7,252 matches
-
de zgura ideologică, surprinde vârsta copilăriei și peripețiile ei într-o manieră vivace (ca în Șut...gol!, piesă într-un act, 1971, Nu mă tem!, subintitulată „farsă” ș.a.), cu toate că nu reușește întotdeauna să camufleze intenția pedagogică. Interesează și activitatea de cronicar dramatic a lui P., care comentează de regulă spectacole cu piese subsumabile genului comic, de la estradă la farsă sau comedie. Se rețin îndeosebi considerațiile asupra teatrului de păpuși, unde pe autor îl preocupă trasarea unei istorii minimale a speciei și
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
atribute de „mit” și de „existență-model”. P. a comentat cu aceeași simpatie și scrierile unor poeți din generațiile mai noi. Astfel, Viață și texte include portretele unor scriitori afirmați în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
POPESCU, Radu (c. 1655-1729, București), cronicar. Este grec după tată - Hrizea, vistiernicul din Popești, era fiul unui Gheorghe Carida, cititor de cărți de drept, care venise de lângă Ianina - și Băleanu după mamă - Maria era fiica marelui ban Gheorghe și soră a lui Ivașco Băleanu. Știa latinește
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
până în preajma morții sale. Imaginea de scriitor obiectiv, preocupat de instituirea unui etic nealterat și urmând judecăți nepărtinitoare, pe care se străduiește să o construiască în text, este serios amendată de considerația, încărcată de un soi de pioșenie, cu care cronicarul lucrează la zidirea „monumentului” lui Nicolae Mavrocordat, conștiinciozitatea cu care el îmbrățișează opiniile patronului său (chiar și filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
le-au avut, iar nu s-au laudat de niscaiva fapte bune, că lauda iaste numai a faptelor celor bune ce face cineva în viiața lui și pe urma lui rămâne acea bunătate de o laudă oamenii.” Contestând tocmai virtutea, cronicarul îl transformă pe Brâncoveanu (obiect al unui blestem național, căci acceptase majorarea haraciului pentru binele său) într-un beneficiar lipsit de merite al jocului, favorabil la început, al norocului („dar acestea au fost toate darurile norocului”), într-o existență incompatibilă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
scriitor de factură barocă - la care curiozitatea nu mai înseamnă, ca la predecesori, doar iscodire - spațiile exotice, Orientul prezintă o atracție deosebită. Zona aceasta, trăitoare sub semnul fabulosului, îi oferă subiecte senzaționale și îi prilejuiește fastuoase parăzi de savanterie istorico-geografico-lingvistică. Cronicarul se delectează procurând tălmăcirea câte unei sintagme exotice („Șăhdahud-han Dăgăstanleas, care tâlcuindu-să să zice lăcuitoriu în munți”) sau coborând în istorie pentru a urmări succesiunea stăpânirilor politice fixată în toponimie: „acest Dervent să zice elinește Alixandriia, cetate a lui Alixandru
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
în lungi și oțioase imprecații biblice, ci dizolvă indignarea și ura în narațiune. Este o limbă rea, cârcotașă. Înregistrează toate zvonurile răutăcioase, chiar și vulgare ale timpului, când e vorba de adversari.[...] Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind să scoată la lumină colțuri interesante din trecutul zbuciumat al țării, în care se vede coloarea timpului și psihologia societății. Și factura sintactică a stilului are o tehnică mai modernă. Fraza e mai degajată din angrenajul coordonărilor și
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Magazin istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen Stănescu, București, 1963; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
române, ed. 2, Iași, 1894, 224-225; I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 200-220, 324-326; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 122-131, 143-161, 167-172, II, 156, 500-505; Giurescu, Contribuțiuni; Em. Panaitescu, Cronicarul Radu Popescu și „Istoriile domnilor Țării Românești”, București, 1908; Pușcariu, Ist. lit., 146-149; P.P. Panaitescu, În jurul lui Mihai Viteazul. Răspuns d-lui Iorga, RIR, 1937, 1-2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 34-37, Ist. lit. (1982), 30-33; Alexandru A. Vasilescu, Contribuțiuni la
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Popescu și „Istoriile domnilor Țării Românești”, București, 1908; Pușcariu, Ist. lit., 146-149; P.P. Panaitescu, În jurul lui Mihai Viteazul. Răspuns d-lui Iorga, RIR, 1937, 1-2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 34-37, Ist. lit. (1982), 30-33; Alexandru A. Vasilescu, Contribuțiuni la biografiile cronicarului Radu Popescu și compilatorului Constantin Căpitanul, în În amintirea lui Constantin Giurescu, București, 1944, 533-546; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 239-250; I. Ionașcu, Mărturii relative la cronicarul Radu Popescu, București, 1945; Eugen Stănescu, Cronica „Istoriile domnilor Țării Românești” și locul
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
lit. (1941), 34-37, Ist. lit. (1982), 30-33; Alexandru A. Vasilescu, Contribuțiuni la biografiile cronicarului Radu Popescu și compilatorului Constantin Căpitanul, în În amintirea lui Constantin Giurescu, București, 1944, 533-546; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 239-250; I. Ionașcu, Mărturii relative la cronicarul Radu Popescu, București, 1945; Eugen Stănescu, Cronica „Istoriile domnilor Țării Românești” și locul ei în istoriografia românească, București, 1963; D. Mioc, „Istoriile domnilor Țării Românești” de Radu Popescu vornicul, STD, 1964, 1; Piru, Ist. lit., I, 171-179, 297-304; Cioculescu, Varietăți
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, 83, 96-100, 112, 185; Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, RITL, 1976, 1; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 70-77; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 89-145, 281-328; Dicț. lit. 1900, 693-696; Dumitru Velciu, Cronicarul Radu Popescu, București, 1987; Mazilu, Vocația, 74-81; Sorohan, Introducere, 256-259; Dicț. analitic, II, 199-202; Dicț. esențial, 683-685; Mazilu, Recitind, III, 135-139. D.H.M.
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, RITL, 1976, 1; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 70-77; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 89-145, 281-328; Dicț. lit. 1900, 693-696; Dumitru Velciu, Cronicarul Radu Popescu, București, 1987; Mazilu, Vocația, 74-81; Sorohan, Introducere, 256-259; Dicț. analitic, II, 199-202; Dicț. esențial, 683-685; Mazilu, Recitind, III, 135-139. D.H.M.
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific”. Urmează alte volume de versuri, ce au menirea de a-i configura personalitatea: Cenușa unui ceas (1975), Legile zborului (1976), Cuantele liniștii (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Amor in patriam (1982), expresie în bună
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
P. se apleacă asupra începuturilor scrisului și literaturii române în două momente distincte ale vieții sale: în perioada elaborării tezei de doctorat dedicată diaconului Coresi, când poartă polemici cu Giorge Pascu și cu Dan Simonescu și publică fragmente comentate din cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Eustratie Logofătul, Radu Popescu, Mihail Moxa, Udriște Năsturel, Radu și Șerban Greceanu; în anii 1960-1974, când îi apar în reviste o serie de lucrări: Mihail Moxa și opera sa, O controversă literară-religioasă. Contribuția fraților Radu și
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
lucrări: Mihail Moxa și opera sa, O controversă literară-religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu în cultura bisericcească și laică, Udriște Năsturel și răspândirea romanului religios „Varlaam și Ioasaf”, Influența romanului „Varlaam și Ioasaf” în folclorul românesc, Contribuții la viața cronicarului Gr. Ureche, Contribuții la două opere bisericești: I.„Palia de la Orăștie”, 1582, II. „Leviticul de la Belgrad”, cam 1650, Contribuții la viața și opera lui Dragoș Eustratie Logofătul, Informațiuni necunoscute asupra lui Dimitrie Cantemir, Al. Hâjdeu, mitropolitul Dosoftei, Neculai Milescu, Miron
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
ed. 2 (Istoria literaturii române de la început până astăzi), București, 1937; Duiliu Zamfirescu. Viața și opera, București, 1937; Barbu Delavrancea. Viața și opera, București, 1938; Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu B. Jordan), București, 1939; Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940. Ediții: Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, București, [1933]; Din cronicarii români. Radu Hrizea Popescu, Mihail Moxa, Radu și Șerban Greceanu, Udriște Năsturel, București, f.a.
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
opera, București, 1937; Barbu Delavrancea. Viața și opera, București, 1938; Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu B. Jordan), București, 1939; Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940. Ediții: Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, București, [1933]; Din cronicarii români. Radu Hrizea Popescu, Mihail Moxa, Radu și Șerban Greceanu, Udriște Năsturel, București, f.a.; Vasile Cârlova, Al. Sihleanu, Poezii, pref. edit., București, 1933; Ion Creangă, Opere complete, București, 1940
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu B. Jordan), București, 1939; Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940. Ediții: Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, București, [1933]; Din cronicarii români. Radu Hrizea Popescu, Mihail Moxa, Radu și Șerban Greceanu, Udriște Năsturel, București, f.a.; Vasile Cârlova, Al. Sihleanu, Poezii, pref. edit., București, 1933; Ion Creangă, Opere complete, București, 1940; Alecu Russo, Opere complete, București, 1942; N. Bălcescu, Opere complete, I-
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
POPESCU, Petru (1. II. 1944, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul actriței Nelly Cutava și al lui Radu Popescu, cronicar dramatic. A absolvit la București Liceul „Spiru Haret” (1962) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză (1967). În 1966 publică placheta Zeu printre blocuri, debut poetic salutat de criticul Paul Georgescu pentru caracterul citadin și novator, dar criticat de alți
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Scriitorul exersează aici, scriind mult și semnând puțin, în mod obișnuit cu pseudonime (Cain, Cod, Macbeth, Don Sallust) și inițiale. De la comentariul evenimentelor politice din țară și din Iași la discutarea afacerilor de politică externă, făcută cu un aplomb de cronicar avizat, dar și cu o umbră de scepticism și ironie, el atacă cele mai variate domenii ale gazetăriei - rubrica „Palatului de justiție”, rubrica „pieței”, faptul divers, cronica teatrală, știrile politice sau culturale ș.a. Totodată, este principalul susținător al paginii literare
PROPAGANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289040_a_290369]
-
, Paul I. (29.VI.1890, Focșani - 29.IV.1938, București), cronicar dramatic și dramaturg. Urmează cursurile liceale la București, unde va absolvi și Facultatea de Drept. Face și un stagiu de doctorat la Paris, nefinalizat. Practică avocatura și intră în ziaristică, mai întâi ca redactor la „L’Indépendance roumaine”, apoi la
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
în calitate de director general, Teatrul Național din București. P. debutează în 1910, cu schița Trandafirul galben, la revista „Junimea” din Râmnicu Vâlcea, iar prima carte, piesa de teatru Viță de neam, îi apare în 1914. Colaborează la „Epoca”, „Neamul românesc”, „Rampa”, „Cronicarul”, „Cuvântul liber”, „Izbânda”, „Teatrul” ș.a. A mai semnat Fidelio, Pan, Pan-dor. După primul război mondial va scrie numeroase drame și comedii, dintre care nu puține sunt și reprezentate în epocă: Cărarea (jucată în 1918), alegoria Raze de soare (1919
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]