4,390 matches
-
pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc: să te simți atras de o ființă și să n.ai curajul de a te apropia de ea; să mori de dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai frumos, mai atrăgător, deci nu voi reveni cu o a doua descriere. Voi zice numai că întipărirea ce mi-a lasat a fost neștearsă atât din cauza frumuseței naturei cât și din cauză că prin o ciudată coincidență am întâlnit acolo o copilă tot blondă, care păzea niște oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mâzgălitură pe spatele acesteia. Nici pe aceea n-o înțelegeam. Părintele Ștefan îmi clarifica faptul că acea icoană a fost realizată de Ioan Bontea, deși mi se părea făcută de Nicolae Grigorescu. „Ce spui tu nu-i departe de adevăr copile, căci, se zice că Ioan Bontea a fost ucenicul marelui pictor. Din acest motiv portretele lor sunt atât de asemănătoare.” Cu o privire mai atentă în jur mi-am dat seama că nu era singura de acest tip. În catapeteasmă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
copiii lui cu acest tic, ca un stigmat al familiei. I-am cunoscut În copilăria mea pe bătrânii feciori ai lui Gașpăr, oameni ciudați, „să nu-nop tezi cu ei“, Îmi spunea tata, și-mi fermeca mai ales Închipuirea o frumoasă copilă aleasă, cu sânge haiducesc În vine, vară bună cu mine, Sultana. L-am apucat pe bunicul, Moș Ghiță, după poreclă Beldie, care de cum da colțul primăverii și până toamna târziu sta singur cuc În fundul grădinii, sub nucul bătrân cât o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pline de Îndoieli asupră-mi - mi-atestă, sub semnul ascendent al Leului, că sunt „iubitor de lux și de plăceri“ și că e necesar să-mi frânez, oarecum, această latură a naturii mele.) Prin varietatea sa etnografică, de asemenea, lumea copilă riei mele m-a pregătit și obișnuit de timpuriu cu societatea de mai târziu a oamenilor pur și simplu de treabă și de ispravă - indiferent de culoarea părului lor. Negustorii albanezi din mahalaua noastră, formând familii onorabile și respectate, erau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cei din puș cărie, de spital sau de stagiu militar, pe care William James, filozoful pragmatic american, Îi prețuiește ca pe cei mai fertili În formațiunea și adâncimea personalității noastre. L-am crescut, așadar, pe fiul meu așa cum citeam În copilă ria mea pe afișele Circului Sidoli: ca pe un „cal dresat În liber tate“, nimerind băiatul, după câteva dibuieli foarte la min tea omului când e vorba să-ți descoperi adevărata ta vocație, În... botanică! - pe care a făcut-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ani, mi-aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică. Elena era fata cuminte a unui cusător de dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi și păr bălai, ca În povești. Alta se Încumeta a se culca cu amantul ei În chiar după-amiaza zilei de căsătorie civilă cu un alt bărbat, Îmi spune prietenul Geacă, mare hârbar cu femeile, dar care adaugă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-senteur; venită Într-o doară după cărți la treaba mea editorială și plecată fără nici o carte la sub țiorile ei calde și fericite, cu complicitatea mesei din depozitul Întunecos și cu cheia pe dinăuntru. Sau cum o păți amintita jună copilă de acum doisprezece ani, nu prea sperioasă și nici rebelă, aflată lângă mine la volan, prinși de furtună, noaptea, pe șoseaua Olteniței, și care, invitând-o să-mi ajute la ridicarea capotei, se trezi, nu știu cum, În șanțul șoselei, cu fața
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase pe nimica, departe de oraș, În marginea pădurii, un pavilion de vâ nă toare al grofilor, unde adunase câteva copile scoase din minți, aduse cine știe de unde, depravate cu binișorul și ținute aci ca Într-un serai. Îl vedeam zilnic prin târg după cumpărături, puțin tel la Înfățișare, mersul cocoșesc, fruntea descoperită de o chelie avantajoasă, privirile circumspecte, chica de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se prostitua. Am cunoscut-o Într-o seară, sunt treizeci de ani de atunci, pe Calea Victoriei, amestecată Într-un cârd vesel de prostituate din acel gen mărunt și obișnuit pe atunci, o plevușcă de prosti tuate foarte tinere, aproape niște copile, depravate Încă de mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
încă o dată seama la el, mai atent: observ că e pleșuv și dă impresia că e bătrân, că are sute de ani. Oricum, bătrânețea e doar o aparență: de fapt, e plin de forță, e de o vitalitate formidabilă. -Veniamin, copile, confirmă că a mers perfect, sunt sigur că a mers!..., ne întâmpină el volubil și deplasat euforic. -Da, am visat, zic eu. Dar am o problemă, ceea ce am visat este adevărul sau...? Truman se rotește de câteva ori în zbor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru toate. Ai văzut, cărticica aceasta pentru unii nu se deschide niciodată. Pentru alții se deschide, dar aceia află paginile sale albe, nescrise, fără nici o pildă. Pentru alții, cărticica se deschide numai o singură dată, la timpul cuvenit. Pentru tine, copile, n-a sosit încă acel ceas. Dar fii răbdătoriu, căci va sosi.... Vorbele îngerului și, mai mult decât vorbele în sine, tonul său mă liniștesc ca prin farmec. Am reținut cuvântul folosit de el, „răbdătoriu“, mi se pare prețios, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bunătatea, blândețea, umilitatea lui fără de margini, însușiri ce par a vorbi despre o altfel de lume decât a oamenilor, însușiri pe care parcă începe să mi le inducă și mie. Îmi ia din mână cărticica pecetluită și zice: -Drum bun, copile, e vremea să urci la cer... Brusc, fără nici un fel de pregătire, simt că mă înalț. Nu ascund, de multe ori îmi imaginasem scena asta, o vedeam cu desfășurări ritualice poate, dar oricum deosebit de complicată. Niciodată nu-mi închipuisem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ia să alerge un băiat până la alimentara din colț și să ne-aducă un parizer întreg!“, Gigel a înșfăcat banii și a zburat. În timp ce halea salamul, cu sentimentul că un glas de sus, din tării, îl îndemna: „Nu te lăsa, copile, papă tot!“, Gigel se gândea ce o să le zică părinților și fraților. Că i-l smulsese din mână un țigan sau, și mai bine, un maidanez turbat? Fiindcă era totuși un suflet încă nepervertit, a intrat în casă plângând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu va mai apuneCa stea din zori, copilă-n rugăciune, Când singur Cel-de-Sus menirea-ți știe. Luceafăr te-au văzut în duh profeții, Creștinii toți luceafăr văd în tine, Că tu le dai nădejdea de mai bine Si-i faci s-arunce hainele tristeții. Azi când din cerul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a trebuit să tocim pe de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut în cap ritmul bătutului de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-e frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de creștini mai sunt și ăștia? Ne vor Ardealul, da? Ei bine, bozgori afurisiți, las' că v-o coacem noi imediat! Veți vedea voi pe dracu'! Da, da... "Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă Nădejdea e numai la noi Sărută-ți copile părinții și frații Și-apoi să mergem la război." S-au repezit buluc în biroul șefului de post, au luat tricolorul cu tot cu suport și l-au așezat în mijlocul camerei pentru a fi la vedere, pentru a fi sub ochii lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă să veniți urgent că fată Miți. Moașa s-a uitat la mine complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta destul de grea. Lasă că vom ajunge la timp! Am fost constrâns la o încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suportat mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea irezistibil din dorința de a-ți satisface nu numai simțul vizual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
savantă despre Monteverdi. Am fost mirat să aflu că a scris și gândit cea mai mare parte a muzicii sale ca un manual muzical, destinat unei școli de orfeline a Republicii Venețiene, unde el se ocupa de educația muzicală a copilelor. În sfârșit, am aflat de unde vine numele celebrei formații a anilor '80, Duran-Duran. De la numele doctorului Duran-Duran, din capodopera pop art a lui Roger Vadim, Barbarella, din 1968, având-o pe Jane Fonda în rolul principal. Blonda fondantă Fonda este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]