KorAP: Find »[drukola/base=convins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...166 167 168 ...238 >

5,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

dar cine știe dacă lucrurile s-au petrecut cum le-a notat sau n-au fost decât însemnări pentru vreo carte? Tot ce voia să înțeleagă era gândul pe care bătrâna doamnă Marga Pop nu i l-a mai spus. Convins că acela este o cheie. Orice s-ar întâmpla, va rămâne o taină și ar fi o eroare să-l imaginez, pentru că o taină nu poate fi deslușită, e asemenea unei comori visate și orice încercare de-a o atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
încheiase spre miezul nopții, fără vreo pauză, după care au ajuns acasă frânți de oboseală, cu capul plesnind de durere - „ei, pe dracu’, sunt sigură că nu toți!“ -, bine, nu toți, dar unora cel puțin le plesnea capul de durere, convinși că vor avea o noapte de coșmar - „sau mai multe, uită-te la mine!“ - sau mai multe, în care vor visa aproape tot ce se petrecuse acolo, deformând vorbele și gesturile în mod grotesc, ca în orice vis, și tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
spui asta. Gândești că te-am forțat să fii de acord. Te-am prins într-un moment slab și la ananghie și te storc cum vreau eu și fac un schimb cu tine. O, Doamne, știu că asta gândești, sunt convinsă că asta gândești!“. O privea cum își frământă brațele, cum își agită privirea de colo-colo, mișcându-și într-o parte și în cealaltă capul. „Nu răspunzi“, i-a zis din nou. „De ce naiba nu răspunzi? Pentru că am dreptate, asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de ce trebuie să mă gândesc mereu la așa ceva?“, întreba cu înverșunare, întorcându-și privirea de la el, spre tufa îndoită de la brâu, cu crenguțele ei subțiri și firave trosnind la fiecare suflare a vântului uscat, auzindu-l cum vorbește, încet și convins, dar fără să-l mai asculte, învelindu-se numai în glasul lui moale, gândindu-se: sunt mai mult de doi ani de când îl cunosc și doi ani de când m-a sărutat prima oară, mult de tot, încât amețisem, și aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
se amestecau cu glasurile de pe malul celălalt și croncănitul rar al corbilor și izbucnirile nervoase ale vântului și se gândea: Doamne, până și vocea și-o stăpânește, abia îi disting câteva urme de emoție, în tot ce spune, deși sunt convinsă că simte tot ce gândește și există sentimente și trăiri și emoții în el, l-am surprins de multe ori, dar a ajuns să se dreseze singur și să se ascundă sub masca asta de stăpânire și de indiferență, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cum arăt eu, nu pentru valorile pe care le-aș avea într-un seif. Ne-am certat cumplit, a plecat, dar speram că în câteva zile o să-i treacă și o să ne împăcăm și o să-mi dea dreptate. Eram absolut convinsă că o să-mi dea dreptate.“ „Stai așa, cu fața în profil, ca și cum te-ai ruga.“ „Dar nu s-a întors. Și după un timp am aflat că la vreo câteva zile după cearta noastră se căsătorise, trăia într-o vilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată este cu școala ei de coafeze, cum se mai duce la câte un film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
i se întâmplă la revista aia și câte examene trebuie să pregătească înainte de-a sfârși și facultatea asta nouă pe care nu știu cum de-o duce la capăt. De parcă pe mine mă interesează toate câte mi le spune el! Sunt convinsă că știe că aștept să-mi vorbească despre altceva și nu spune o vorbă!“ Continua scriindu-și nu un jurnal, ci un fel de scrisori în care își spunea ce n-avea curajul să spună tare sau să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Îl privea cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa, în momentele acelea ar fi vrut să fie băiat, i se părea că fetele ajung toate femei obsedate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
făcea plăcere... Și acum îl cred... Te supără, te doare, nu știu, poate ție îți este cu totul indiferent, pentru că nu ții la mine și ești pe deasupra și teribil de tare, dar trebuie să spun că îl cred și sunt convinsă că se va întâmpla cum spune, poate chiar vreau și eu, deși nu sunt sigură, încă nu sunt cu totul subjugată... Dar acum sunt îndrăgostită, a venit primăvara, asta e... Mă amuză când mă gândesc că nu puteam suferi bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
minunăție pe care o aștept de înfiorător de multă vreme. Mi se pare că plutesc. Îmi vine să cânt și să mă învârt tot timpul și să mă fac frumoasă și să mă admire și mai mult lumea care sunt convinsă că vede ce se petrece cu mine...“ „Nu se poate... Nu vreau să cred... Și cu noi ce se va întâmpla?“ „Andrei, Andrei, privește-mă. Ascultă ce îți spun. Nu știu ce va fi mai încolo, îți spun ce cred în clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul rece, poate chiar o să te bucuri și o să mă pot confesa ție precum celui mai bun prieten. M-am înșelat, n-am să pot face asta, n-am să-ți mai spun o vorbă despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
asta, înțelegi? E rău și nedrept tot ce-ți spun, dar ai vrut să știi întotdeauna adevărul. Îsta e adevărul, că nu vreau să mă întorc... Și acuma suferi, poate chiar în clipa asta când îți vorbesc... Nici măcar nu sunt convinsă că e așa, pentru că ar însemna să-mi schimb pe de-a-ntregul părerea despre tine, care te arătai puternic și rece și nevulnerabil și încăpățânat. Și acuma... Fie, suferi. Dar ce vină am eu? Ai aranjat totul cu mâna ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ar sta acolo, pe un scaun, ca tine, sau pe marginea patului sau ar pluti, fără să mă atingă, mă sperii și mă cuprinde o panică vreo câteva clipe și pe urmă coboară peste mine o liniște nemaipomenită. Atunci sunt convinsă, absolut convinsă că el trăiește în continuare, într-alt fel, într-o altă stare, orice mi-ar spune oricine și oricât aș citi despre pieirea trupului și a sufletului împreună și despre legile materialiste și toate chestiile astea.“ „Și asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
acolo, pe un scaun, ca tine, sau pe marginea patului sau ar pluti, fără să mă atingă, mă sperii și mă cuprinde o panică vreo câteva clipe și pe urmă coboară peste mine o liniște nemaipomenită. Atunci sunt convinsă, absolut convinsă că el trăiește în continuare, într-alt fel, într-o altă stare, orice mi-ar spune oricine și oricât aș citi despre pieirea trupului și a sufletului împreună și despre legile materialiste și toate chestiile astea.“ „Și asta nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea femeie, de parcă nimic n-ar mai fi avut vreun rost pe lume, iar prezența ei ar fi fost absolut necesară. Dorind s-o urască, dar incapabil de ură. Dorind s-o revadă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
o cloacă. Vitrinele se schimbă în sfârșit după multe luni, dar arată la fel de anoste. Detalii, uluitor de multe detalii se așează în straturi dense în mintea lui. Merge și crede că e foarte singur, se simte foarte singur, e disperat. Convins că într-o asemenea stare nu i-ar trebui decât un singur pas pentru a se sinucide, n-ar ști nimeni și n-ar interveni nimeni, dar refuzând chiar să admită acea posibilitate, pentru că n-ar fi decât lașitate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

nu se aștepte la loialitate din partea mea. Oricum, voia să afla câte ceva despre Tabitha și boala ei și dacă mai aveam alte cazuri de bolnavi psihic încuiați în pod. M-am străduit să minimalizez toată povestea, dar nu părea prea convins. Dacă ajunge la urechile lui Gaitskell (și sunt sigur că va ajunge) - cum va afecta șansele mele de a ajunge în guvern? 14 iulie 1962 Multă indignare îndreptățită în ziare față de remanierea lui Macmillan. Drept să spun, să dai afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
frângându-și degetele prin această manevră. — Și nu cred că... îi sugeră Hilary, zărind-o pe Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
așteptai să vin aici total nebunăuitoare. Atunci de ce-ai venit? — Bună întrebare. Vreau să-ți spun două lucruri. Se rezemă de policioara căminului, întorcându-se din când în când pentru a-i întâlni privirea. În primul rând, deși sunt convinsă că nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt probabil extrem de duboioase, nu mi se pare că arăți prea rău. Roddy pufni. — Asta e ceva. — În al doilea rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
zile: trei zile irosite, pentru că nu reușise să ia nici o hotărâre descisivă în privința căsniciei lui, deși - acum că se gândea mai bine - acesta fusese inițial scopul călătoriei. Știa cel puțin că nu va putea niciodată s-o părăsească pe Dorothy, convins fiind că ea va conduce în continuare ferma; și, în acest caz, părea că nu exista altă soluție decât să suporte mai departe situația. Dar mai erau desigur și animalele. Deși poate părea penibil, el nu simțea că își irosește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
iepure, ochii păsăruicii și ochi leneș; ochiul boului, ochi de vultur, ochi redus, ochi schematic, ochi scotopic, ochi afacic, ochi sașii și ochi cruciși. O dată, după o vizită de constatare a realității de la un câmp de hamei, s-a întors convins că are ochiul hameiului (conjunctivită acută dezvoltată de culegătorii de hamei, cauzată de iritarea de la perii spinali ai hameiului); după o vizită la un șantier naval, avea ochiul de șantier naval (keratoconjunctivită epidemică, o infecție răspândită de lichide contaminate aflate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
îl atrage pe masculul mediu: să se aventureze în tărâmuri necunoscute... Nu, nu asta simțeam. Poate pare ciudat, dar m-a atras...căutam cuvântul, nu l-am găsit și a trebuit să mă opresc la... poezia situației. Fiona nu părea convinsă. Iuri Gagarin era cu adevărat eroul meu. Ai citit vreodată cum a descris ce vedea din rachetă în timp ce se afla pe orbită? E aproape ca o poezie. Fiona râse neconvinsă. — O să mi-o reciți acum, da? — Stai așa. Am închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
noroi, deci orice urme de cauciuc se vor vedea clar. Dar se mai văd urmele pașilor mei: sunt cele mai recente urme de pe alee. N-a mai intrat nici o mașină de poliție de când am venit eu. Hilary păru pe moment convinsă. — L-ai văzut pe polițist. L-au văzut și Mark și Dorothy. Spui deci că era un impostor? — Cred că era însuși Mortimer. L-am văzut pe tatăl tău o singură dată, deci nu pot fi sigur. Desigur, ei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

pe birou și mi-a spus cu voce ca de gheață: — Ebraica? Speram că știi franceza sau măcar ceva mai util. Mai să-mi cer scuze, dar m-am stăpânit. — Din păcate, nu știu nici un cuvânt În franceză, dar sunt convinsă că asta nu va fi o problemă. Și-a Împreunat din nou mâinile. — Scrie aici că ai studiat la Brown. Da, ăă, am absolvit facultatea de limbă și literatură engleză, specialitatea ficțiune literară. Scrisul a fost Întotdeauna pasiunea mea. Of

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]