu poate trăi fără cel iubit. Atunci intervine tatăl celui iubit, care-și duce fiul în fața sultanului, și acesta învie din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
oamenii urmau să plece cu trenul de Galați, iar apoi să fie preluați și urcați în mașini. Ajunsă în gară cu o oră mai devreme, tremuram de frig pe peronul gării, cot la cot cu grupul de țărani pe jumătate beți. Aceștia se încălzeau sorbind din sticla de băutură pe care o aveau în sacoșă. La o oră stabilită trebuia să mergem într-un birou de protocol de la C.F.R., cu tabelele nominale, pentru a ridica foile de drum ale celor care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
preoteasa a venit lângă mine și m-a apucat pe după umeri. De ce sunteți așa tăcută? Nu fiți supărată, tovarășa primar, mi-a spus, așa sunt femeile. Am auzit că s-au certat aseară pentru că șeful de post a venit târziu, beat, și ea nu a fost de acord să plece dimineață cu mașina, mahmur cum era. Nu sunt supărată. Sunt obosită. Am nevoie de o mașină să merg la centru mai pe seară. Mai am două tichete de benzină. Dacă nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care umbla mai mult beată. Își îneca sărmana supărarea în băutură. Nu putea să spună nimic. Pe doctoriță nu avea voie să o supere nimeni, ca nu cumva să plece din comună. Nici pe contabilă nu era indicat să se supere, deoarece aceasta era cea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie simplă. Bărbatul ei era zidar și era bețiv. Înainte de a pleca la muncă în străinătate, acesta venea seară de seară beat, voma și apoi urina în fața ușii, după care intra în apartament. Ea ieșea și spăla cimentul din fața ușii. Spăla și ușa, după care schimba preșul de la intrare cu unul curat. Îl ura, dar nu se despărțea de el. De câțiva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e bătaie de joc, tovarășa! Scrie tot. Noi știm de ce ai plecat mata azi dimineață acolo, lângă I.A.S. Zori de zi. 184 Arma pe care ți-a adus-o neamțul de sărbători, unde ai ascuns-o? Îl priveam înmărmurită. Beat nu părea a fi. Instructorul de la C.C. își studia concentrat unghiile, fără a scoate vreun cuvânt. Nu știu despre ce vorbiți. Ai fost văzută și auzită de către milițian, la locuința unde au stat de sărbători familia neamțului Werner, în seara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ce ați venit, dar vă poftesc să plecați din biroul meu și din comună. Voi suna la primul secretar și voi cere să mă primească pentru a sta de vorbă cu dumnealui. Îi voi povesti și cum zăceați în șanț, beat, în dimineața aceea, la intersecția cu șoseaua națională. Și îi voi spune și de bețiile pe care le faceți prin satele comunei. Toate câte le imputați sunt doar minciuni și exagerări. Nu am primit, nu mi s-a oferit și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ai ascuns tabloul „iubitului tău conducător”? Luați-l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceste „fapte de eroism” au avut, se pare, drept scop înfometarea și spurcarea mea, a celei care era acum inamicul public numărul unu. Făcea parte din operațiunea de eradicare a comunismului din acea comună. Se 216 pare că pentru „revoluționarii” beți devastarea vremelnicei mele locuințe era un obiectiv de mare importanță. Am ieșit în stradă să caut o mașină, să merg în celălalt sat mare al comunei. Nu mai vroiam nimic. Nu mă mai interesa nimic. Puteau să ia și să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Au fugit câțiva oameni pe malul stâng (cel drept era inundat)și după 2, 5 km au reușit să l scoată din furia apei. L-au certat, eu am spus: am vătzut și eu un bețiv, care a zis sunt beat și fac ce vreau! După două decenii, în locul podului din lemn, s-a construit un pod din beton, cu trotuare și balustrade. Prin strădania locuitorilor, comuna Hlipiceni se evidențiază printr-o producție agicolă destul de bună și de calitate la producția
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Au fugit câțiva oameni pe malul stâng (cel drept era inundat)și după 2, 5 km au reușit să l scoată din furia apei. L-au certat, eu am spus: am vătzut și eu un bețiv, care a zis sunt beat și fac ce vreau! După două decenii, în locul podului din lemn, s-a construit un pod din beton, cu trotuare și balustrade. Prin strădania locuitorilor, comuna Hlipiceni se evidențiază printr-o producție agicolă destul de bună și de calitate la producția
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
parte, pe dreapta, unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva, parcă apucat de o criză, lovind în sacul acela, în mama lui Vasile, cu picioarele, cu bocancii, cu pumnii, înjurând-o brutal. Am înțeles, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă fiara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]