4,459 matches
-
puțin despre „figurile” principale ale corupției de azi. În acest caz, folosesc conceptul de „figură” în dublul sens, al realității ce are margini concrete și măsurabile, dar și o realitate care, în cazul nostru, întrupează răul corupției și îi oferă consistență. În acest al doilea caz, nici o figură a corupției nu este un simplu eveniment empiric, dar în același timp este și o manifestare care angajează esența însăși și densitatea răului subînțeles. Această precizare ar trebui să ne pună în gardă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și credințelor, instrument de manipulare, prin inculcarea de atitudini și valori noi auditoriului. Caracteristicile limbajului politic Limbajul politic nu reprezintă un ornament, o suprastructură, ci este constitutiv acțiunii politice, în măsura în care reprezentările politice, prin care indivizii și grupările se definesc, capătă consistență și vizibilitate prin intermediul manifestărilor discursive. Numeroase acte politice sunt prin natura lor acte de discurs (un exemplu în acest sens îl oferă demisiile), iar altele se sprijină în realizarea lor pe cuvânt. Printre trăsăturile specifice limbajului politic, menționăm natura interdiscursivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Definit drept "manifestarea discursivă a unei puteri absolute propagandă, ideologie, "ideocrație""72, limbajul totalitar manifestă un impact covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare și de a arunca în neant realități care nu corespund noii ideologii. Limbajul totalitar, fie că este nazist, fascist, stalinist, dobândește caracterul unui limbaj întemeietor, având puterea Cuvântului dintâi de a crea lumea, de a împărți lucrurile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
7.1). Simptomatologie: Ca tip, vom descrie abcesul rece al țesutului celular subcutanat. Abcesul rece evoluează în două faze: o fază de cruditate și o fază de cazeificare (ramolisment). Astfel el debutează în faza de cruditate printr-o tumefacție de consistență fermă, omogenă, nedureroasă, care crește progresiv în volum, fără semne de inflamație acută. În faza de ramolire, tumefacția devine progresiv fluctuentă. în localizările profunde, abcesul rece va împrumuta simptomatologia organului afectat. Atât timp cât abcesul este închis, el nu va prezenta semnele
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
avizați ai fenomenului postmodern, precum Steven Best și Douglas Kellner 39, îl amintesc pe pictorul englez John Watkins Chapman drept unul dintre primii care au utilizat termenul și au oferit anticipări ale ideii și terminologiei care își vor fi câștigat consistența mai târziu. Chapman vorbește despre "pictura postmodernă" în jurul anului 1870, bineînțeles, în context estetic-evaluativ, pentru a desemna un tip de pictură care este "mai modernă și avangardistă" decât cea a impresionismului francez. Termenul însuși apare în anul 1917 într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului atât în critica arhitecturală 47, unde a cunoscut o largă dezvoltare, cât și în critica literar-artistică și în filosofie, devenind astfel un termen globalizant sau internațional, dar și un concept care are mult mai multe motive să aspire la consistență. Discursurile postmoderne încep să se regăsească de acum și în spațiul academic, unde disputele privind relația modernism postmodernism sunt și astăzi neîncheiate. Postmodernismul anilor '90 și cel al zilelor noastre pun în discuție chiar statutul său de trăsătură culturală dominantă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este într-adevăr caracteristic atitudinii postmoderne ce evită să fie fixată în anumite poziții, se desfată în indeterminarea sensului, și pentru care discursul teoretic nu este o căutare a adevărului, ci o formă de joc indiferent față de demodatele probleme precum consistența logică"174. Într-adevăr, încadrările fixe au fost repudiate de către majoritatea autorilor numiți "postmoderni". Interpreții teoriilor baudrillardiene identifică trecerea clară de la lumea modernă patronată, în viziunea lui Baudrillard, de Marx și Freud la lumea postmodernă, care refuză logica producției și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și la o serie de date sociale, politice, tehnologice ce pot fi, într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logicului pentru a rezolva acea problemă în fața căreia se află critica totalizatoare a rațiunii"229 și, în plus, să evite considerentele științifice de analiză a textelor filosofice, care vor fi lecturate după criteriile performanței retorice și nu după cele ale consistenței logice. Habermas interpretează inversarea raportului logică retorică și ca pe o autoasigurare a filosofului francez împotriva criticilor care i s-ar putea aduce din perspectivă logică, trimițând interpretarea în domeniul criticii literare și al retoricității scriiturii. Din punctul de vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și un stil nou, care refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii acestora, postmodernii au continuat să aducă în scenă modalități de scriere, lectură și interpretare a textelor, erodând și mai mult falia sensului, noncontradicției sau locurilor comune. Chiar dacă unii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Deconstrucția, după cum bine remarcă Jonathan Culler și Richard Rorty, cere anularea distincției dintre filosofie și literatură, facilitând impunerea forței retorice a textului. Interpretarea care tratează scriitura ca pe o construcție retorică fictivă și care evidențiază caracterul literar, mai degrabă decât consistența logică a argumentelor, îi este îngăduită lui Derrida tocmai datorită faptului că demersul deconstructivist se situează în afara cerințelor procedurilor analitice și discursive ale filosofiei și ale științei. În De la grammatologie, filosoful francez utilizează o serie de "metode" ale criticii stilistice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale postmodernismului care să le conțină în principal pe acestea. Așadar, consider că postmodernismul "este posibil să fie înțeles ca o funcție discursivă a cărei integralitate derivă, mai curând, din regularitatea contextelor și efectelor în cadrul diferitelor operații discursive, decât din consistența ideilor conținute"330 (s. a.). Înțelegerea postmodernismului ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei, căruia trebuie să-i subscrie autorii, pare a fi o accepțiune mult mai profitabilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică, ci în impactul pe care asumpțiile sale îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu sunt dominate de producerea unei analize științifice, care să respecte toate rigorile în cauză, ci de seducție și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eliberării, devin ambivalente. Este momentul [...] când fiecare progres aparent (inclusiv acela al libertăților și al drepturilor omului) se cere apreciat sub specie ambiguitas și a contrario"474. Situația descrisă este aceea în care toate sistemele sunt lipsite de sens și consistență, dar cu toate acestea continuă să se prolifereze în toate direcțiile, într-o "dezordine metastatică". Această descriere corespunde momentului postmodernității, care, venind după "orgia" modernității (în care s-a ajuns la un maximum în toate domeniile), se confruntă cu o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fragmentare, considerată a fi "scriitura democratică" și a elipsei, în locul tratatului și a liniei drepte, continue a sensului; * strategia trecerii de la lege la regulă, ce presupune înlocuirea principiului realității cu principiul jocului, al arbitrarietății, sau, în alți termeni, respingerea idealului consistenței, al ordonării și explicării exhaustive care a fost dominant mult timp (și mai este și acum, dar parțial); * strategia radicalizării ipotezelor, a punerii în practică a gândirii și interpretării radicale, care provoacă lumea aruncând-o în joc, proclamând incompatibilitatea generală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
hotărâtoare ale lui Barthes, Derrida și Foucault, și au contribuit la schițarea unor aliniamente generale ce se răgăsesc în mod constant în descrierea postmodernismului. Astfel, radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive sunt în acord cu refuzul fundamentelor, al consistenței și gândirii categoriale, cu descentrarea, supralicitarea, practicarea unei politici a opiniei ce vine să ateste situația logos-ului "disprețuit" sau cu nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură. O altă problematică incitantă ce a apărut pe fundalul acestei analize
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sisteme tip ANGUS (angiografia în fuziune cu ultrasonografia intravasculară) care pot oferi suplimentar și informații asupra grosimii parietale. Procesarea unor imagini 3 D oferite de angio RMN face ca atributul de “reale” pentru aceste geometrii să-și dobândească în întregime consistența. Cunoscând avantajele computer-tomografiei și ale angiografiei RMN, în principal capacitatea de a furniza informații 3-D, nu putem ignora faptul că angiografia (mai ales în versiunea cu substracție digitală) oferă informații valide (“standard de aur”), este mult mai larg accesibilă și
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
uzual 5 sau 10 ani), acest concept modern fiind perceput ca o combinație a unei relații de cauzalitate (cauză efect) cu o relație de tip probabilitatepredicție 30. Criteriile de definire a factorilor de risc drept agenți cauzali au fost: temporalitatea, consistența, plauzibilitatea biologică și reversibilitatea 42. Acest risc a fost estimat în diverse studii epidemiologice. Încă din 1985 (Kannel) s-a observat că factorii majori de risc cardiovascular prezic apariția claudicației intermitente cu o fidelitate mai mare decât prezic apariția afecțiunilor
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
număr mare de leziuni au lungimea acoperită de analiza cantitativă computerizată. Tentativele de reeducare a ochiului angiografistului ca o soluție pentru lipsa angiografiei cantitative nu au dus la rezultatele scontate 30 la fel ca și încercarea unora de a arăta consistența estimării vizuale față de cea cantitativă (în anii de început a metodei) propunându-se interpretarea filmelor de către un consiliu de consens. Variabilitatea între observatori are valorile cele mai reduse în cazul metodelor computer-asistate (3.1%) comparativ cu cea rezultată în cazul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
demn de a fi subliniat simplul fapt de a fi scris acea stulta Ars îi interzice să-și considere mâinile cu totul inocente ("innocuas nobis haec vetat esse manus"). Ovidiu recunoaște implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un stereotip de masticație intermediar sunt: -durata medie - 0,7 s din care 0,15 s sunt cu contact interdentar; -unghiul realizat de traiectoria de revenire cu verticala - 1 5 grade; -numărul ciclurilor de masticație diferă în funcție de individ și de consistența alimentului; -amplitudinea mișcărilor scade treptat pe măsura executării triturării; -normalitatea în masticație implică desfășurarea ei bilaterală. Unilateralitatea denotă un deficit al masticației. Reglarea masticației este reflexă, pe baza informațiilor tactilo-gustativo-kinestezice. Receptorii parodontali, prin intermediul reflexelor parodonto-musculare dirijează contracțiile musculare în conformitate cu caracteristicile
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un rol fundamental. După direcția forțelor care acționează asupra arcadelor dentare, acestea se împart în: verticale și orizontale. Forțele verticale (fig. 89) sunt forțe de presiune și se declanșează în masticație și deglutiție. Intensitatea lor depinde de forța mușchilor ridicători, consistența alimentului și sensibilitatea parodonțiului. Forța musculară trebuie să fie eficientă în triturarea alimentului. Dacă acesta este prea dur apare durerea și se declanșează reflexul gingivo-parodonto-muscular care întrerupe contracția musculară. Dacă nu, ciclurile masticatorii urmează traseul normal. Forțele orizontale au o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fără de-a mă chinui.” Există la Alecu Văcărescu, mai mult decît la alți poeți de Început, o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false, adevărată, sinceră nu este decît convenția. Însă repetată, convenția Începe să capete consistență. Focurile devin foc, ohtăturile se unesc În oh-ul jalnic al unei ființe bolnave de o boală de Îngeri. Adresate Lucsandrei sau Elencăi, versurile se aseamănă: nici o modificare de ton, de imagine, de peisaj. Semn că poetul cîntă femeia, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capăt acestor gînduri burgheze. Momentul sacru a trecut. Poemul nu merge mai departe, imaginația s-a epuizat În „presimțirea” obiectului erotic. Depărtarea a fost (pentru poezie) fecundă, apropierea interzice confesiunea. Ca și În poemele de meditație istorică, numai distanța dă consistență reveriei. Numai străbătînd un spațiu vast, ochiul vede un palat osianic În niște modeste ruine. Asemeni În poeziile de dragoste: așteptarea presupune o absență, o Îndepărtare care provoacă o veritabilă euforie. Euforia Încetează cînd pașii se apropie: „Din frunza-ntunecată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peisaje lirice intrate În poezia noastră pînă la el numai În chip sporadic. Poetul lui Conrad și al Basmelor leagă de aceste peisaje anumite forme, stări (chiar dacă timide și, adesea, superficiale) ale sensibilității lirice. Conrad și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul vieții din serai. Marea și Seraiul sînt cele două spații (cronotopi) ai lumii bosforiene. Unul concentrează splendoarea și moliciunile de orient, celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]