6,546 matches
-
aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila" cu care, fără să asimileze, doar fragmentează și "insalivează" o materie primă nerafinată, esență de cunoaștere pură, cât și alegoria rolului de intermediar al dascălului, capabil doar de transmiterea informației într-o formă porționată, digerabilă, și nu de pătrunderea sensului acesteia. În această caricaturală ipostază de formator de educație cu o inedită metodă de "aplicațiune", Stamate pare o reducție a lui Mariu Chicoș Rostoganu, celebrul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lupta pentru existență să gândească în mod abstract despre procesele muncii, despre problemele triburilor și ale semințiilor".297 Primii eroi mitologici, ridicați la rangul de divinități, nu ar fi fost altceva pentru Gorki decât "meșteri care își cunoșteau bine meseria, dascăli ai oamenilor și tovarăși de muncă ai acestora", iar miturile create în comuna primitivă, caracterizată prin absența exploatării omului de către om și a proprietății private, dar și prin nivelul scăzut al forțelor de producție, apar odată cu apariția proprietății private care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ulița ce lega drumul desfundat al bisericii de întinderea plantațiilor de viță de vie ale Gostatului. Întâmplător, sau nu, eram agățat de spatele căruței lui nea Ștefan al lui Coroianu, îmbrăcat în haine de sărbătoare(era duminică, iar părinții mei, dascăli la școala din Sticlăria, veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rusești. Consternată de tot ceea ce i se dezvăluise, Mariana se înfurie, dar, cu timpul, își dădu seama că noua familie o salvaseră de la pieire, dându-i o nouă șansă în viață. Se lăsă antrenată în noile îndeletniciri ale vieții de dascăl, își întemeie o familie, născu doi copii, își îngropă părinții adoptivi, dar nu uită, niciodată, că, aproape de Hîrlău, pe drumul spre Lespezi, pe locul unde, altădată, se formase o așezare, Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
primi ani de școală, așa cum au fost ei: cu urcușuri și coborâșuri, cu succese sau insuccese, cu laude și mustrări, cu speranțe și regrete, cu zâmbete și lacrimi... Am încercat din răsputeri să fiu pentru elevii mei nu doar un dascăl, ci și un părinte, un prieten, un confesor, uneori chiar un arbitru. Am încercat să le ofer nu doar lecții de limba română, matematică, științe ale naturii, istorie, geografie, ș.a., ci și lecții de viață, care să-i ajute să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
geografie, ș.a., ci și lecții de viață, care să-i ajute să crească frumos, să devină mai buni, mai toleranți, mai onești și, mai ales, mai responsabili în tot ceea ce fac, adică mai OAMENI. Și asta pentru că sunt unul dintre dascălii căruia îi pasă. Îmi pasă de ceea ce se întâmplă cu fiecare dintre copiii al căror destin este în mâinile mele. Mărturisesc că nu a fost ușor și că niciodată nu mam simțit mai derutată în dificila mea misiune decât acum
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai târziu. Acolo nu am împiedicat pe nimeni să învețe carte, dar nimeni nu m-a putu cu nimic sili să spun lecțiile pe dinafară. Pricina trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care m-am tăvălit, aruncând cu pălăria după rândunele. Copiii sârguitori, care de la opt dimineața spuneau în cor o poezie, în ritmul unui marș dirijat de trestia belferului, mă priviră și ei uimiți, până ce am fost alungat din clasă. Odată dascălul m-a întrebat dacă nu cumva mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pianul de concert nu poate fi transportat pe scara de lemn a locuinței mele, și dacă nu se poate executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după ce părul Începuse să Îi Încărunțească, În timp ce Henry Își cultivase cât putuse mai devreme În viață o imagine de bărbat Între două vârste. În plan literar, Între cei doi se stabilise o relație aproape ca Între un Învățăcel și un dascăl. Entuziasmele lui Du Maurier erau intense, dar personale și Înguste. Îl adora pe Thackeray și fusese sedus de ritmurile amețitoare și sentimentele păgâne ale lui Swinburne. În rest, lecturile Îi erau constituite din ceea ce era disponibil În biblioteca itinerantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fier. Nu, nu tu l-ai denunțat pe profesorul care, la orele de istorie, îndrăznise să se îndoiască, în câteva propoziții secundare, de victoria finală, care numise poporul german o „turmă de berbeci“ și care, pe deasupra, mai era și un dascăl sever, urât de toți elevii. Asta va fi fiind adevărat: a turna pe cineva la portarul imobilului, la conducerea teritorială a național-socialiștilor, a-l ponegri la administratorul cutărei sau cutărei școli, asta nu era treaba mea. Însă, atunci când un profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măsură la actualii creștin-democrați. L-a lăudat pe părintele Wiehnke, confesorul meu de la Biserica Inima lui Christos, fiindcă acest preot se ocupase „într-un mod deosebit de temerar“ de lucrătorii catolici din comunitatea sa. Și-a amintit de cutare și cutare dascăl de la Sankt Johann, de pildă de directorul școlii, ai cărui doi fii își „găsiseră“ moartea, cum spunea el, odată cu scufundarea navei de luptă Bismarck. Dar nu-i făcea plăcere să privească în urmă: „Grele timpuri, atunci...“; „Nu-nu, nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai necesar dintre toate: cartelele de alimente. Dar oare ce anume căutam eu în Göttingen? Nicidecum universitatea. Și apoi, cu ce certificate? De la cincisprezece ani nu mai văzusem o școală pe dinăuntru. Profesorii mă speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție au umplut pagini întregi de manuscris: atât de rodnici au fost pedagogii pentru mine. Până și o piesă de teatru, care se numește Treizeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe cale de dispariție au umplut pagini întregi de manuscris: atât de rodnici au fost pedagogii pentru mine. Până și o piesă de teatru, care se numește Treizeci și doi de dinți, povestește nu numai despre igienă, ci și despre nebunia dascălilor. În afara școlii am învățat, ce-i drept, să demontez carabina de nouăzeci și opt și să o refac în puține minute ca armă gata de a deschide focul; ce-i drept, știam să mânuiesc amorsa tunului antiaerian de 8,8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuia să-mi fie încărcată memoria, până la tâmpire? Și care era perioada - a mea? - pe care tocilarul ăsta voia să o decupeze, să o sară, să o facă neîntâmplată și să o treacă sub tăcere, cu tot penibilul ei? Ca și când dascălul cel micuț de statură mi-ar fi dat semnalul cu depeșa lui de rău augur, m-am ridicat, am întins mâna după ranița pe care-o aveam în permanență la îndemână, am părăsit fără un cuvânt - și fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, cum credea ea, nu era lipsit de talent. Trădarea era la ordinea zilei. Era suficient un denunț anonim. În anii aceia, gimnaziști zeloși întru credință își trimiteau destul de des profesorii - cum s-a-ntâmplat un an mai târziu cu dascălul meu de latină, monseniorul Stachnik - la Sttutthof, în lagărul de concentrare. Ea a supraviețuit războiului. La începutul anilor ‘60, când, împreună cu fiii mei gemeni Franz și Raoul, călătoream prin Schleswig-Holstein ca să citesc seara, în public, din romanul meu Ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Amintirea generează variante care pot fi evaluate ca favorizându-l când pe el, când pe mine. Astfel, vreau ca după intervenția lui corectoare eu să fi refăcut poziția femeii culcate, fiindcă lutul, se știe, cedează. În orice caz, disputa dintre dascăl și elev s-a desfășurat pe un ton potolit, dar de fiecare parte invocându-se, sever, principii. Nefiind din lut, nici unul nu a cedat. Încercarea de mediere a veteranului de război cu ochi de sticlă și cu harul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pantomimă cu un artist francez la un institut cultural, Podul, finanțat de autoritatea britanică de ocupație. Așa se face că mai târziu, când eu eram plecat de mult, una din ele, pe care o chema Brigitte, și-a urmat dascălul în lagărul socialist și a făcut carieră în Berlinul de Est în calitate de coregrafă; dar încă de pe vremea mea începuse să-și rostească numele cu accent franțuzesc, ceea ce, fire veselă din Renania, nu i-a ridicat nici un fel de dificultăți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]