5,493 matches
-
urmare, ființa rațională cade în ultima iraționalitate, ignorând și pe Creatorul însuși<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Aceasta e cea mai gravă cădere a omului, căci are cele mai grave urmări. Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici valoarea personală a semenilor și comuniunea respectuoasă și iubitoare cu ei. Unde nu mai sunt persoane, nu mai e nici iubire, nici conștiința nemuririi lor. Totul devine o alcătuire de obiecte supuse unor legi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Aceasta e cea mai gravă cădere a omului, căci are cele mai grave urmări. Nemaicunoscând pe Dumnezeu ca existență personală, mai precis ca și comuniune personală supremă, nu mai vede nici valoarea personală a semenilor și comuniunea respectuoasă și iubitoare cu ei. Unde nu mai sunt persoane, nu mai e nici iubire, nici conștiința nemuririi lor. Totul devine o alcătuire de obiecte supuse unor legi, pe care omul, cunoscându-le în parte, crede că poate dispune de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu crede în Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, nu crede că este un Tată Care are un Fiu. Deci nu crede într-un Dumnezeu al iubirii. Ca atare, nu se va împărtăși de o viață veșnică întru fericirea comuniunii iubitoare cu Dumnezeu. El e condamnat la pieire, sau la o veșnică nefericire a singurătății. Acela nu crede că Dumnezeu e un Tată Care trimite pe Fiul Său să Se facă om, ca să-i facă și pe oameni frați ai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lui Hristos îi osândește pe cei ce nu cred în El, ci și ei înșiși, pentru că, necrezând în Dumnezeirea Lui, rămân închiși iubirii Lui, pe care El o îmbie tuturor și la care îi cheamă pe toți, ca formă a comuniunii cu El, a bucuriei de această comuniune. Neprimindu-L pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, negarea aceasta îi face orbi față de lumina și iubirea pe care le aduce El ca Dumnezeu, ca izvor al iubirii. (n.s. 1303, p. 697
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu cred în El, ci și ei înșiși, pentru că, necrezând în Dumnezeirea Lui, rămân închiși iubirii Lui, pe care El o îmbie tuturor și la care îi cheamă pe toți, ca formă a comuniunii cu El, a bucuriei de această comuniune. Neprimindu-L pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, negarea aceasta îi face orbi față de lumina și iubirea pe care le aduce El ca Dumnezeu, ca izvor al iubirii. (n.s. 1303, p. 697) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
amenințărilor lui, iar Dumnezeu a fost slăvit”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea a III-a, 23, 1-4, în PSB, vol. 44, p. 150) „Când Arie a venit în Egipt după sinodul de la Ierusalim, fiindcă Biserica din Alexandria evita comuniunea cu el, a venit din nou în orașul Constantinopol unde se adunau adepții săi, care voiau și să arate supunere episcopului Eusebiu din Nicomidia, și să participe la sinod. Alexandru, episcopul de atunci din Constantinopol<footnote Notă Pr. Șt. Alexe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
întâi n-au reușit să-l înduplece pe Alexandru cu sfaturile lor, au amenințat apoi cu teroarea: că, dacă nu-l primește pe Arie, în cutare zi, el însuși va fi deportat în exil. Iar Arie va fi primit în comuniunea tuturor. După acestea s-au despărțit unii de alții. Unii așteptau ziua fixată ca să se împlinească amenințările; Alexandru însă cerea să nu se ajungă la îndeplinirea spuselor lui Eusebie. Cu atât mai mult era constrâns de teamă, cu cât ceilalți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
invitate de Bisericile noastre să dea această îndoită dovadă, să arate prin ce se socotesc ele apostolice! Dar tocmai pentru aceasta nici nu sunt apostolice, nici nu pot dovedi că sunt și nici nu sunt primite în pace și în comuniune cu Bisericile în orice fel apostolice, fiindcă din cauza deosebirii de credință ele nu sunt nicidecum apostolice. Adaug la aceasta o cercetare a acelor doctrine care au existat pe timpul Apostolilor și care au fost descrise și afurisite de către înșiși Apostolii. Căci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
iertare nu a învrednicit pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii ca aceștia și să nu vorbiți cu ei nici în particular, nici în public; să ne ținem strâns de profeți și mai ales de Evanghelie, în 97 care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
tăcând să fie disprețuit de ei”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a pus pe foc, zicând: − Să nu rămână în chilia mea vrăjmașul Stăpânei noastre, Sfintei Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria” - cf. Ioan Moshu, op. cit, p. 60-61. 86 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Împărăția cerurilor nu constă numai într-o comuniune iubitoare cu Hristos, ci și cu toți cei ce au crezut în El. Dar așa cum trebuie să cultivăm încă de aici iubirea pentru Hristos ca să fim obișnuiți cu ea când vom trece din viața aceasta, așa trebuie să cultivăm și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de sânge și sufletul acela va fi nimicit din popor (Lev. 17, 3-4). Așadar e o nelegiuire și întinare ce cade sub osânda vărsării de sânge voința de-a se împreuna cu ereticii în aceleași locașuri și de-a primi comuniunea cu ei. Căci cei ce aduc în afara cortului jertfa pentru păcat, nu săvârșesc jertfa sfântă în locurile sfinte”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Levitic, cartea întâia a Glafirelor la Levitic, în PSB, vol. 39, p. 381) „Încă necunoscut graiul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și mai multă grijă de rodul său”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a V-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 128) „Da, sunt încă stăpâniți de înșelăciune, dar sunt frații noștri<footnote În capitolul Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor, am observat cum Sfinții Părinți îi îndeamnă pe creștinii ortodocși să nu intre în dialog sau în comuniune cu ereticii. Doar tari în credință și în cunoașterea Scripturilor, pricepuți, înarmați cu blândețe, dragoste și îndelungă-răbdare pot
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
17, p. 128) „Da, sunt încă stăpâniți de înșelăciune, dar sunt frații noștri<footnote În capitolul Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor, am observat cum Sfinții Părinți îi îndeamnă pe creștinii ortodocși să nu intre în dialog sau în comuniune cu ereticii. Doar tari în credință și în cunoașterea Scripturilor, pricepuți, înarmați cu blândețe, dragoste și îndelungă-răbdare pot combate învățăturile greșite ale ereticilor, pentru că, în cazul creștinilor simpli există riscul să cadă tocmai în acele greșeli sau învățături greșite pe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
alterității. Considerat ca persoană, omul trebuie să aibă mereu în vedere două aspecte care îi pot limita propria sferă de acțiune: una este alteritatea, care trebuie respectată exact în condițiile în care se așteaptă același respect de la ea, cealaltă este comuniunea cu ceilalți oameni, ceea ce presupune toleranța. Rezumăm astfel viziunea proprie construcției individualiste a spațiului social, viziune specifică epocii moderne și care subliniază că "ceea ce este bine pentru indivizi este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
această perspectivă, așa cum era concepută în manieră convențională, ca "o poveste de succes a individualismului"315, ci, mai curând, ca un moment de criză căruia, în primă instanță, indivizii au căutat să-i răspundă prin disocierea de alteritatea implicată de comuniunea socială. În aceste condiții, solitudinea primează, iar individualismul urmează, fiind posibil ca solitudinea să fi crescut gradul de autonomie individuală, iar izolarea să fi deschis calea individualismului emancipator. Fundamentală în această distincție este ideea că, în vreme ce tendința spre solitudine este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dependente de deciziile de pe piața globală, legate de prețurile la cărbune ale companiilor din Australia sau Africa de Sud, decât de deciziile managerilor locali 539. Ca atare, cetățenii unei comunități particulare ar putea deveni din ce în ce mai puțin afectați de experiențele care le asigură comuniunea, iar identitatea lor colectivă ar putea fi influențată de experiențele globale. Pe de altă parte, "comprimarea spațio-temporală" are o conotație geografică mult mai accentuată decât sintagma "distanțierii spațio-temporale", fără a-și pierde însă coloratura socio-istorică. Procesul globalizării impune o presiune
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un discurs independent. Trebuie să urmeze calea catafatică, în care Dumnezeu ascuns, locuind dincolo de ceea ce dezvăluie, este Și Dumnezeu Care se dezvăluie ca înțelepciune, iubire, bunătate. Apofatismul, conform lui Lossky, subliniază că nu substanța lui Dumnezeu ne este disponibilă, ci comuniunea cu Dumnezeu ne este posibilă prin Revelație<footnote „Astfel, alături de calea negativă, se deschide calea pozitivă, „catafatică”. Dumnezeu, Care este Dumnezeul ascuns, dincolo de tot ceea ce Îl revelează, se revelează pe Sine. El este înțelepciune, iubire, bunătate. Dar natura Sa rămâne
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
ministru de două ori (1846-1852 și 1865-1866). În calitate de parlamentar whig (din 1813), a recomandat reforme parlamentare încă din 1819; în 1828 și 1829, a sprijinit abolirea așa-numitei Corporation Act, care excludea de la funcțiile municipale pe toți cei care refuzau comuniunea în sînul Bisericii Anglicane, precum și a așa-numitelor Test Acts (în vigoare din 1673 și 1678) care interziceau, prima, accesul la orice funcție civilă sau militară a nonconformiștilor, și a doua, intrarea în Parlament a romano-catolicilor, cu excepția ducelui de York
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Wesen) orientată spre transcendent”;dar „punerea transcendenței nu este aceeași în credință ca și într-orealitate metafizică”<footnote Ibidem, pp. 146, 147. footnote>. Căci „fiecare persoană umană e o taină adâncită în taina infinită a Persoanei Cuvântului. Toți, adâncindu-ne prin comuniune unulîn altul, Îl descoperim tot mai bogat pe Dumnezeu - Cuvântul înnoi înșine unul în altul”<footnote Dumitru Stăniloae, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1991, p. 235. footnote>. După Dionisie Aeropagitul „Dumnezeucel transcendent și mai presus de ființă a adus
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
bisericesc reflectă istoria mântuirii, dar nu istoria Bisericii. Din istoria bisericească numai mărturisirea credinței apostolice teandrice a fost încadrată în Sfânta Liturghie. Aceastămărturisire a precizat credința adevărată împotriva ereziei lui Arie,prin sublinierea deoființimii dintre Hristos și Tatăl, precum și a comuniunii din sânul Sfintei Treimi ca pecete a chipului lui Dumnezeuîn omul zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar aceastămărturisire nu însemna și „sfințirea” Numelui prin lucrarea mân tuirii în Hristos. Însemnătatea mărturisirii credinței adevărate constatocmai în această „sfințire” prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este precedată de Duminica a 7-adupă Paști în care se proclamă învățătura adevărată a credinței ca ocondiție esențială a invocării și primirii Duhului Sfânt. Acest lucruera motivat de faptul că Duhul sfințește Biserica, a cărei cea dintâiînsușire este „unitatea” prin comuniune. Caracteristica fundamentală a unității Bisericii este aceea că ea constituie o unitate zidită deDumnezeu. Această unitate duhovnicească este ca o taină a nunții: „Taina aceasta mare este, iar eu zic: dintre Hristos și Biserică” (Efe-seni 5, 32); „Ce a unit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
slava”Sa prin Înviere este puterea de a ține pe ucenicii Săi în „slava Sa”de a fi „plin de har și de adevăr, ca Unul-Născut din Tatăl” (Ioan 1,14), așa cum s-a împărtășit în ei ca putere de comuniune: „Slava pecare Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca toți să fie una” (Ioan 17, 22).Așa se înțeleg Cuvintele Sale: „Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-amfăcut” (Ioan 17, 4). Nu poate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
loc o„înviere” ca trecere pascală în Hristos, Care spusese: „Vă voi lua laMine, ca să fiți și voi acolo unde Eu sunt” (Ioan 14, 3); „Eu sunt viu și voi veți fi vii” (Ioan 14, 19). Această „adunare” va dobândi comuniunea în Hristos prin Duhul Sfânt ca „înfiere” (Galateni 4, 6), ca otaină de nuntă (Matei 22, 2), ca o slavă în Hristos. Duhul Sfânt estemarele „primat” al Bisericii, Care îl preamărește pe Hristos (Ioan16, 14) ca „Domn al slavei” ucenicilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin viclenia șarpeluicu limba sa bifurcată. Acestea nu vor putea birui, deoarece Biserica„stă” în Hristos, și nu caută „lupta” cu vrăjmașii lui Dumnezeu.„Crezul” nu-i pomenește pe aceștia, iar cei care nu L-au mărturisit șinu-L mărturisesc pierd comuniunea ca lucrare a Duhului Sfânt. CândSfinții Apostoli cheamă: „Stați tari în Hristos” (Efeseni 6, 10 14), einu se referă nici la „eroisme”, nici la „triumfuri”, ci la „darul păciilui Dumnezeu care covârșește toată mintea” (Filipeni 4, 7) ca pu tere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]