4,545 matches
-
și Jack Teegarden, The Firehouse Five și Dutch College Band, adăugându-se treptat până și Bill Haley, pe care tata nici nu-l găsea „atât de prost“. Și acum Chuck Berry își executa cu foc riff-urile pe corzile încrucișate ale chitarei, făcând astfel o fisură în obtuzitatea refrenului zilnic „Totuși-trebuie-să-facem-bani“, mătură de acolo toată buna dispoziție diluată și demască sintagma „Ce-o-să-iasă-până-la-urmă-din-tine“ ca pe o grijă mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la rochia Angelinei, care se umflă cu aer la fiecare mișcare mai îndrăzneață. Seamănă cu un cocoș și o găină care parcă au ceva de împărțit. — Exact, se distrează Roja, lăsîndu-se și el furat de armonia unui solo scurt de chitară, ea își folosește farmecele trupului ca să-l atragă, dar în final o să-l respingă ca să-și satisfacă propriul orgoliu. — N-are nici o logică, i se pare Curistului, în cazul ăsta la ce bun atîta efort și zbatere? — Pentru plăcere, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mă lăsă să ies. Când am ajuns Înapoi În Alexanderplatz, am descoperit că aveam un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fără rost. Îmi ia săptămâni ca să-l fac să se simtă în largul lui cu mine. În cele din urmă, este din nou el însuși. Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în sfârșit, să ne stăpânim pe noi înșine. Weber începuse de mult să se retragă din lumea pe care bărbații ambițioși încep să și-o construiască în jurul vârstei de patruzeci de ani. Nu voia decât să muncească. Vechile lui pasiuni - chitara, cutia cu vopsea, racheta de tenis, caietele de poezii - stăteau abandonate în colțurile casei lui prea mari, așteptând ziua când avea să le readucă la viață. Doar barca îi mai oferea acum o satisfacție durabilă și asta doar ca platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
resimțeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii sau măcar a unei tobe care să bubuie din când în când. Dar nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodată. În special solo-urile, fie ele de baterie, de chitară, de bas, de vioară sau de orice altceva, iar acum urma să asist la un solo de baterie. Foarte bine. Toate se întâmplau exact pe dos, și cred că extrăgeam din aceste evenimente ceva din plăcerea vrăjitoarelor atunci când îl invocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vă băgați în vorba oamenilor cu mustăți!” „Mamă, dar mata nu ai mustață!” mai îndrăznea să spună vreunul din noi. Mama rămânea un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și glasurile lor armonioase se auzeau în toată curtea. Vecinii ascultau și câte o cumătră spunea alteia: - Ia ascultă, fa, cântă nenea Iancu cu Aglăița
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și altele câteva, mai dragi tatei. În ziua plecării, țin minte că am luat ultima masă în casa noastră dragă. Pe masă rămăsese mămăliga încă caldă, într-o strachină brânza cu smântână rămasă nemâncată, costițe și cârnați afumați prăjiți și chitara tatei în cui. În casă rămăsese aproape toate lucrurile la locul lor, nu se putea lua prea multe, spațiul din vagonul de marfă în care trebuia să călătorim spre străinătate era limitat. Aveam o cățelușă albă de odaie, „Cățica”. Urla
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
relația mea cu poezia n-a mai fost niciodată ca la început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a înșelat. Poezia a devenit deodată un înger vagabond care cutreieră lumea cu chitara pe umăr și cu un pistol în buzunar. Cântă frumos, pletele îi flutură în vânt, dar noaptea trebuie să fii pe fază. Există un pistol și nu știi cine va apăsa primul pe trăgaci. În chimie există o procedură numită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ai timp. Cu râsul lui jovial, Gălățanu a spart fereastra mea spre lume. Ascultând poveștile lui despre prietenie, despre Paris, despre București, mi-a revenit pofta de a trăi. Trebuia neapărat să evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul în buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum în mine. La București ! Lumea încet, încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și începu să duhnească a sarmale, a țuică și a cozonac rămase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de cel mai bun nivel, cu risipă de talent artistic și inteligență tehnică, într-un aliaj strălucitor și bubuitor. Tobele lui Charlie Watts au făcut senzație și cred că s-au auzit până la cealaltă margine a Bucureștiului. Duetul și duelul chitarelor în care s-au lansat Keith Richards și Ron Wood ne-au ținut aproape cu răsuflarea tăiată. Pot spune liniștit, fără teama de a exagera, că Richards, cu moaca lui plictisită, mahmură, atât de simpatică, a avut momente de geniu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
metalic, uscat, cu ecou de tablă îmblănită (dacă există așa ceva), îmi umple cavitățile auriculare, inundă arterele din zona gâtului și coboară lent, dureros de lent, spre inimă, plămâni, ficat. Basul ce însoțește percuția îmi perforează stomacul, intestinele și aparatul urinar. Chitara, excesiv de monotonă, se împiedică de globulele sângelui. Pe unele (cele roșii? cele albe?) le sparge, provocând explozii de ceea ce în limbaj prozaic s-ar numi senzații. Pe celelalte doar le împinge într-o direcție necunoscută, încotro ajung să mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
împotrivire. Aud voci rostind cuvinte în limba engleză. Stranger, violent, friend, reaction, cave, surrounded, my own world, we, stranger, isolation, insight, remember nothing, closer, stranger... Sticlă spartă, cioburi aruncate pe podeaua de ciment casant, apoi pisate cu ciocanul... Și iar chitara, cu reverb și wah-wah de mi se răsucesc venele, firele de nervi, fibrele mușchilor, grăsimea adunată pe abdomen, ca și toate legăturile nevăzute și necunoscute ce alcătuiesc „sufletul“ (cele 26 de grame!) - dacă mai rezistă în zidirea de carne, oase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
dovedit a fi un fel de rămas-bun, pentru că atunci când s-a Întors de la colegiu, după primul an, fratele meu devenise cu totul altul. Își lăsase părul să crească (nu chiar cât mine, dar destul). Începuse să Învețe să cânte la chitară. Pe nas avea o pereche de ochelari de bunicuță și În loc de pantaloni drepți purta acum blugi evazați decolorați. Membrii familiei mele au avut Întotdeauna o predispoziție pentru transformarea propriei persoane. În timp ce terminam primul an la Baker & Inglis și-l Începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am stins lampa. Am încercat să-l liniștesc, deși eu însumi eram tulburat. A plecat cu gândul să meargă oriunde, dar nu acasă. De-atunci am fost mult mai apropiați. Am făcut Revelionul în familia lui, ne-a cântat la chitară și ne-a arătat toate trucurile pe care le știa Șura, cățeaua lui dalmațiană, pe care-o iubea ca pe încă o fiică a lui. N-a mai adus niciodată vorba despre boală. Apoi am plecat în țară și n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
testiculele celor "inițiați" în acest fel și incluși în poliția secretă. Ei dezlănțuie teroarea, împușcînd și sfârtecând restul populației, scoțând din toracele și stomacurile celor uciși cele mai neașteptate obiecte. Pistoalele lor au formă de sfeșnic iudaic, de crucifix, de chitară electrică... Alte opt filme în film, fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dincolo de mare. Oare toată lumea liberă avea să devină comunistă, așa cum fuseseră Învățați la școală? Singurele legături americane care-i urmaseră pe acea plajă Îndepărtată fuseseră acordurile din Hotel California sau Stairway to Heaven, pe care vreun visător le cânta la chitară, ca să atragă fetele. Când ajunse, În sfârșit, În Beverly Hills, după toate Întorsăturile pe care le luase viața ei, se gândi că lăsase comunismul mult În urmă. Dar, În mod ciudat, comunismul o urmărise. Era acolo, Împreună cu ea, În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu noi vreun autor de cărți cu adolescenți sfioși și idealiști, ar fi uitat și de Macarenko și de tot și s-ar fi aruncat din mers din autobuzul blestemat. Un ins cu pulovăr rupt la un umăr, cu o chitară veche, plină de abțibilduri, țâpurea oșenește, lovea corzile până le făcea să pară de câteva ori mai late decât erau și cânta, urmat de ceilalți ca de un cor al sclavilor: "Coborîi din tren în gară,/Nu găsii o budă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nuanțe 55 schimbătoare sau cum vezi marea, de foarte departe, printre colți de stâncă. Predomina un frez cu striații sidefii. Sa vin ne-a lăsat și a grăbit pasul ca să-i ajungă din urmă pe niște țipi de la Bălcescu cu chitarele-n spate, iar eu și Clara am luat-o peste câmp și am mers vreo sută de metri până la lizieră, de fapt o adevărată pădurice de salcâmi tineri. în spatele lor apăru un dâmb arcuit, probabil ridicat cine știe când ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii noștri pe o hârtie patru sute de nume de formații. Pentru numele bateristului de la "Chicago" s-au pariat cinci sute de lei, ceea ce pentru mine era o sumă de necrezut. Tot timpul îl apuca pe câte unul cântatul la o chitară invizibilă, strîmbîndu-se și tremurîndu-și mâna dreaptă pe stomac, ca și cum ar fi manevrat vibratorul. Altul făcea pe bateristul, lovind în cinele imaginare și scoțând printre dinți țîstîitul măturicilor. 116 Acum însă stăteau lungiți pe spate, de-a curmezișul paturilor, cu gâtul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca o perlă și la fel de ireală. Câte o fată lua chitara și, cu o voce mîțîită, aproape de neauzit, dar cu o față senzual-tristă - cu cât mai senzuale buzele, cu atât mai nefericiți ochii - începea un fir de cântec trăit până la ultima vibrație: "Iubitule, ești steaua mea polară..." Știam că totul e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
canadienele sau puloverele pe asfalt, pe iarbă sau pe băncile tribunei și pălăvrăgeau, cu câte o sticlă de bere în mâini. Cei mici sugeau și ei, înecîndu-se, din răcoritoarele lor. în mijlocul fiecărui grup se afla de obicei câte o 131 chitară chinuită pe rând de țipi cu aere de vedetă. M-am așezat și eu lângă niște inși care cântau Yesterday și am lălăit și eu, știind că vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]