5,017 matches
-
cu cifrele, dar nu reușeam să adun cum trebuie bancnotele. Am coborât în bucătărie. Nu voiam să mă întorc în dormitor și să risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă însemna că vina era a mea. Dar trebuia să fac să îmi iasă bine numărătoarea. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se uită la ea tăcută. — Vrei să mă ajuți să îi număr? Își lăsă capul în jos. Am luat-o ca pe o încuviințare. —Hai. Eu îi număr și tu scrii cifrele. Se sprijini de umărul meu. I-am pus creionul în mână. —Trebuie să o luăm de la capăt. Am pierdut șirul când m-am ridicat. Am așezat grămezile în teancuri ordonate, am luat primul teanc de 100 și am scos elasticul. Capul îi alunecă de pe umărul meu. Hai, o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se teamă. Dar nu putea să fie altcineva. Eram sigur, credeam eu. M-am aplecat în față ca să mă uit mai bine la profilul ei. Bărbia i se odihnea într-o gușă rotundă. O linie neagră, ca o urmă de creion, îi atârna de gură, ca o virgulă nefericită. Sub o pălărie maro banală, buclele ei erau de un blond spălăcit. Costumul era și el maro, cu un guler de blană mâncat de molii. Nu mai văzusem așa ceva de când părăsisem Marseilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vroia să iasă afară ca un demon care numi dădea pace. Mă uitam în jurul meu și încercam să mă leg de ceva. O veioză. Trebuia să o aprind. Am apăsat butonul și s-a aprins. Semiobscuritate. Lângă, am găsit un creion bine ascuțit și mi-am amintit de frântura dn tavan care era încă acolo, frântură pe care o văzusem în întuneric, la lumina lunii, și care dispăruse acum, de teama luminii veiozei. Am stâns-o și am trasat frântura imaginar pentru că
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
dispăruse acum, de teama luminii veiozei. Am stâns-o și am trasat frântura imaginar pentru că se ascunsese cu totul. Când am aprins din nou veioza frântura era acolo, sau mai degrabă replica frânturii, acea fâșie pe care am trasat-o cu creionul. Am închis ochii și am simțit că ceva mă atrage spre tavan. Cineva mă cerea aproae, acolo undeva, în frântura aceea striga un glas, un glas pe care îl resimțeam în piept, aproape un destin care stătea încuiat înăuntrul meu
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
atingând tavanul. Am privit crăpătura din care începeau să iasă forme, linii și puncte, care se vroiau umplute, unite și asamblate ca amintirile într-un album. Erau niște făpturi cu trup de nevoie care se doreau repoziționate. Am pus vârful creionul pe tavan și am început să desenez mici casetuțe, către care, linii continue și curbe, șerpuiau că niște căi de acces. Ceea ce se născuse din frântură călătorea către casetuțe irigându-le. Se dezvoltase un labirint ca un interior omenesc, sau
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
miroasă respirația - cafea, și-a spus Jina, și ceva dulceag pe-alături - iar când mâna lui nu s-a apropiat destul de ea, Jina și-a împins-o pe-a ei către el. Ochii lui Zach erau de un albastru de creion colorat, nuanța pe care un copil ar fi folosit-o ca să deseneze cerul. Era un albastru incredibil de frumos, aproape ireal. Zach i-a zâmbit, iar Jina și-a dat seama că tot restul nu mai reprezenta decât o formalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de vinovăție, la ideea de a coborî pe râu singur, într-o tăcere completă - un adevărat lux. Ellis m-a invitat să mergem dimineață la vânătoare, a spus el. N-o să te trezesc și pe tine. Jina a luat un creion și-a înțepat hârtia. A doua zi, de dimineață, Zach s-a sculat, ca întotdeauna fără ceas, imediat ce lumina a colorat cerul din negru într-un albastru de oțel. S-a îndepărtat de lângă spatele cald al Jinei și, în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îl primise cu solicitudine, muzicanții cu respect și toți cu disciplina care emana de 3a Elena. Deși impresionată de prezența lui Marcian, Elena păstrase felul ei metodic de procedare și începuse revizuirea chiar de la programul concertului. Cu patru-cinci linii de creion și câteva însemnări pe margine, Marcian adusese programului modificările necesare. Se simțea la îndemînă și proceda liber. Cu aceeași libertate își determinase locul de dirijor. Dar cum muzica de cameră nu comportă dirijare propriu-zisă, Marcian își rezervase vioara, orga sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nevoit să insiste: - Să înțeleg oare că, la bordul acestei nave, orice șef de secție are posibilitatea de a ocupa spațiul unei alte secții, fără a obține în prealabil autorizația conducerii? Morton nu-i răspunse numaidecât. Jucându-se cu un creion, rămase tăcut câtva timp, apoi rosti, cu un zâmbet dezabuzat: - Am impresia că înțelegi greșit poziția mea. Înainte de a lua o hotărâre privind vreun șef de secție, trebuie să mă consult cu ceilalți șefi de secții. Să presupunem că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și cu cerneala, cu creioanele de diferite mine, apoi În braille-ul manual, În braille la mașina de scris, În sistemele lui Klein și Hebold (alte două metode ale orbilor), pe urmă la mașina dactilografică, prin Înregistrare vocală pe suport magnetic, la ordinator fără asistența vorbirii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
începe să se simtă faină și se duce cu altul, că fiindcă i-o crescut standardu’ și așteptările. Iar tu rămâi rănit la corazon. Ce, bre, nu vedeți legătura, trebuie să vă desenez? Un prof de mate îl formezi cu creionul și foaia de apatru. Dar un doctor, care face medicina moca, și asta i se pare foarte normal, ne costă o căruță de parale. Babe moarte să le disece, spitale în care să facă practică, plus o grămadă de alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
realizează acordul între subiect și predicat, iată o situație pentru care nu se poate găsi nici o scuză. Pentru erori de acest gen, chiar și elevii de școală primară sunt sancționați. Pe paginile cărții lui Alexandru Paul Moldovan am încercuit, cu creionul roșu, numeroase formulări greșite, iar după după ce am închis cartea am scris pe coperta ei nota: „4 (patru)“. Iată genul de greșeli: „Ochii lui albaștrii cuprinși în cadrul feței...“; „Eu sunt cea căruia îi vei spune mamă...“; „Copilul e prea copil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci, tolănit, cum bine-ți șade, la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa!“. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, un roman care a amuzat cenzura comunistă, ascunde totuși în paginile sale o satiră dură la adresa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea În tașca lui nouă de pânză, un caiet cu coperți nisipii, un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas zburau În jurul lui; harta verde și roz a Statelor Unite a plutit În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu vârful rotunjit, pentru unt. S-a apucat să taie carnea fără nici un chef, de parcă se și lăsase păgubaș. Te rog, i-a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O cânta fals, cu voce de copil, iar ea chicotea. ...eeesc. ...eeesc. Părul fetei, des, lucios și coafat Într-un arc, Îi cobora pe obraz și se termina cu o buclă. Genele Îi erau grele, iar ochii Încon jurați cu creion negru. O fi vrând să semene cu Chan Po Chee sau cu vreo altă cântăreață din Hong Kong, i-a trecut lui Johan prin minte. Fata râdea cu poftă și stătea cu ochii la plafonul lif tului de parcă s-ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
jur cu atenție. Mai cu seamă de când cu tulburările astea din toată țara. Oricum, fișa lui medicală lipsește. Nu știu de ce. Nu pot nici măcar să vă spun de ce suferea. — Dar știți sigur că n-a murit... Cantik rodea coada unui creion În vreme ce dădea ultimele foi din alt dosar. — N-am idee, Îmi pare rău! Cum să vă spun, la noi ajung adesea persoane ale căror fișe medicale sunt confidențiale. Dacă prietenul dumneavoastră era o persoană importantă... Ei bine, cineva ca mine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se ferească de răcoarea tot mai mare din octombrie. Uneori se Împiedica pe suprafața neregulată, nu Învățase niciodată să ridice piciorul. Ori, privind vitrina vreunei librării de lângă Sorbona, și-l imagina pășind grăbit, În mână cu o nouă cutie de creioane. Uneori trecea pe lângă cineva, simțea o adiere de eau de cologne și se Întorcea de parcă Îi era cunoscută persoana. Era aroma pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-a dus să vadă casa unde locuise, pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul ei fuseseră mișcate din loc, unele foi căzuseră pe jos printre cărți și dosare răvășite. Singurul lucru care părea să lipsească era borcanul alb albastru cu stilouri și creioane. A trecut de cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-a avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița. L-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
socotesc în cap, pe hârtie nu reușeam decât rareori să rezolv ecuațiile cu două necunoscute. Până într-a șasea m-au ajutat notele de zece și de nouă la materiile germană, engleză, istorie și geografie. E drept că desenele în creion sau în tuș, în mod repetat lăudate, fie că erau din imaginație sau după natură, îi puteau fi și ele de ajutor elevului, numai că atunci când, în clasa a șaptea, am fost notat și la latină, am picat și, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu siguranță. Nu era nici o grabă. Fumau și beau cafea cu lapte din niște căni burtoase. Unul dintre domnii care mie se păreau mai în vârstă - să fi fost plutonierul de stat major? - a ascuțit, în timp ce eu vorbeam, mai multe creioane, ca să-și facă provizii. Sau poate că ocupația asta grijulie și pedantă am văzut-o în vreun film - nu mai știu în care din ele. Oare ajutorul de la Luftwaffe, îmbrăcat în uniformă sau în civil, posibil în pantaloni scurți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ținutul avea un aer extraterestru, lunar. Dealuri conice, rezultate din depozitarea sterilului, între bălți nemișcate de apă de infiltrație. Nici o pasăre deasupra lor. De pe o ridicătură de pământ, imediat în spatele clinicii pentru femei, aveam o perspectivă bună, am desenat cu creion și cărbune foaie după foaie. La început dinspre Altdöbern, apoi dinspre resturile satului Pritzen, mai târziu, după schimbarea locului, cu vedere spre coșurile înșiruite și turnurile de răcire ale trecătorului combinat Pompa neagră. Curând, blocul de hârtie Ingres - de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]