6,333 matches
-
acestuia și i-a spus: "Tată, iartă-mă pentru tot trecutul meu, iartă-mi toate mâhnirile pe care ți le-am adus. Îți jur că niciodată nu voi mai duce o viață destrăbălată și că voi fi fiul tău cel cuminte și ascultător în toate lucrurile. Eliberează-mă, te implor, din mâinile asupritorilor mei. Tată, te rog, ai grijă de mine și de mădularele mele bolnave și nu-ți împietri inima față de mine!" Atunci lacrimile au apărut în ochii tatălui său
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Da Ingrid, o să ne bucurăm de razele de soare, o să mergem în pădure să culegem flori... - Mergem la grădiniță să le spun și celorlalți copii... Povestea florilor de primăvară A fost odată o fetiță care era tare frumoasă și cuminte. Cât era ziua de lungă se juca, alerga, râdea, dar de preocupată ce era uita să mai privească în jurul său. Într-o zi, o rază strălucitoare a soarelui i-a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să o întrebi. - Dacă n-o știe, nu-i nimic, am să i-o spun eu. - Așa să faci! - Hai, Mio-Mao, zise Ingrid, să ne bem lăpticul și să mergem să adunăm frunze pentru buchetul bunicii. Și Ingrid se așeză cuminte pe scaun, și-și bău laptele privind pe fereastră cum toamna, ca un pictor nevăzut, colora frunzele să le aștearnă ca un covor peste pământul din ce în ce mai rece... Zâna primăverii A fost odată o fetiță foarte frumoasă. Nu știu cu cine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla la un magazin împreună cu mămica ei. Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată a dat cu ochii de o văcuță mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să dormi niciodată peste noapte la grădiniță! Poți să mă rogi și n-am să te las. Tu ești fetița mea și eu nu pot dormi fără tine. - Chiar nu pot să rămân acasă, mami? Promit că am să fiu cuminte. - Îmi pare rău, Ingriduță, nu se poate. Și pe urmă, dacă rămâi acasă, toți ceilalți copii or să învețe o mulțime de lucruri la grădiniță iar tu n- ai să știi decât ce îți spun eu... E mai bine să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
facă mare... Ei... Și când tu ai să fii mămică, eu am să te ajut să-l crești pe bebelușul tău, așa cum Buna mă ajută pe mine. - O să-i dai ciocolata bebelușului? - După ce o să crească așa ca tine! - Eu sunt cuminte, mami, nu vreau să uit că am fost bebeluș și tu m-ai crescut. Legenda fluturașului Odată, o rază de soare se îndrăgosti foarte tare de flori. De cum se arăta soarele pe bolta cerului, ea se și furișa și pleca
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel ghiozdanul din cui și plecam la școală, ca să mă așez cuminte în bancă, lângă colegii mei candizi și nevinovați, care dormiseră în patul lor curat de-acasă. Conștiința aoestei stări de lucruri îmi conferea o ciudată superioritate asupra lor. Îi priveam de sus, ca pe niște copii, care habar n-aveau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amantă, dar văzând că nu izbutesc, am lăsat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat să se otrăvească. După câteva săptămnii de suferință în spital, a scăpat cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua; cum se lăsa noaptea începea cealaltă viață, hoinară și aventuroasă. Această delimitare avea în ea ceva organic. Niciodată n-aș fi putut să chefuiesc ziua sau să învăț noaptea. Mai mult: prietenii mei nocturni nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu ne dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o iubeam, de vreme ce toată făptura mea o dorea). Atunci, pentru ce provocasem ruptura prostește? Ca să n-ajung să-mi pierd capul și s-o iau de nevastă? La urma urmei, pentru care motiv să n-o iau? Fusese o fată cuminte până la mine, fusese a mea, era frumoasă, cultă, inteligentă (chiar sclipitor de inteligentă). Avea în plus nenumărate însușiri sufletești. Și apoi ne iubeam și asta era principalul. Am observat, cu surprindere, că nu întîmpinam nici o împotrivire lăuntrică punând această problemă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei și mai cu seamă pentru ceea ce îmi destăinuise Alexa. N-aveam însă autoritatea morală s-o judec tocmai eu, vinovatul numărul unu. Ar fi reacționat numaidecât înăsprind tot mai mult relațiunile dintre noi și așa destul de șubrede. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu duhul blândeții cum spunea soră-sa), să-i trezesc, cu ajutorul amintirilor, simțămintele de odinioară care dormeau somn greu. Poate în felul acesta voi reuși cât de cât s-o înduplec. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi fost într-adevăr la un pas de moarte. Mihaela se apropie din nou. De astă dată îngenunche lângă mine, îmi luă capul în mâini și-l puse pe pieptul ei. ― Pentru numele lui Dumnezeu, încetează! Liniștește-te... Haide, fii cuminte! N-o mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai de cineva în preajma ta. Am schițat gestul de a opri o mașină care tocmai trecea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriașă, copleșitoare, trebuință ca aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zori. Aș vrea să fug din nou prin praf Și mama să mă certe iară, Când intru-n curtea cu mușcate Unde mereu am poposit... Mi-e dor de ulița nebună Plină ochi de copiii mici Cu fete crude și cuminți Râzând la fiecare colț. Aș vrea să povestim din nou Noi, fetele pline de viață, Pe podulețul de la școală Cu chicote până în seară. Reflexii de lumină, inocență și magie 81 Și vreau s-adorm din nou cu ea, Cu veșnica
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
externe, m-am scuzat de felul cam zbanghiu în care arăt, spunân du i că nu poți prezenta zece ani câte-o carte zilnic ră mâ nând cât de cât zdravăn. „Io sonno un poco pazzo“, am adăugat eu, băiat cuminte, în italiana mea de baltă. Nu-i nimic, a zâmbit subtil monseniorul: „Anche San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu la Gheorghe Buzatu, astfel încât cititorul cuminte se uită dezorientat-disperat după câte-un Keith Hitchins, Arnim Heinen & Co pentru a fi sigur că înghite o istorie bine cumpănită. Baremi analiza epocii interbelice, interval strașnic împăr țit între cele două mari ispite totalitare, a semănat (și seamănă) adesea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tămbălău cu Sarmalele reci și Cargo, printre care ne am strecurat și noi, echipă și colaboratori: Ion Barbu și lumea lui caricaturală, de haioasă, înduioșătoare deriziune, exigentul Vintilă Mihăilescu și nobila-i Doamnă, subtilul Sever Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajuns în fața Operei Române, unde era pro gramat spectacolul (în cadrul Festivalului Național de Teatru), am fost deopotrivă încântat și îngrozit de mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la un concert de rock. Am ajuns cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am fost educat din copilărie că se vine la un spectacol. Și nu la o agresiune, nu la circ, nu la oborul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tot efigia celeilalte legende a familiei de după ogarul Pick, și anume motanul Marcu, somnorosul gigant pe care l-a salvat maică-mea la bombardament. Scenă de film: toată lumea fugise-n adăpost, numai fetița de cinci, șase ani s-a dus cuminte să-și ia în brațe motanul. Recunosc: pour une fois, nu sufăr prea mult că nu voi afla niciodată dacă era vorba de bombardamentul „știucilor“ germane ori de prăpădul aliaților din primăvara lui 1944, fiindcă-n „ecumenica“ amintire a maică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]