4,368 matches
-
C. Rădulescu-Motru prezintă sistematic primul plan, în care putem distinge: a) o previziune generală, potrivit căreia personalitatea energetică a acumulat premisele necesare edificării sale: eul s-a raționalizat suficient, "tipul" și-a dovedit limitarea, tehnica actuală a muncii s-a clădit pe o diferențiere mai accentuată a dispozițiilor sufletești; unitatea sufletească, structura aptitudinală au ca ax central conștiința morală; conștiinciozitatea este deja, în unele locuri, o atitudine activă; b) o previziune "locală", legată de realizarea personalității energetice la români. Previziunea generală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dinaintea morții. Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la romanul lui Rebreanu. Or, scriitorul merge până la a anula și naționalismul ardelenesc în fața cufundării în Dumnezeu a lui Bologa. Plăcut este Domnului Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bună voie pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane în esența ei, confirmând ceea ce marele G.T.Popa spunea în 147 în celebrul său discurs ținut sub cupola Ateneului Român „credința ține seama
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Bizantinism în toate accepțiile lui nefaste. În Biserica noastră nu e o tradiție nobilă de fapte sau idei mari, nici în cierul înalt nici în cei inferior”. Cu toate acestea, poporul, în pietatea lui, a păstrat filonul sănătos al credinței, clădind mănăstiri și biserici ca loc de închinăciune și cinstire creștinească, în care și-a găsit întotdeauna sprijinul și alinarea. Până la unirea principatelor biserica - conchide Paulescu - a fost un mijloc utilizat, nu pentru emanciparea poporului (nu ca o mamă dătătoare de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
meritul de a fi purificat extractul făcându-l utilizabil la om, Banting nefăcând altceva decât să-l administreze bolnavilor cu o grabă, agresivitate și curaj de¬a dreptul suspecte pentru uzanțele științifice și precauțiile introducerii unor realizări experimentale în terapeutică. Clădindu-și edificiul științific pe furt și minciună, destinul avea să-i răsplătească pe fiecare în felul său. Macleod va părăsi după câțiva ani universitatea din Toronto, Collip va renunța la cercetarea care i-a adus gloria orientându-se către alte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ne închinam se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificata până a nu mai oglindi decât figură spiritului nostru. Act clar de narcisism 76. "Înecarea" în neantul propriei conștiințe - "Atlanticei sunt robul, vibrat spre un mărgean. / Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă 77. ("Înecatul") - reprezintă o condiție obligatorie a actului de creație: " Primul lucru, pe care trebuie să-l facă, cel care vrea să fie poet", spune, Arthur Rimbaud într-un locus clasicus al poezie moderne, "La Lettre
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de gânduri și preocupări, cartea fiind, în pofida amplelor dialoguri, un lung monolog. Formal, se înscrie pe linia prozei de analiză psihologică tradițională, cu surprinzător de puține înrâuriri străine. Problema înstrăinării îl preocupă pe P. și în romanul Imposibila reîntoarcere (1996), clădit tot pe firul propriei biografii. Liber, după 1989, să se întoarcă în țară, el ezită. Capătă însă în cele din urmă conștiința că este un paria, care se iluzionează și cu privire la noua sa identitate. Într-o cu totul altă postură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
sa a actelor de vorbire, cuvintele fac lucruri. În cuvânt rezidă puterea de a zidi lumi. Crezând că, (de)scriind trecutul românesc emit afirmații constatative, cărturarii români ai veacurilor XVIII și XIX produceau, în fapt, enunțuri performative care, acumulate, au clădit discursiv realitatea națiunii române ce avea ulterior să fie înfăptuită politic. În partea răsăriteană a Europei, naționalismul cutural a precedat și precipitat naționalismul politic. Cuvântul a prefigurat fapta. Realitatea (națională) a fost zidită prin discurs, cuvintele fiind cărămizile universurilor simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rol important în procesul de transformare a țăranilor în francezi, E. Weber (1976) punctează că "nu existau instrumente de îndoctrinare și condiționare patriotică mai bune decât istoria și geografia Franței, în special istoria" (p. 333). Asumpția pe baza căreia este clădit întregul nostru demers este că teza emisă de E. Weber are o jurisdicție cognitivă nu doar în cazul specific francez. Una din mizele majore constitutive acestei cărți este aceea de a arăta că România se încadrează în cazuistica europeană, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată cum, în special prin travaliul lui Carol, "ajunse România de la unire încoace în maĭ puțin de un patrar de veac (1859-1881) din două țerișoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
meargă pentru a învăța cum se iubește Patria și cum poate fi ea apărată contra dușmanilor" (p. 41). Ce se învață la această școală a națiunii care este armata?, ne putem întreba intrigați. Pe lângă iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bazată pe economia de schimb. Modelul societății naționale elaborat de F.O. Ramirez și J. Boli (1987) articulat ca urmare a forțelor declanșate de aceste mutații structurale în sferele cultural-religioase (Reforma), instituțional-politică (Statul-Națiune) și socio-economică (Societatea de Piață) s-a clădit pe o armătură mitică. Cinci "mituri" au devenit instituționalizate ca elemente constitutive ale modelului european al societății naționale, în lumina cărora proiectul unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal apărea ca un imperativ funcțional al statului național. Întreaga schemă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre animalul numit cal îți va descrie calul său din copilărie, un cal roșu al unui vecin, calul acela alb sau pintenog, calul dormind în picioare sau păscând dar nu va putea să ajungă la generalitatea ca atare. Ei sunt clădiți în imediat, respiră aerul care-i înconjoară.” La fel cu acești ardeleni care au de înțeles generalitatea numită Eminescu: iau informațiile din imediat, ei toți lucrează „cu materialul clientului”, cum se spune, cu texte publicate de prietenii și apropiații lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și care s-a lăsat transfigurat de pecetea umanului. Soarta unui om, îngăduită de istoria universului, fie că este vorba de naștere, de nuntă sau de înmormântare, s-a clădit pe temelia unui cosmos care s-a supus, luând înfățișare umană, participând la momentele esențiale ale vieții. Semnificația primordială a universaliilor ontologice presupune ieșirea la viață a haosului, în-suflețirea lumii pre-creaturale. Zămislirea universului din apă, din foc, din lutul primordial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care țintesc să înlăture confuzii și să aducă clarificări, dintre activitățile științifice și cele filozofice, rămâne centrală. În trimestrul de primăvară al anului 1931, Wittgenstein va caracteriza astfel distincția dintre țelurile urmărite în cunoașterea științifică și în activități filozofice: „Știința clădește o casă din pietre, care nu mai sunt atinse odată ce au fost puse la temelie. Filozofia, dimpotrivă, face ordine într-o cameră și trebuie adesea să pună mâna pe lucruri. Pentru acest demers este esențial că el începe de la o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spune A. de S-Exupéry - bariere: „Zidurile temniței nu-l pot ține Închis pe cel ce iubește, căci el face parte dintr-o Împărăție care nu este a lucrurilor, ci a sensului lucrurilor, așa că-și bate joc de ziduri[...] Chiar dacă tu clădești ziduri Între el și iubita lui, ea Îl hrănește În taina spiritului său. Tu nu vei putea despărți [...]. Dacă Îți distrug condițiile dragostei, pentru a te ajuta să nu mai suferi, ce bine ți-am făcut? Un deșert fără fîntîni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
am pierde măsura, ne-am pierde simțul realității (așa cum paranoicii ne conving, În atîtea rînduri). * „Nimic nu poate fi stabil, dacă nu pornește de la un principiu ferm.” (Cicero) Datorăm lui Michel de Montaigne cîteva exemple ilustrative: „Cui nu și-a clădit viața cu un scop anume, Îi este cu neputință să dispună de fiecare fapt În amănunt. Îi este cu neputință să Îmbine crîmpeiele Într-un Întreg aceluia care nu are În minte forma Întregului. De ce să admiri culori, de vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lumii simțurilor”. Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică Ce este arta? La această pretențioasă Întrebare răspund, de obicei, esteticienii, Însă cel mai avizat răspuns credem că nu-l pot da decît artiștii Înșiși: „Arta constă În a clădi un palat pe un vîrf de ac.” (H. de Balzac) Pentru Nikolai Berdiaev, „arta” trebuie să ia exemplul naturii: să fie pură, liberă de orice imixtiuni ale profanului, ceea ce nu se Întîmplă Însă, din păcate, astăzi, cînd produsul creației artistice
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ori treizeci de ochi/Tatăl dumneavoastră v-a lăsat drepturi frumoase,/Promise pentru virtuțile lui, dobândite prin meritele sale / Pentru dumneavoastră se așterne în față un secol presărat cu margarete,/ Cu safire, rubine și diamante fine,/ Iar dedesupt, vor fi clădite pe fundații de aur..../ O monarh născut, mare zi a Soarelui,/Orașul al cărui nume il veți ridica/Și prin care veți merge plin de fast printre cele douăsprezece semne (zodiacale, n.n.) Și se afla frumoasele ziduri, de care sunt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
act de interpretare/ Înțegere a unui enunț, Începând cu decodarea enunțului la nivel periferic și terminând cu reconstituirea, la nivel central, a gândului pe care locutorul a dorit să-l transmită interlocutorului; nu face exces de terminologie nouă, ea fiind clădită, aproape În totalitate, pe conceptele și noțiunile deja existente În teoriile anterioare ei (evident, cu unele delimitări, acolo unde este cazul); aduce În prim plan două caracteristici fundamentale ale comunicării: 1) caracterul ei ostensiv: fiecare enunț este adresat cuiva, are
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
tot din text. Care este relația dintre aceste două semnificații? Tot intuitiv, putem sesiza faptul că această relație este de natura celei existente Între un stimul/eveniment aflat În prim plan și un fundal. Informația nouă, asertată, prim-planul se clădește pe informația veche, care se constituie Într-un fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
id="77”> Cazacu 1968, p. 87 referință </ref> (sublinierea aparține autoarei) - din perspectiva actului de comunicare propriu zis cât și ca metodă de studiu/cercetare a psiholingvisticii (metoda dinamic-contextuală) - din perspectiva celui care observă/cercetează actul de comunicare. Autoarea Își clădește teoria pe câteva idei fundamentale: * limba(jul) este indisolubil legat de gândire, de unde concluzia că faptele de limbă trebuie studiate În relație cu cele psihice * limbajul este doar un instrument de comunicare, comunicarea fiind un proces mult mai complex, care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ei divină. Ne interesează societatea noastră cu părțile bune sau mai puțin bune, societatea în progres sau în cădere. Istoria omenirii, cu adevărurile ei ne arată, spre a ne convinge în mod neîndoios, că faptele rele, nefirești dărâmă tot ce clădește familia, școala, societatea prin muncă și putere omenească. Și nici nu se poate întâmpla altcum, fiindcă știm că într-un aer viciat omul nu poate trăi multă vreme, pentru că se sufocă. Răul pe care îl face acest aer omului este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ale celui/celei care are o atare atitudine sunt: • fiecare are propria valoare; • valoarea unuia nu depinde de valoarea celuilalt; • o relație eficientă se bazează pe încredere reciprocă; • dacă am stabilit o relație cu cineva înseamnă că avem ceva de clădit împreună; • sunt un tip de treabă, iar ceilalți al fel; • sunt emotiv și rațional, și ceilalți sunt la fel; • există întotdeauna soluții de rezolvare a problemei; • problema nu sunt nici eu, nici celălalt; problema nu este nimeni. În ceea ce privește emoțiile resimțite
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]