4,590 matches
-
alianță antiromană a orașelor grecești, întărită si prin căsătoria sa. Trupele romane sub conducerea lui Manius Acilius Glabrio, sprijinite de regele macedonean Filip, au întâlnit la Termopile trupele grecești conduse de Antioh și le-au silit să se retragă. Noul consul roman Lucius Cornelius Scipio, fratele mai mic a lui Scipio Africanul, a trimis contra Siriei pe comandantul flotei romane, Gaius Livius Salinator, care împreună cu flota din Pergam a izbutit să învingă la Korykos pe amiralul sirian Polyxenidas. Antioh a renunțat
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
Hong Kong, China, sub numele de Chan Kong-sang, fiind fiul lui Charles și Lee-Lee Chan, refugiați din Războiul Civil Chinez. A fost poreclit "Paopao" (în chineză: 炮炮, având sensul de „ghiulea”), pentru că nu stătea niciodată locului. Din moment ce părinții săi lucrau pentru consulul francez din Hong Kong, Chan și-a petrecut anii de formare în apropierea reședinței consulului, în districtul Victoria Peak. Chan a urmat Școala Primară Nah-Hwa din insula Hong Kong, unde a ratat primul an, tatăl său retrăgându-l de la școală. În 1960
Jackie Chan () [Corola-website/Science/308955_a_310284]
-
refugiați din Războiul Civil Chinez. A fost poreclit "Paopao" (în chineză: 炮炮, având sensul de „ghiulea”), pentru că nu stătea niciodată locului. Din moment ce părinții săi lucrau pentru consulul francez din Hong Kong, Chan și-a petrecut anii de formare în apropierea reședinței consulului, în districtul Victoria Peak. Chan a urmat Școala Primară Nah-Hwa din insula Hong Kong, unde a ratat primul an, tatăl său retrăgându-l de la școală. În 1960, tatăl său a emigrat în Canberra, Australia, pentru a lucra pe postul de bucătar
Jackie Chan () [Corola-website/Science/308955_a_310284]
-
conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea imperiului roman de apus. A primit în Balcani, până să ajungă în Italia titlul de "magister militum" și consul de la împăratul Imperiului Roman de Răsărit. Numele său în limba gotică Țiudareiks se traduce ca "rege al poporului". El a devenit o legendă germanică. S-a născut lângă Carnuntum și era fiul regelui Theodemir. Încă de mic copil, tatăl său
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
care i-au servit bine când a devenit conducătorul gotic a unei populații mixte, dar în mare parte romanizată. Tratat cu favoare de împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors să trăiască alături de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor în 488. În timp, ostrogoții s-au stabilit în teritoriul bizantin ca "foederati" (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
redactarea unui raport asupra Consulatului pe viață. Admirația și recunoștința sa față de Napoleon Bonaparte, pentru a că a restabilitpot fi văzute în câteva din discursurile sale din epocă, între care este cel pronunțat la "24 floreal din anul X" în fața consulilor, în calitate de deputat al Corpului legislativ, discurs elogios pentru primul consul, precum și cel din 13 ianuarie 1805 ("24 nivôse, an 13"), de această dată în fața lui Napoleon Bonaparte, devenit între timp împărat al francezilor, cu "Jean-Pierre Louis de Fontanes", președinte al
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
sa față de Napoleon Bonaparte, pentru a că a restabilitpot fi văzute în câteva din discursurile sale din epocă, între care este cel pronunțat la "24 floreal din anul X" în fața consulilor, în calitate de deputat al Corpului legislativ, discurs elogios pentru primul consul, precum și cel din 13 ianuarie 1805 ("24 nivôse, an 13"), de această dată în fața lui Napoleon Bonaparte, devenit între timp împărat al francezilor, cu "Jean-Pierre Louis de Fontanes", președinte al Corpului legislativ în exercițiu, în timpul inaugurării unei statui de marmură
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
la Hamburg, unde locuia deja o parte a familiei ei (doi din cei trei copii ai săi). Acolo a lucrat mai mulți ani ca secretară a Societății germano-române din nordul Germaniei ("Deutsch-Rumänische Gesellschaft für Norddeutschland"), înființată în 1995 la inițiativa consulului onorific al României în Hamburg, Hasso Kornemann, care a fost și primul său președinte, până în 1997. În 1971, Gustav Heinemann, președintele RFG i-a conferit ordinul "Crucea de merit" ("Verdienstkreuz am Bande") pentru menținerea și promovarea culturii germane în România
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
în mâinile turcilor. Constantin trebuia să caute alți aliați. Cu 20 de ani în urmă, se apropiase de Comuna Ragusa (Dubrovnik). În 1451, le-a oferit negustorilor ragusani un depozit la Constantinopol, cu concesiunea unor taxe limitate și având un consul propriu. A confirmat aceste drepturi într-un hrisobul pentru Ragusa, în iunie. Era o mișcare gândită mai mult pentru a-i supăra pe venețieni, decât pentru a obține ajutor militar întru apărarea a ceea ce mai rămăsese din imperiu. În alte
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
un martiriu neașteptat și se înălțase la Ceruri. Probabil că nici Isidor nu era sigur în privința adevărului. Nesiguranța se reflectă și în alte relatări contemporane. Unul dintre cei care s-au aflat la Constantinopol în acea perioadă a fost Benvenuto, consulul anconiților din oraș. El auzise de la un soldat că împăratul fusese ucis, iar capul lui retezat, fixat într-o suliță, fusese înfățișat suveranului turcilor. Franciscanii din Constantinopol, scriind la Bologna, către sfârșitul lui noiembrie, informau doar că împărstul se număra
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
După moartea lui Galba, și în timpul haoticului „An al celor patru împărați” care a urmat, Quintilian a deschis o școală publică de retorica. Printre discipolii săi s-au numărat Pliniu cel Tânăr, și posibil Tacitus. Împăratul Vespasian l-a numit consul. Împăratul „"în general nu era interesat în mod deosebit de arte, dar... era interesat de educație ca mijloc de creare a unei clase conducătoare responsabile și inteligente"” (19). Acest subsidiu i-a permis lui Quintilian să dedice mai mult timp școlii
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea Grenadierilor Călare a luat naștere în același an cu Imperiul (1804), fiind creată din cavaleria Gărzii Primului Consul, cea care s-a ilustrat în bătălia de la la Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită erau stricte: o carieră militară exemplară din punct de vedere disciplinar, 12 ani de serviciu militar și o înălțime minimă de
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Bolívar cere consimțământul și autorizația pentru a se căsători. Pentru că răspunsurile întârzie câteva luni, Bolívar pleacă la Bilbao și apoi la Paris, fapt foarte important ce-i va influența evoluția militară; la Paris asistă la proclamarea lui Napoleon ca prim consul. După luni de așteptare, în mai 1802 Simón și Teresa se căsătoresc la Madrid, apoi pleacă împreună la Caracas și San Mateo. Fericirea de cuplu durează doar până în 23 ianuarie 1803, când Teresa moare de friguri. Văduv la 20 ani
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
Aveau că responsabilități stabilirea bugetului, menținerea ordinii publice, aceștia fiind subordonați guvernatorului, ce adună cu o adunare provinciala. Orașul era condus de către comiți, senat, magistrați și curiați, ce răspundeau de plată impozitelor și de averile lor. Orașul mai avea doi consuli ce supravegheau piețele și drumurile, desfășurarea spectacolelor și distribuțiile alimentare. Era impus un impozit funciar pe suprafața terenurilor, un impozit pe cap de locuitor-"capitatio", impozite vamale, impozite pentru trecerea drumurilor interne, impozite pe vânzări și taxe pe succesiune. Acestea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
astfel momentul de final al existenței Imperiului Român de Apus. Însă schimbările din Italia nu au fost resimțite de contemporani. Puterea politică se află sub controlul conducătorilor militari, care nu mai erau subordonați nominal decât împăratului bizantin, ce numea un consul anual. Biserică și Senatul și-au menținut existența. Senatul chiar a primit de la Odoacru dreptul de a bate moneda de bronz, si apoi, noul conducător a fost implicat în alegerea papei Felix al III-lea. Imperiul Român, ca formațiune ce
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
erau cetățeni români aflați în zona de ocupație. În calitate de conducător al reprezentaței diplomatice a României, Eugen Filotti a dispus eliberarea ilegală a unor pașapoarte românești sau a altor documente de călătorie pentru evreii originari din Transilvania, acțiunea făcându-se cu ajutorul consulilor Constantin Țincu de la consulatul din Budapesta și Mihail Marina de la consulatul din Oradea.. Consulatul din Oradea mai ajuta prin trecerea unor evrei peste frontieră în automobilele consulatului. Pe baza unor informații obținute de la Dr. Kupfet Miksa, unul din conducătorii comunității
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Mihail Marina de la consulatul din Oradea.. Consulatul din Oradea mai ajuta prin trecerea unor evrei peste frontieră în automobilele consulatului. Pe baza unor informații obținute de la Dr. Kupfet Miksa, unul din conducătorii comunității evreiești din Oradea și din alte surse, consulul Marina a întocmit un raport cuprinzător relatând soarta care le era rezervată evreilor trimiși la Auschwitz. Acest raport a fost transmis lui Eugen Filotti, care la rândul său l-a transmis lui Vespasian Pella, ministrul plenipotențiar român de la Berna, care
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
debarcat în Africa în 203 î.Hr. După victoria decisivă a lui Scipio în bătălia de la Ilipa în Spania în 206 î.Hr., Iberia a fost ocupată de către români. În 205 î.Hr., Scipio s-a întors la Romă, unde a fost ales consul cu un vot unanim. Scipio, suficient de puternic acum, a propus să pună capăt războiului prin invadarea directă în țara de origine a anihilatorului cartaginez ce devastase Italia. Senatul s-a opus inițial acestui proiect ambițios propus de Scipio, convins
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
Hannibal din funcția de general. În urma acestui război, Romă, de la o putere regională, a devenit o putere imperiala internațională, stăpânind Peninsula iberica, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar românii au fost informați că Hannibal ar dori să se alieze cu Imperiul Seleucid, si au dedus că vrea să îi atace pentru a doua oară. Prin urmare Hannibal a fugit din Cartagina și pentru a nu
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
de director adjunct al Departamentului de Informare și Comunicații, director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi în funcția de consul general la New York (1992-1996). În această ultimă funcție a avut rang de ambasador și s-a
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
Departamentului de Informare și Comunicații, director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi în funcția de consul general la New York (1992-1996). În această ultimă funcție a avut rang de ambasador și s-a ocupat în mod special
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi în funcția de consul general la New York (1992-1996). În această ultimă funcție a avut rang de ambasador și s-a ocupat în mod special de dezvoltarea relațiilor cu liderii politici din statele New York, New Jersey și Maryland. După ce a revenit în Israel, a fost
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
la data de 17 septembrie 1856 în București - Țara Românească (la vremea respectivă provincie otomană, condusă de caimacamul Todiriță Balș), într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunității și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor, Haskala. Familiei Gaster nu i s-a acordat cetățenia română în conformitate cu articolul 7 din constituția lui Cuza care stipula că numai creștinii aveau dreptul să
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
care se identifică Evul Mediu. În plan politic (și de asemenea artistic), Napoleon a încercat în mod just să se întoarcă la modelul imperial român, motiv pentru care s-a transformat în șeful unui guvern condus după modelul român: Primul Consul.Într-un sfârșit, Napoleon a cerut Papei Pius al VII-lea, prin intermediul presiunilor și amenințărilor, să-l încoroneze Împărat în Catedrală Notre-Dame din Paris, în anul 1804. În pofida acestora, în momentul decisiv, cu un gest de mândrie,Napoleon a smuls
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
ministru de externe. Prințul Mihail R. Sturdza s-a născut în data de 28 august 1886, posibil în Târgu Ocna, unde afirmă că a copilărit alături de bunicile sale, al doilea din cei trei fii ai lui Radu Sturdza, diplomat, fost consul al României la Constantinopol, și al Mariei Jora. Tatăl său, Radu Sturdza, era fiul fruntașului pașoptist Vasile Sturdza, fost caimacam, exilat din Moldova după petiția adresată domnitorului, deși era rudă - chiar dacă dintr-o ramură colaterală a Sturzeștilor, cu Mihail Vodă
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]