4,544 matches
-
a renunțat la sport pentru a începe o carieră în muzică fratele său Greg a câștigat o medalie de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1968 din Mexico City. Primul contact al lui Buckingham cu chitară a fost pe o chitară de jucărie Mickey Mouse cu care cântă alături de fratele său Jeff. Observând talentul său părinții i-au cumpărat o chitară Harmony în valoare de 35 de dolari. Buckingham nu a luat niciodată lecții de chitară și nu știe să citească
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
la Jocurile Olimpice de vară din 1968 din Mexico City. Primul contact al lui Buckingham cu chitară a fost pe o chitară de jucărie Mickey Mouse cu care cântă alături de fratele său Jeff. Observând talentul său părinții i-au cumpărat o chitară Harmony în valoare de 35 de dolari. Buckingham nu a luat niciodată lecții de chitară și nu știe să citească muzică. La vârsta de 13 ani a devenit interesat de muzică folk și, influențat de tehnica de interpretare la banjo
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
chitară a fost pe o chitară de jucărie Mickey Mouse cu care cântă alături de fratele său Jeff. Observând talentul său părinții i-au cumpărat o chitară Harmony în valoare de 35 de dolari. Buckingham nu a luat niciodată lecții de chitară și nu știe să citească muzică. La vârsta de 13 ani a devenit interesat de muzică folk și, influențat de tehnica de interpretare la banjo, a învățat stilul energic al celor de la The Kingston Trio. La vârsta de 15 ani
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
ale lui Buckingham și melodie din perioada Buckingham Nicks, "Without You". Spre deosebire de majoritatea chitariștilor rock Buckingham nu folosește până. În schimb, el ciupește corzile cu degetele și cu unghiile. Inițial, după ce a devenit membru Fleetwood Mac, Buckingham interpreta pe o chitară Gibson Leș Paul. Înainte de această folosea un Fender Stratocaster, chitară pe care a folosit-o în primul album cu Fleetwood Mac. În 1979 a lucrat cu Rick Turner, patronul Renaissance Guitars, să creeze Model One. Această a devenit chitară să
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
You". Spre deosebire de majoritatea chitariștilor rock Buckingham nu folosește până. În schimb, el ciupește corzile cu degetele și cu unghiile. Inițial, după ce a devenit membru Fleetwood Mac, Buckingham interpreta pe o chitară Gibson Leș Paul. Înainte de această folosea un Fender Stratocaster, chitară pe care a folosit-o în primul album cu Fleetwood Mac. În 1979 a lucrat cu Rick Turner, patronul Renaissance Guitars, să creeze Model One. Această a devenit chitară să de bază, folosită atât în Fleetwood Mac cât și în
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
o chitară Gibson Leș Paul. Înainte de această folosea un Fender Stratocaster, chitară pe care a folosit-o în primul album cu Fleetwood Mac. În 1979 a lucrat cu Rick Turner, patronul Renaissance Guitars, să creeze Model One. Această a devenit chitară să de bază, folosită atât în Fleetwood Mac cât și în proiectele sale solo. Pentru interpretările acustice folosește o chitară Taylor iar în trecut a folosit frecvent și o chitară Ovation. Într-un interviu pentru Guitar World Acoustic Magazine Buckingham
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
cu Fleetwood Mac. În 1979 a lucrat cu Rick Turner, patronul Renaissance Guitars, să creeze Model One. Această a devenit chitară să de bază, folosită atât în Fleetwood Mac cât și în proiectele sale solo. Pentru interpretările acustice folosește o chitară Taylor iar în trecut a folosit frecvent și o chitară Ovation. Într-un interviu pentru Guitar World Acoustic Magazine Buckingham a declarat: Întotdeauna am crezut ca interpretezi pentru a evidenția melodia, nu pentru a evidenția solistul. Melodia este tot ceea ce
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
patronul Renaissance Guitars, să creeze Model One. Această a devenit chitară să de bază, folosită atât în Fleetwood Mac cât și în proiectele sale solo. Pentru interpretările acustice folosește o chitară Taylor iar în trecut a folosit frecvent și o chitară Ovation. Într-un interviu pentru Guitar World Acoustic Magazine Buckingham a declarat: Întotdeauna am crezut ca interpretezi pentru a evidenția melodia, nu pentru a evidenția solistul. Melodia este tot ceea ce contează. Sunt două căi pe care poți merge. Una este
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
un mare chitarist, un virtuoz. Dar totuși nu face înregistrări bune deoarece ceea ce cânta este total pierdut în context cu muzica formației sale. Apoi sunt chitariști precum Chet Atkins care nu caută să se evidențieze că și chitariști, dar folosesc chitară că o unealtă pentru a face înregistrări bune. Îmi amintesc că iubeam muzica lui Chet când eram copil dar doar mai tarziu, când chiar am ascultat părțile sale pentru chitară, am realizat cât de mult fac parte din structura melodiei
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
nu caută să se evidențieze că și chitariști, dar folosesc chitară că o unealtă pentru a face înregistrări bune. Îmi amintesc că iubeam muzica lui Chet când eram copil dar doar mai tarziu, când chiar am ascultat părțile sale pentru chitară, am realizat cât de mult fac parte din structura melodiei și cât de mult îți vine să spui " Oh, acea melodie pur și simplu nu merge dacă nu sunt acolo
Lindsey Buckingham () [Corola-website/Science/330867_a_332196]
-
este un producător de instrumente muzicale fondat în anul 1873 de Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
în anul 1873 de Anastasios Stathopoulos. a fost principalul rival al companiei Gibson pe piața chitarelor archtop. Modelele lor archtop profesionale, cum ar fi Emperor, Deluxe, Broadway și Triumph au rivalizat și uneori chiar surclasat cele produse de Gibson. Pe lângă chitare Epiphone produce contrabași, banjouri și alte instrumente cu coarde. Situația dificilă a companiei de după Al Doilea Război Mondial a permis preluarea de către compania Gibson. Numele companiei derivă din porecla lui Epaminondas Stathopoulos de "Epi" și cuvântul grecesc "phon" care înseamnă
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
doi ani compania era cunoscută sub numele de Casa Stathopoulos. Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial compania a început să producă banjouri. În 1928 compania și-a schimbat numele în Epiphone Banjo Company și tot în acel an au produs primele lor chitare. Epi Stathopoulos a decedat în 1943 iar controlul companiei a fost preluat de frații săi Orphie și Frixo. În 1951, după o grevă ce a durat patru luni, sediul companiei a fost mutat din New York în Philadelphia. Compania a fost
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Compania a fost preluată în anul 1957 de principalul rival, Gibson. Instrumentele Epiphone produse între 1957 și 1969 erau realizate la fabrica Gibson de pe Parsons Street dar și de pe Elenor Street din Kalamazoo, Michigan. În ultima locație erau produse doar chitarele electrice cu corp solid. Aceste instrumente Epiphone erau practic identice cu versiunile Gibson, fabricate folosind același lemn, aceleași componente și aceeași oameni care produceau și modelele Gibson. Câteva modele Epiphone produse de Gibson din această perioadă includ Epiphone Sheraton (similar
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
să producă instrumente la fabrica Matsumoku din Japonia, producția și distribuția fiind realizată de Aria în colaborare cu Gibson. În această perioadă Epiphone a încetat producția modelelor tradiționale și a început să producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Gibson. În această perioadă Epiphone a încetat producția modelelor tradiționale și a început să producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
producă instrumente mai ieftine. O parte din aceste chitare aveau forme asemănătoare cu cele tradiționale produse de Epiphone și Gibson dar cu alte nume. Construcția acestor chitare era diferită de modelele Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Epiphone anterioare. În primii ani de producție în Japonia chitarele Epiphone erau de fapt modele produse anterior în fabrica Matsumoku dar vândute sub un alt nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în primii ani de producție în Japonia și a inclus modele precum Wilshire, Emperor, Riviera și chitara bas Newport. Aceste modele erau disponibile doar pe piața japoneză. În 1976 au fost introduse
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
nume. În 1975 piața din Japonia a început să vadă reintroduse modele mai cunoscute. Aceste chitare erau de o calitate superioară față de cele produse în primii ani de producție în Japonia și a inclus modele precum Wilshire, Emperor, Riviera și chitara bas Newport. Aceste modele erau disponibile doar pe piața japoneză. În 1976 au fost introduse modele noi de calitate superioară pentru export dar care nu includeau modelele deja disponibile pe piața din Japonia. Până în anul 1980 toate modelele anterior disponibile
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
introduse modele noi de calitate superioară pentru export dar care nu includeau modelele deja disponibile pe piața din Japonia. Până în anul 1980 toate modelele anterior disponibile doar pe piața japoneză au început să fie comercializate internațional. Începând cu anii 1980 chitarele Epiphone erau produse predominant în Coreea de Sud dar și în Japonia de producători licențiați de Gibson. Unul din acești producători era Samick, care a produs instrumente sub licență pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Japonia de producători licențiați de Gibson. Unul din acești producători era Samick, care a produs instrumente sub licență pentru alte mărci dar și sub nume propriu. Marca era folosită pentru a lansa versiuni mai ieftine ale modelelor Gibson clasice. Aceste chitare erau produse folosind lemn diferit (de exemplu, Nyatoh în loc de mahon), erau lipite cu epoxizi în loc de adeziv pentru lemn și erau finisate cu rășini de poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
poliester cu uscare rapidă. Aceste considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine, au permis producerea unor instrumente mai ieftine. În 2002 Gibson a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
considerații de buget, combinat cu alte aspecte cum ar fi echipamente și doze mai ieftine, au permis producerea unor instrumente mai ieftine. În 2002 Gibson a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
a deschis o fabrică în Qingdao, China pentru a produce chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul Fujigen din Japonia. Această serie a fost stopată în 1993, fiind produse doar 42 de exemplare Emperor. Câteva alte modele, cum ar fi De Luxe
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
chitare Epiphone. Cu câteva excepții, chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul Fujigen din Japonia. Această serie a fost stopată în 1993, fiind produse doar 42 de exemplare Emperor. Câteva alte modele, cum ar fi De Luxe, Broadway și Triumph au fost produse în cantități diferite. Producția
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]