4,194 matches
-
fost definită ca răspuns virusologic susținut , la 6 luni după încheierea tratamentului . Pacienții eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C , confirmată de un ARN- VHC pozitiv prin tehnică polimerazei în lanț ( PCR ) ( > 100 copii/ ml ) , o biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică , fără o altă cauză care să determine hepatită cronică și valorile anormale ale ALT plasmatice . ÎntronA s- a administrat în doză de 3 milioane UI , de trei ori pe săptămână , în monoterapie
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
cu ÎntronA trebuie întrerupt la pacienții cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare , ceea ce poate indica o decompensare hepatică . Hepatită cronică C : La toți pacienții în studiile cu hepatită cronică C s- a efectuat o puncție biopsie hepatică înainte de includere , dar în unele cazuri ( adică la pacienții cu genotip 2 și 3 ) tratamentul poate fi început și fără a avea confirmarea histologica . Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesara efectuarea puncției
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
hepatică înainte de includere , dar în unele cazuri ( adică la pacienții cu genotip 2 și 3 ) tratamentul poate fi început și fără a avea confirmarea histologica . Trebuie urmărite recomandările de tratament actuale pentru a se stabili dacă este necesara efectuarea puncției biopsie hepatică înainte de începerea tratamentului . Monoterapie : Rar , pacienții adulți tratați pentru hepatită cronică C cu ÎntronA au dezvoltat anomalii tiroidiene , fie hipotiroidiene , fie hipertiroidiene . În studiile clinice utilizând tratament cu ÎntronA , 2, 8 % dintre pacienți au dezvoltat tulburări tiroidiene . Tulburările au
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
fost definită ca răspuns virusologic susținut , la 6 luni după încheierea tratamentului . Pacienții eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C , confirmată de un ARN- VHC pozitiv prin tehnică polimerazei în lanț ( PCR ) ( > 100 copii/ ml ) , o biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică , fără o altă cauză care să determine hepatită cronică și valorile anormale ale ALT plasmatice . ÎntronA s- a administrat în doză de 3 milioane UI , de trei ori pe săptămână , în monoterapie
Ro_495 () [Corola-website/Science/291254_a_292583]
-
la unii pacienți debutul osteoartropatiei este prin ulcerații, ceea ce impune diagnosticul diferențial cu osteomielita. Radiografia standard, creșterea numărului de leucocite și a VSH sunt nespecifice, având un aport limitat în diagnosticul diferențial. Examinările cu o specificitate mai mare cum sunt biopsia osoasă, scintigrafia osoasă cu technețiu sau cu indiu, scintigrafia osoasă cu leucocite marcate și rezonanța magnetică nucleară au o accesibilitate redusă (80,81). Dozarea fosfatazei alcaline (fracțiunea specifică oaselor), ca marker al procesului de formare a osului sau a deoxipiridinolinei
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
întotdeauna prin contiguitate. Din acest motiv manevra de diagnostic cea mai la îndemână și cu o bună valoare predictivă este explorarea ulcerației cu un instrument bont (probing to bone) și dacă se simte planul osos osteomielita esta foarte probabilă (99). Biopsia osoasă și analiza histologică sunt criteriul „de aur” pentru diagnostic. Radiografia are o sensibilitate și o specificitate mică însă acestea cresc atunci când se compară mai multe radiografii în dinamică. Scintigrafia osoasă cu leucocite marcate și rezonanța magnetică nucleară au o
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
zone, reprezintă cea mai frecventă metodă de diagnosticare; criteriile Schumacher și criteriile Poser prezintă mai degrabă o semnificație istorică. Deși criteriile de mai sus permit stabilirea diagnosticului prin metode neinvazive, unele persoane susțin că unica dovadă incontestabilă este autopsia sau biopsia zonelor în care sunt detectate leziunile tipice produse de scleroza multiplă. Datele clinice pot fi suficiente pentru diagnosticarea SM dacă pacientul a prezentat în trecut episoade de simptomatologie neurologică specifică bolii. La persoanele care se prezintă la medic după un
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
largă), N0, M0. - stadiul ÎI: tumoarea reziduala microscopic, după excizia chirurgicală și/sau N1. M0. - stadiul III: tumoarea reziduala macroscopic, după excizia chirurgicală incompletă (excizie intralezională). - stadiul IV: M1. Acest sistem de clasificare se bazează pe CT, scintigrafia scheletului, limfografie, biopsia sistematică a nodulilor limfatici regionali, pe studiul macroscopic și histologic al marginior tumorii rezecate. Tratamentul trebuie să cuprindă: 1) chimioterapia preoperatorie 2) excizia chirurgicală largă, inclusiv a nodulilor limfatici regionali 3) în cazul în care excizia nu a fost largă
Rabdomiosarcom () [Corola-website/Science/316175_a_317504]
-
inflamație: VSH crescut; - testul hemocult pozitiv. - Tuseul rectal - Rectoscopia (vizualizarea doar a rectului = porțiunea terminala a colonului) sigmoidoscopia (vizualizeaza rectul si colonul sigmoid, adica cam 1/3 din tot colonul) sau colonoscopia totala cu vizualizarea de imagini din interiorul colonului - Biopsia zonelor suspecte la colonoscopie - Irigografia simpla (mai rar folosita astăzi) sau cu dublu contrast - Ecografia abdominala (nu vede cancerul de colon, dar poate sa vadă eventualele metastaze în ficat, abdomen sau ganglionii abdominali) - Examenul tomografic (computer tomograf, CT), nu vede
Cancer de colon () [Corola-website/Science/317378_a_318707]
-
copilului. este contagios până când umflăturile dispar, umflături care, în cazul în care sunt netratate, pot rezista până la 6 luni sau mai mult. Diagnosticulde se face pe aspectul clinic, virusul neputând fi cultivat in mod obișnuit. Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie excizională. Histologic, molluscum contagiosum este caracterizat prin organisme molluscum în epidermă deasupra membranei bazale, care constau în celule mari cu: Leziunile Molluscum contagiosum sunt de culoarea pielii, în forma de cupolă, și perlate. Ele au adesea un diametru de 1-5
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
cazuri fiind adesea atribuite unei combinații dintre factori genetici, gaz radioactiv radon, azbest, și poluarea aerului, inclusiv fumatul pasiv. Cancerul pulmonar se poate depista în urma unei radiografii toracice și a unei tomografii computerizate (tomografie CT). Diagnosticul este confirmat cu ajutorul unei biopsii, realizată, de obicei, printr-o bronhoscopie sau biopsie ghidată CT. Tratamentul și rezultatele pe termen lung depind de tipul de cancer, de stadiu (gradul de răspândire), precum și de starea de sănătate generală a persoanei, măsurată în funcție de statusul de performanță. Tratamentele
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
genetici, gaz radioactiv radon, azbest, și poluarea aerului, inclusiv fumatul pasiv. Cancerul pulmonar se poate depista în urma unei radiografii toracice și a unei tomografii computerizate (tomografie CT). Diagnosticul este confirmat cu ajutorul unei biopsii, realizată, de obicei, printr-o bronhoscopie sau biopsie ghidată CT. Tratamentul și rezultatele pe termen lung depind de tipul de cancer, de stadiu (gradul de răspândire), precum și de starea de sănătate generală a persoanei, măsurată în funcție de statusul de performanță. Tratamentele standard includ chirurgia, chimioterapia și radioterapia. CBPNM este
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
o extindere a mediastinului (sugerează răspândirea în nodulii limfatici), atelectazie (colabare), consolidare (pneumonie) sau revărsat pleural. Imagistica prin computer tomograf este de obicei folosită pentru a oferi mai multe informații cu privire la tipul și gradul de extindere al bolii. Bronhoscopia sau biopsia ghidată CT este adesea folosită pentru a preleva mostre din tumoare pentru histopatologie. Cancerul pulmonar se prezintă, de cele mai multe ori, ca un nodul pulmonar solitar în cadrul unei radiografii toracice. Cu toate acestea, diagnosticul diferențial este extins. Multe alte boli pot
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
sân care s-a răspândit la plămân se numește cancer de sân metastatic. De cele mai multe ori, metastazele se prezintă sub o formă rotundă în cadrul radiografiei toracice. Cancerele pulmonare primare prezintă metastaze la nivelul creierului, oaselor, ficatului și glandelor suprarenale. Imunocolorarea biopsiei este adesea utilă în stabilirea sursei. Stadializarea cancerului pulmonar reprezintă o evaluare a gradului de răspândire a cancerului de la sursă, fiind unul dintre factorii care afectează prognosticul și tratamentul posibil al cancerului pulmonar. În evaluarea inițială a stadializării cancerului pulmonar
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
și în cazul CBPM, cele două tipuri generale de evaluare sunt stadializarea clinică și stadializarea chirurgicală. Stadializarea clinică se realizează înainte de intervenția chirurgicală definitivă. Aceasta are la bază rezultatele studiilor de imagistică (precum tomografiile computerizate și PET scan) și rezultatele biopsiei. Stadializarea chirurgicală este evaluată fie în timpul operației, fie după aceasta, în funcție de rezultatele combinate și constatările clinice, inclusiv prin prelevarea de probe chirurgicale din ganglionii limfatici toracici. Profilaxia este metoda cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește reducerea
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
vag este tăiat în timpul funcționarii, noua inima bate de la aproximativ 100 de bătăi pe minut, cu excepția cazului în care regenerarea nervilor se produce. Pacientul este monitorizat în mod regulat pentru a detecta o eventuală respingere. Aceasta poate fi efectuată prin intermediul biopsiilor frecvente sau a unui cunoscut sub numele de Testarea Exprimarea moleculară AlloMap. De obicei, biopsia se face imediat post-transplant și apoi AlloMap se înlocuiește o dată ce pacientul este stabil. Trecerea de la biopsie la AlloMap poate avea loc după 55 de zile
Transplant de inimă () [Corola-website/Science/326740_a_328069]
-
cu excepția cazului în care regenerarea nervilor se produce. Pacientul este monitorizat în mod regulat pentru a detecta o eventuală respingere. Aceasta poate fi efectuată prin intermediul biopsiilor frecvente sau a unui cunoscut sub numele de Testarea Exprimarea moleculară AlloMap. De obicei, biopsia se face imediat post-transplant și apoi AlloMap se înlocuiește o dată ce pacientul este stabil. Trecerea de la biopsie la AlloMap poate avea loc după 55 de zile de la transplant. Complicații post-operatorii includ infecții, sepsis, respingerea de organe, precum și efectele secundare ale medicamentelor
Transplant de inimă () [Corola-website/Science/326740_a_328069]
-
detecta o eventuală respingere. Aceasta poate fi efectuată prin intermediul biopsiilor frecvente sau a unui cunoscut sub numele de Testarea Exprimarea moleculară AlloMap. De obicei, biopsia se face imediat post-transplant și apoi AlloMap se înlocuiește o dată ce pacientul este stabil. Trecerea de la biopsie la AlloMap poate avea loc după 55 de zile de la transplant. Complicații post-operatorii includ infecții, sepsis, respingerea de organe, precum și efectele secundare ale medicamentelor imunosupresoare. Deoarece inima transplantata provine de la un alt organism, sistemul imunitar al destinatarului de obicei, încearcă
Transplant de inimă () [Corola-website/Science/326740_a_328069]
-
în vedere faptul că sunt implicate aproximativ 70 de gene. Fumătorii se expun unui risc dublu de a contracta boala, față de nefumători. De asemenea, de multe ori apare după o gastroenterită. Diagnosticul se bazează pe un număr de constatări, inclusiv: biopsie și aspectul peretelui intestinal, imagistica medicală și descrierea bolii. Alte afecțiuni similare ce pot apărea, includ: sindromul colonului iritabil și boala Behcet. Nu există medicație sau intervenții chirurgicale pentru a vindeca boala Crohn. Opțiunile de tratament ajută la ameliorarea simptomelor
Boala Crohn () [Corola-website/Science/326837_a_328166]
-
dezvoltare mai agresivă și mai rapidă. Mulți factori, printre care cele genetice și de nutriție sunt implicate în dezvoltarea cancerului de prostată. Prezența cancerului de prostată poate fi indicată de simptome, examinare fizică, de antigenul specific prostatic (PSA), sau de biopsie. Testul PSA îmbunătățește detectarea cancerului de prostată, dar nu reduce mortalitatea. Cancerul de prostată în faza precoce de obicei nu provoacă simptome. Uneori, cu toate acestea, cancerul de prostată are simptome similare cu cele ale altor boli, cum ar fi
Cancer de prostată () [Corola-website/Science/326299_a_327628]
-
nivel mai mare de seleniu în sânge a fost asociat cu un risc mai mic de cancer de prostată, cu toate acestea, suplimentarea nu a demonstrat beneficii. Folosirea steroizilor în exces. După stabilirea diagnosticului de cancer al prostatei (prin puncție biopsie prostatică sau rezecție endoscopică) se stadializează boala în funcție de anumiți parametri (cum ar fi dimensiunea tumorală, starea ganglionilor limfatici regionali, eventualele metastaze la distanță). Alegerea metodei de tratament aparține medicului urolog, în colaborare cu medicul oncolog și cu radioterapeutul. De obicei
Cancer de prostată () [Corola-website/Science/326299_a_327628]
-
slăbiciune muscculară cronică (Abortive attack), care răspunde la creșterea dozei de potasiu, scăderea carbohidraților din dietă, repaus, exerciții zilnice ușoare. Altă complicație este slăbiciunea musculară permanentă ireversibilă(chiar și cu steroizi anabolizanți) acest tip de distrucție musculară este decelabil pe biopsie musculară. Atacurile pot scadea potasiul la nivele care pot cauza probleme amenințătoare de viață respiratorii, tulburări de ritm cardiac. Pacienții raportează de obicei dureri musculare și probleme cognitive în timpul atacului. Migrenele apar la 50% din pacienți și se pot asocia
Paralizia periodică hipokalemică () [Corola-website/Science/328012_a_329341]
-
Rezultatele testului imunoenzimatic sunt pozitive abia după șase-opt săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice variază în stadiul inițial al infecției; în medie, acestea încep sa crească după șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune riscuri. Modificările tipice detectate prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală și modificările căilor biliare. Există o serie de analize
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
infecției; în medie, acestea încep sa crească după șapte săptămâni de la infectare. Enzimele hepatice nu reprezintă indicatori fiabili ai gravității afecțiunii. Prin biopsia hepatică se poate determina gradul de afectare a ficatului, dar procedura presupune riscuri. Modificările tipice detectate prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală și modificările căilor biliare. Există o serie de analize de sânge prin care se poate determina gradul de afectare și care elimină necesitatea efectuării unei biopsii. Doar
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
prin biopsie sunt cele legate de limfocitele din țesutul hepatic, foliculii limfoizi din triada portală și modificările căilor biliare. Există o serie de analize de sânge prin care se poate determina gradul de afectare și care elimină necesitatea efectuării unei biopsii. Doar 5-50% dintre persoanele infectate din Statele Unite și Canada au cunștiență de acest fapt. Se recomandă testarea în cazul persoanelor cu risc crescut, inclusiv al purtătorilor de tatuaje. De asemenea, examenele medicale sunt recomandate persoanelor cu valori crescute ale enzimelor
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]