6,257 matches
-
a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul” Eduard Bernstein. în 1902, în Ce-i de făcut?, Lenin* dezvoltă o viziune care leagă principii inspirate dintr-o linie politică unică și o organizație* centralizată și disciplinată, bine rezumată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că reciprocitatea este o condiție esențială a relației interlocutive. Din perspectiva lucrării de față, problematica sa este foarte prețioasă, deoarece caută să explice comportamentele inovatoare la nivel transcultural. Într-adevăr, și noi credem, Împreună cu autorul citat, „că o reflecție asupra canoanelor dialogului sau asupra gramaticii asentimentului este unul dintre răspunsurile cele mai adecvate În epoca diseminării culturale și a disparității conceptuale a discursurilor” (Jacques, 1985, p. 16). Și aceasta pentru că, În cadrul dialogului, violența verbală este cel puțin suspendată. Poziție irenistă, ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu mai fie decât un simplu precipitat cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este pericolul: „Multiculturalistul trebuie să afirme dreptul la recunoaștere necondiționată al culturii minoritare, ceea ce, În numele formulei «orice cultură este o putere», care justifică critica la adresa canonului liberal umanist, este echivalent cu a revendica pentru cultura ta o putere care nu se negociază: În numele criticii etnocentrismului, se afirmă o poziție etnocentristă” (Leca, 1996, p. 250). În plus, și acest punct ni se pare crucial, nu Îi atribuim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și promovată de religia ortodoxă. Biserica Ortodoxă a acordat dispense pentru orice: căsătorie, moarte, refacerea tronului etc. Nu cred că au existat cazuri de episcopi ortodocși care și-au pierdut capul pentru că s-au opus unor acțiuni ale domnitorului împotriva canonului... „Dreptatea“ era împărțită de Domn în funcție de cheful pe care îl avea în ziua respectivă. Forțând mult interpretarea (sunt conștient) cred că această noțiune de dispensă a migrat și în justiție. Dreptatea, scriptic, există pe hârtie. Dar de ce bun să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
intriga este exclusă, nu conduce la realizarea unui text narativ, orice text literar construind o lume, a cărei logică internă trebuie să se supună unui traseu al intrigii. În alți termeni, discursul/textul narativ este produsul unei construcții textuale (după canonul structural) și al unei orientări pragmatice (în canonul interacțiunii comunicative), articulate de cele trei tipuri de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării, al cunoașterii comune de care dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text narativ, orice text literar construind o lume, a cărei logică internă trebuie să se supună unui traseu al intrigii. În alți termeni, discursul/textul narativ este produsul unei construcții textuale (după canonul structural) și al unei orientări pragmatice (în canonul interacțiunii comunicative), articulate de cele trei tipuri de mimesis, după P. Ricoeur (în 1983), și anume, 1) planul prefigurării, al cunoașterii comune de care dispune autorul și naratorul, 2) planul succesiunii și al configurării și 3) planul reconfigurării (la polul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de activitatea producțiilor individuale, de infinitatea combinațiilor discursive și de variabilitatea criteriilor de disociere, creîndu-se premisele realizării unor taxinomii diferite în funcție de modul în care privilegiază sau combină proprietățile și circumstanțele discursurilor. De aici rezultă și imposibilitatea raportării celor mai multe texte la canoanele stabilite de cei mai mulți cercetători și de aici este instructivă clasificarea care ilustrează interacțiunea dintre genurile discursive și tipurile secvențiale. Se constată astfel că, pe de o parte, textele poetice (autotelice) utilizează un tip secvențial ce traversează mai multe subgenuri (poem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semicerc. „O să vă fac faimoși! Aveți 30 de secunde de glorie!“, le spune, pe rând, celor care îl fotografiază, rotindu-se spre fiecare, astfel încât toți să prindă o imagine bună. „Domnișoara! Și acum cel cu camera aia mare. Ce e? Canon... A, uite și una mai puțin scumpă...“ Muzicienii se retrag, doar Anderson va susține conferința. Arătați tânăr pentru rock and roll! Ei, încerci să mă faci să mă simt prost. Tu arăți oribil! (râde, în timp ce reporterul pare stânjenit). Glumesc! Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Judecata de Apoi se va descoperi sensul istoriei omenești ca operă comună a întregii omeniri în care fiecare individ își are importanța lui. Eschatologia sau teologia zilelor de pe urmă orbitează în jurul profețiilor descrise de Sfântul Ioan în cartea care încheie canonul biblic, Apocalipsa. Deși canonicitatea ei este contestată de unii protestanți (ca de pildă Calvin), ermetică și chiar obscură, Apocalipsa sau Cartea Revelației a făcut obiectul celor mai controversate și contradictorii comentarii, devenind, prin acestea, și mai tainică. Ca un nod
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1992. Epistola către Diognet, traducere după ed. H. I. Marrou, A Diognete (Sources Chrétiennes 33 bis.), 1965, în Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis, Sibiu, 2008. Boethius, De Consolatione Philosophiae/Mângâierile filosofiei, ed. bilingvă, trad. de prof. David Popescu, Fundația Gândirea, București, 2003. Eusebii Pamphili, De vita beatissimi imperatoris Constantini, în Migne, Patrologia Graeca
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1992. Epistola către Diognet, traducere după ed. H. I. Marrou, A Diognete (Sources Chrétiennes 33 bis.), 1965, în Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis, Sibiu, 2008. Boethius, De Consolatione Philosophiae/Mângâierile filosofiei, ed. bilingvă, trad. de prof. David Popescu, Fundația Gândirea, București, 2003. Eusebii Pamphili, De vita beatissimi imperatoris Constantini, în Migne, Patrologia Graeca, vol. 20, col. 46
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
The Idea of History în The Ancient Near Est, Robert C. Dentan (ed.), Yale University Press, New Haven, 1955. Evdokimov, Paul, "Sfințenia în tradiția bisericii ortodoxe", în Mitropolia Banatului, nr. 10-12, 1975. Gaffin, Richard B., Jr., "The New Testament as Canon" în Inerrancy and Hermeneutic, A Tradition, A Challenge, A Debate, Ed. Harvie M. Conn (ed.), Baker Book House, Grand Rapids, 1988. Grinin, L.E., "The Role of the Individual în History", în Herald of the Russian Academy of Sciences, 78 (1
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1953, p. 147 . 71 Charles Miller, "The Conference on Faith and History: Reminiscenses about Origins and Identiy", în Fides et Historia, 9, 1976, p. 60. 72 Miller, art. cit., p. 63. 73 Richard B. Gaffin, Jr., "The New Testament as Canon", în Inerrancy and Hermeneutic, A Traditon: A Challenge, A Debate, Harvie M. Conn (ed.), Baker Book House, Grand Rapids, 1988, cap. 10. 74 J.W. von Goethe, Goethes Gesprache, F. Von Biedermann (ed.), Leipzig, 1909, I, 434 ff. apud Karl
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Nicholson, 1965, apud E.L. Grinin, art. cit., p. 64. 15 Mircea Florian, op. cit., p. 142. 16 L.E. Grinin, ar. cit., p. 67. 17 Traducere după ed. H.I. Marrou, A Diognete (Sources Chrétiennes 33 bis.), 1965, în Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 384. 18 Ioan G. Coman, Probleme de filosofie și literatură patristică, IBMBOR, București, 1995, p. 65. 19 Paul Evdokimov, "Sfințenia în tradiția bisericii ortdoxe", în Mitropolia Banatului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Grinin, art. cit., p. 64. 15 Mircea Florian, op. cit., p. 142. 16 L.E. Grinin, ar. cit., p. 67. 17 Traducere după ed. H.I. Marrou, A Diognete (Sources Chrétiennes 33 bis.), 1965, în Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 384. 18 Ioan G. Coman, Probleme de filosofie și literatură patristică, IBMBOR, București, 1995, p. 65. 19 Paul Evdokimov, "Sfințenia în tradiția bisericii ortdoxe", în Mitropolia Banatului, 1975, nr. 10-12, p.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tip specific al relațiilor dintre Biserică și Stat. Pornind de la ideea că în Bizanț Împăratul era și capul Bisericii, implicându-se nu numai în probleme de ordin administrativ, ci și în dezbateri de tip teologic 7 și în formularea unor canoane și norme bisericești, s-a vorbit despre subordonarea bisericii față de stat (Wach, 1955; Confino, 2005; Gillet, 2001). Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă a continuat să existe și după căderea Imperiului Bizantin, demonstrând faptul că nu a fost doar o simplă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
povestirii și (cu anumite trăsături deosebitoare) cuprinde evenimente, personaje și cadru. Relațiile dintre acestea variază sensibil, dar exemple ale tuturor celor trei apar aproape întotdeauna în narațiune, cu paranteza că mediul înconjurător (cadrul) este posibil să nu fie explicitat. În canonul literar al romanului, de exemplu, este de remarcat accentul relativ pe eveniment într-o operă de aventuri, față de personaj într-o operă de Henry James, ori față de accentul pe cadru într-un roman istoric. Dacă evenimentele, personajele și cadrul sînt
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
capitolul precedent, pentru un studiu aprofundat asupra subiectelor discutate îi recomandăm ca punct de plecare pe Rimmon-Kenan (1983) - Capitolele 4,6 și 7 - și Bal (1985). Dezbaterile lui Rimmon-Kenan, despre timp și focalizare mai ales, includ numeroase exemple concludente din canonul literar, în timp ce în lungile capitole despre text și narație Bal oferă explicații minuțioase cu privire la deosebirile pe care le propune, printr-o analiză comparativă atentă, utilizînd exemple simplu construite. Cunoașterea unuia dintre cei doi autori menționați ar constitui o bună pregătire
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
succes în care intervenția ajutorului secundar, cu puteri oculte, rămîne o opțiune accidentală. Am fi tentați să credem că această investire perseverentă sau credință în ideea de supraputere binevoitoare face parte din încrederea într-o forță transcendentă, în autoritate și canon. Întîlnim aceste credințe în cultura americană de consum, poate derivînd ele din rolul de unică supraputere al Americii - versiuni similare se pot însă găsi în narațiunile fiecărei culturi. Cultura americană de consum afirmă adesea o încredere nestrămutată în America însăși
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
străini de marxism. Un clivaj similar, de tipul democratic / autoritar este astăzi constituit. Anumite partide afișează într-un mod cât mai ostentativ atașamentul lor pentru echilibrul puterilor, pentru susținerea socială și pentru protejarea juridică a naționalităților minoritare, conformându-se astfel canoanelor politice occidentale. Dorința aderării la o federație de partide europene poate favoriza o asemenea orientare. Formațiunile concurente consideră că apărarea măreției naționale trebuie să fie mai importantă decât conformarea la normele instituționale externe. Acestora le place să se prezinte drept
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rol pozitiv, de creare, prin intermediul unei selecții ideologice, a unui "front literar", a unui "front istoric", a unui "front științific", etc. În acest fel, cenzura a acționat probabil mai cu seamă ca dispozitiv de producție a noilor elite conform unui canon ideologic stabilit de către suveran. De asemenea, interzicerea anumitor autori, eliminarea publică a anumitor lucrări traumatizante, fără îndoială, în momentul producerii sunt ele însele mai puțin importante în termeni istorici decât promovarea ca modele exemplare a altor autori și a altor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
aproape analfabet, [...] alcoolic în ultimul grad“ (1, 28), era departe de ceea ce și-ar fi dorit oamenii, dar „țărănimea basarabeană ținea morțiș la slujba moldovenească și la preoții bătrîni tocmai fiindcă aceștia nu știau carte rusească. De aceea, cu tot canonul lor, se ridicau Năpădenii ca un singur om spre a apăra pe părintele Vasile împotriva măsurilor de îndreptare și înălțare a clerului, puse la cale de autoritățile civile și bisericești“ (1, 30). Se încerca evitarea situației din Sănătoasa, unde „slujea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
idiosincratică și imuabilă a macrogrupului devine singura realitate umană definitorie. Insul, pe de o parte (nivelul micro al existenței), și omenirea, pe de altă parte (nivelul macro al speciei și al Istoriei), nu mai contează, ori au sens numai în raport cu canonul intermediar al macrogrupului esențializat, eventual ca negări ori amenințări la adresa acestuia. Biografia unui erou picaresc Cât despre practica specificului național românesc, cel puțin la fel de problematică, am descoperit că noul meu prieten avea foarte multe să ne spună. Dacă noi vorbeam
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Literature, în Modern Philology, VIII (1911), pp. 411-459. 27. August Wilhelm Schlegel, Anhang, ilber die angebUch Sliakespeare^ii unterschobenen Stucke, în Vber dramatische Kunst und Literatur, Heidelberg, 1811, Zweiter Theil, Zweite Abtheilung, pp. 229-242. 28. J. M. Robertson, The Shakespeare Canon, în 4 părți, .Londra, 1922- 32; An Introduction to the Study of the Shakespeare Canon, Londra, 1924 ; E. K. ( hambers, The Disintegration of Shakespeare, în Proceedings of the British Academy, XI (1925), pp. 89-108 (reprodus în Shakespearean Gleanings, Oxford, 1944
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
angebUch Sliakespeare^ii unterschobenen Stucke, în Vber dramatische Kunst und Literatur, Heidelberg, 1811, Zweiter Theil, Zweite Abtheilung, pp. 229-242. 28. J. M. Robertson, The Shakespeare Canon, în 4 părți, .Londra, 1922- 32; An Introduction to the Study of the Shakespeare Canon, Londra, 1924 ; E. K. ( hambers, The Disintegration of Shakespeare, în Proceedings of the British Academy, XI (1925), pp. 89-108 (reprodus în Shakespearean Gleanings, Oxford, 1944, pp. 1-21). 29. E. N. S. Thompson, Elizabethan Dramatic Collaboration, în Englischz Studien, XL (1908), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]