5,885 matches
-
de. fier, prevăzute cu un aparat electric de sonerie în cazul când ar fi forțate. Aceste ferestre dau pe Piața Imperială. Tot Tezaurul este o singură cameră, foarte spațioasă, pavată cu plăci mari de piatră, iar tavanul este făcut din bolți de cărămidă. Ușile de intrare ale Tezaurului dau într-o cameră din care se dă într-o sală, prin care se intră din aceeași ușă. La 21 decembrie 1916, ora 11 a. m. are loc la sediul Băncii Statului din Moscova
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
necesită niciun fel de fonduri. Ei bine, pe strada asta am făcut eu cele trei lucruri cică obligatorii: am făcut o casă; am făcut nu un copil, ci doi; am plantat nu un pom, ci o întreagă livadă plus o boltă de viță. Și nu mai plec de aici, dragă Adrian, pentru că am descoperit că există la Curtea de Argeș la fel de multe oportunități de a te afirma și de a te rata ca și la București. Ce carte din literatura lumii ai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și se terminau tocmai în dealurile Dobrina și Epureni. Stema județului Fălciu scoate în evidență viticultura ca ocupație străveche a populației. Pe un scut roșu se află o clopotniță de argint cu poarta și ferestrele deschise, având stema Moldovei sub boltă și însoțită la stânga și la dreapta de o coardă de viță cu foi și ciorchini de struguri de aur, ridicați pe un arac negru, totul așezat pe o terasă verde. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu cinci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aceștia, într-atâta sunt de lași și fricoși și lipsiți de arme, în afară de bastoane la capătul cărora pun o bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie sub bolta cerului țară mai bună ca aceasta atât în ce privește rodnicia, blândețea anotimpurilor și calde și răcoroase, cât și în ce privește belșugul apelor bune..."; (op.cit., p.69-100). Miercuri, 5 decembrie, Amiralul "se hotăra să părăsească Cuba sau Juana, pe care o socotise, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
hohote viața mi spre-un infraroșu bănuit. Vâslesc. Curg frunzele. La capăt îl văd pe Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante. Și din nostalgicul oval mă va privi, furându-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trimite pe Ghiță să execute o aruncare de la 7 metri, în minutul 55, la 26-27, tânărul inter al Științei fiind ghicit de Ciobanu. 3. Aruncarea de la 7 metri din finalul meciului, când tocmai Sandu Iacob a ales să trimită o boltă, apărată de același Ciobanu. În rest, gorjenii n-au arătat mare lucru, bazându se foarte mult pe acțiuni personale, 90% din atacurile poziționale ale acestora fiind prelungite până la limita jocului pasiv. Băcăuanii au ratat cât pentru trei meciuri, din toate
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi mai târziu, după ce am ieșit din pelincele copilăriei și îmi puteam cu mândrie răsuci mustețile ce se ridicau spre bolta ceriului a război, am căzut din nou, de-a binele și de mai multe ori, în mrejile dragostei, prins rând pe rând de ochi negri, verzi și albaștri între care, de bună samă, preferam totdeauna pe cei ce mă stăpâneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perioade de șapte ani. Devenirea ființei umane este marcată și de procesul reîncarnării, proces prin care eul spiritual etern pune, îndată după pubertate, în întregime stăpînire pe noul său corp. Conceptele de evoluție și personalitate sînt cele două chei de boltă ale antropologiei pedagogice a lui Steiner (9, p. 114). Conceptul de personalitate se opune aceluia întemeiat pe cercetările psihologice din timpul său, cercetări care aveau orientare empirică; el așază conceptul de personalitate pe teoria veche a temperamentelor (sanguin, coleric, flegmatic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot poleite cu aur, și turlele tot cioplite cu flori și unele făcute sucite și împrejurul boltelor făcute tot steme de piatră cioplită cu meșteșug și poleite cu aur. Și făcu un cerdăcel dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
fabricii de becuri de la Fieni, om de mare cultură, cu ochi mari albaștri umbriți de sprâncene mari stufoase, și care povestea cu o voce caldă, cuceritoare, lucruri minunate despre întâlnirile lui cu scriitori și oameni de artă la Iași, la „Bolta Rece”. Mai era Doru Băjenaru, fost ofițer de stat major, acuzat de nereguli cu niște bonuri de benzină (desigur ca pretext), apoi Mircea Stăncescu, fotograful Stațiunii, fost ofițer de cavalerie cu tangențe la Garda Regală (!?!) și mulți alții. Am avut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Și-acum, e timpul să comparăm toate acestea cu oamenii din
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
veni unele iarăși printre noi, cu Înfățișări schim bate, sub care le recunoști a fi aceleași, de când lumea și pământul. Noroc de cei câțiva stâlpi și [câteva] coloane ce Încă mai susțin, În chip de necrezut, vechile, dar Încă solidele bolți ale culturii, ale omeniei și ale bunului simț, ale credinței și dragostei de neam și țară, adevărate permanențe umane sub care te poți, la nevoie, adăposti de iureșul clătinărilor. și până ce apucai să scriu, la Îndemnul prietenilor, această poveste a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care urmează să vi-l spun. Dar acum vă las cu mine Însumi, cel care eram cîndva... PRÓDROMOS Preliminarii Era o dimineață de octombrie. Profitînd de vacanța de pe 17, plecasem la Córdoba∗. Eram cu Alberto Granado la el acasă, sub bolta de vie, beam mate∗ Îndulcit și comentam ultimele Întîmplări din „cățeaua asta nenorocită de viață“, În timp ce meșteream la La Poderosa a II-a∗. Alberto se plîngea că a trebuit să renunțe la serviciul pe care Îl avusese În colonia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai avut munca plină de răbdare a indienilor, a celor care au construit Palatul lui Inca Roca, a abililor sculptori În piatră unghiulară, atunci cînd s-au confruntat cu comportamentul violent al conchistadorilor și cu cunoștințele lor În ce privește cărămida și bolțile arcuite sau rotunde? Indianul aflat În suferință, așteptînd răzbunarea teribilă a zeilor săi, nu a văzut decît cum se ridică un nor mare de biserici, ștergînd pînă și posibilitatea mîndriei trecutului. Pereții Înalți de șase metri ai Palatului lui Inca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu cunoșteau alte materiale din care să facă acoperișul În afară de stuf; acum nu a mai rămas nici un fel de exemplu de acoperiș, nici măcar În locurile cele mai luxoase. Dar pentru arhitecții lor, care nu aveau cunoștințe despre arcuirea sau sprijinirea bolților, trebuie să fi fost destul de dificil să rezolve această problemă. În clădirile destinate războinicilor, ni s-au arătat niște cavități În pereții de piatră, ca niște mici camere; de-o parte și de alta erau scobite niște găuri Îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
permite frânghia, iar apoi, cu toată greutatea trupului, și mai jos. Numai prima clipă e grea... Dar dacă știi de ce o faci, dacă o faci cu dragoste, cu necesitate, cu dăruire, nu se poate să dai greș. „...pe urmă, o boltă mare se va lărgi, se va adânci tot mereu, tot mereu, plină de noapte și de șoapte depărtate care nu se mai aud...“ Până când, deodată, undeva, acolo sus, va apărea scris cu litere de foc: ASTĂZI VEI FI CU MINE
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara Cantoanelor își făceau plinul din resturile vegetale rămase de pe urma procesului de recoltare. Și, ca o consecință firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
familii au fost înzestrați cu anumite însușiri deținute doar de pasărea respectivă; sau poate că, sub hainele obișnuite, ar dispune de un aparat sofisticat și că în orice clipă și-ar putea întinde brațele într-un zbor uluitor spre necuprinsul bolții cerești... Aiureli! În realitate, acești oameni erau get-beget ardeleni, din frumosul oraș transilvănean situat pe malul Someșului. Au fost deportați în tranșa a doua, așa că au ajuns ceva mai târziu în colonia penitenciară din Bumbăcari. O familie respectabilă de intelectuali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Trecuta-au anii și-am ajuns, Să rătăcesc pierdut prin aștri, Să n-am nici astăzi un răspuns De la doriții... ochi albaștri. Demult, am stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas, Singuri trecem, că doi sihaștri. Din tot ce-a fost, înc-a rămas, Dorul aprins de ochi albaștri.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
frunză vie în codrul cel des, în al cărui miez, cum a spus Lucian Blaga, își săvârșește misterele pasărea măiastră, tot astfel toate ramurile înfrățite ale pădurilor noastre, din șes, din deal și de la munte, fac o imensă și inexpugnabilă boltă de frunze, întru slăvirea apărătorului lor din zilele noastre!“ („Recunoștință și meditație“, în vol. omagial Lauri pe stemă, Editura Cartea Românească, București, 1988, p. 93) CIOPRAGA Constantin „Scriitorul, de pildă, trebuie să se considere angajat față de realitățile politice și morale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]