10,108 matches
-
mai mică idee. De unde naiba să știu eu cum arată bârlogul unui burlac? Cu toate astea, am văzut Men Behaving Badly, așa că până și eu mă pot preface. ― Ciorapi care miros urât aruncați pe toate caloriferele. ― Reviste porno îngrămădite pe coridor, spune Geraldine râzând. ― Cearșafuri care n-au văzut o mașină de spălat de șase luni de zile. ― Mormane de vase mizerabile dând pe-afară în chiuvetă. Ne ținem amândouă de burtă, iar Geraldine scoate niște sunete ca de râgâit. Râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pleci? ― În Los Angeles, spun eu și zâmbesc. Închid ușa în urma mea și savurez fața pe care a făcut-o, pentru că pentru el, vacanță înseamnă câteva zile în Brighton, sau cu un efort absolut, o săptămână în Majorca. În timp ce străbat coridorul, încep să simt o ușoară senzație de exaltare în stomac, pentru prima oară. O, Doamne, plec la Los Angeles! ― Nu poți purta asta! Geraldine se întinde pe spate pe patul meu și-și aruncă dramatic mâinile peste ochi. ― Jemima! Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mergem să întrebăm. De unde vine această nou-găsită încredere în sine? Mergem până la portar, dar înainte să apucăm măcar să deschidem gura, el ne spune bună seara și ne deschide ușa. ― Am ajuns unde trebuie? șoptesc eu, în timp ce Lauren o ia pe coridor, până la ușile duble din capăt. ― Sper că da, la naiba, îmi răspunde ea, tot șoptit. N-am avut curajul să întreb, sună așa de aiurea. Dar o să aflăm curând, mai spune Lauren, deschizând următorul set de uși: e cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea prin fereastra de pe coridor. Soarele începea să apună în grădina unde era întinse rogojini de paie. Alături se afla o găleată cu apă și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după aceea, trezindu-i un sentiment asemănător cu teama. Bătrânul acela era naifu, iar chipul său era acela al unui politician, cugetase misionarul. Pe coridor se auziră pași și un foșnet de haine ajunse la urechile misionarului care stătea cu capul plecat. — Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
precum vremea și oamenii din Nueva España. Ningea din nou în ziua aceea. După ce se termină discuția, constructorul ceru îngăduința să se retragă și ridicându-se de pe scăunel își plecă adânc capul, după buna-cuviință japoneză. Un slujitor ce aștepta pe coridor, îi deschise fusuma. Senior Velasco, mai rămâi puțin! spuse unul dintre înalții oficiali. Când constructorul se pierdu din vedere însoțit de slujitor afară din sala mare, seniorul Shiraishi îi mulțumi misionarului pentru tălmăcire și pe chip îi înflori un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plăcut și lui să meargă pe vas și să vadă Nueva España. Discuția se sfârși. Cu un zâmbet firav în colțul gurii, înalții oficiali îl petrecură din ochi pe misionar, în timp ce acesta părăsea sala însoțit de slujitorul care așteptase pe coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine pe coridorul plin de apă și până la urmă am ajuns înapoi la cabină. Când am reușit cu chiu cu vai să deschid ușa, lucrurile căzute de pe polițe se întindeau de-a valma la picioarele mele. M-am întins pe pat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la fel nici cu noi. În timpul acestei călătorii trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după drumul prin deșert, căzură într-un somn adânc. După o vreme, se auziră pași pe coridor și Velasco veni cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întoarce împotriva lui Tanaka și a propriei sale ființe lăuntrice. Să mergem! se ridică el. Se îmbrăcară în liniște și ieșiră din cameră în vârful picioarelor. Nu luaseră cu ei nici o lumânare, însă razele lunii care pătrundeau prin ferestrele coridorului luminau calea spre ușa ce dădea în grădina interioară. Mănăstirea era cufundată în somn, iar grădina poleită de razele palide ale lunii era plină de mireasma tare a florilor tropicale. Se furișară din mănăstire fără ca nimeni să bage de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o casă necunoscută într-un oraș străin. Era liniște. Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe rând argumentele și o să mă încolțească. De undeva din spatele unei ferestre se auzi râsul ascuțit al unei femei. Am deschis ușa mănăstirii și am aprins o lumânare din cele așezate în holul de la intrare. Am dat să pornesc pe coridorul cel lung până în chilia mea, când am băgat de seamă că niște japonezi stăteau în fața ușii mele. — Cine e? Flacăra lumânării îmi dezvălui hainele și chipurile celor trei soli. Pe hainele mele sclipeau picături de ploaie. Nu dormiți? — Senior Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răsadurile de orez. Din capul scării, samuraiul ascultă o vreme glasul acela stângaci. Cel care fredona sprijinit de peretele gri, își întrerupse degrabă cântecul, se înclină și dispăru în camera sa. Era unul dintre însoțitorii lui Nishi Kyūsuke. Din capătul coridorului se auzi o voce mânioasă. Yozō îi mustra pe Ichisuke și Daisuke. Cu toții vrem să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și împreună îl urmară pe Velasco afară din încăpere. Se ridică și Tanaka. Toți trei străbătură în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele iernatic de după-amiază și intrară în odaia lui Velasco. Ușa se închise grea în urma lor și nu se mai deschise multă vreme după aceea. Nici din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
află casele nobililor daimyō sau ale războinicilor și mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai multe rânduri de șanțuri negre înconjoară falnicul castel care te scrutează amenințător. Spre deosebire de palatul somptuos din Madrid, castelul Edo era pe dinăuntru o înșiruire de încețoșate fusuma aurii și de înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul era în mijlocul unei întrevederi cu seniorul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui. Flacăra se zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]