5,260 matches
-
am văzut apoi că la unele arene, terenuri sportive, stadioane erau deja polițiști care se uitau. Scanau dacă nu sunt speculanți. S. B: Cum se făcea cu biletele la cinema "Republica". D. T.: Exact. Și noi ne-am uitat. "Băi, deștepți am fost și băieți fini până la capăt!" Și ne-am dus, normal. Dar noi am avut o schemă a noastră și ne-am descurcat. S. B.: Și a ieșit de-ați avut bani de cheltuială. D. T.: Da. Și noi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
intrări, se poate observa în grosimea pilonilor o scară spirală, care duce la acoperiș. Conform unor monezi, se poate constata că Filip Arabul a construit un portic somptuos care rămâne în antichitate, prin dimensiunile și frumusețea sa. Fiind politicieni foarte deștepți, romanii s-au adaptat pe sine la arhitectură, ca în religie la testul local al poporului. Forma hexagonală a acestui edificiu, necunoscut în Vest, a reprezentat, cel mai probabil steaua orientală cu șase colțuri (a lui Venus). Având un diametru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o binecuvântare să am un asemenea îndrumător. Mărturisesc că domnul profesor Mustață Gheorghe a constituit un model în formarea mea ca profesor de biologie. Am avut plăcerea să i cunosc și familia. Soția, doamna profesoară Mariana, este o femeie frumoasă, deșteaptă și foarte vorbăreață. Știe multe și împărtășește și celorlalți. Într-o vară, fiind în Dorna, a aflat că soțul meu a făcut o colică biliară, a venit documentată și preocupată de soarta lui, a adus o doctoriță ce folosea leacuri
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a mai găsit nimic scris, nici un document și nici un om care să-l cunoască. Din acest motiv oamenii au scris pe o cruce improvizată " Aici odihnește Costică Cotiugă. Dumnezeu să-l ierte". Așa a decis prostimea locului. Noi, cei mai deștepți, avem o poveste mai aproape de adevăr. Roșcatul acesta era urmașul urmașilor, urmașilor unui copil din flori al unei moldovence. Fata a iubit un viking, fiu al lui Erik Cel Roșu. Prin urmare, era și el os împărătesc, ca și domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia satului. Da, nene, răspund supus. Dă-mi mutelca aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Anicuță, a zis preotul. Eh, părinte, religia este opiumul poporului. Ce progrese imense făcuse Anica între timp! O adevărată comunistă, prea devreme sosită printre noi. Berbecul de la cruce Nu numai din cauză că avea șapte clase, Ion Topuz era considerat un om deștept. Nu, omul ăsta era un autodidact, adică a băgat în bostanul ăla al lui, ca o pară lunguiață, o mulțime de învățături de prin toată lumea. Cu atîta minte, reușea să țină piept la o mulțime de consăteni mai proști. Proști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar dacă... fiecare își apăra propria piele? Flăcăii aceia erau ei mari și voinici, dar erau proști ca noaptea. Mai proști nici nu știu să mai existe alții pe lume, poate prin Africa, pe acolo unde și maimuțele sînt mai deștepte. Cum stăteam și priveam lupii, unul dintre flăcăi, un dobitoc, spune celorlalți: Dacă ne atacă, trebuie să-l sacrificăm pe unul dintre noi. Pînă îl mănîncă, noi trei sîntem departe. Cum adică "noi trei", mă îngrozesc eu. Cu bîtele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o fetiță Saveta doar după trei nașteri. Au urmat Vasile, Mitruță și Elena și, mare noroc, a venit și noua Savetă. Fetița era de o inteligență rară, robustă și frumoasă ca un portret de Rubens. Așa o fetiță frumoasă și deșteaptă nu a mai fost pe acele meleaguri ale satului Ghireni. Unde mai pui că părul ei era de aur curat, abundent și cu cîrlionți naturali. Ce mai, era o fetiță "cum nu se mai există'' prin acele sate din stepa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a plecat după celelalte Savete mai mici (sau mai mari). Războiul a trecut, doctorul a murit și el într-o noapte de Înviere și comoara a rămas la locul ei. Eu eram convins că sînt destinat să o găsesc. Eram deștept tare (citisem Aventurile lui Tom Sawyer și ale lui Hackleberry Finn scrise de Mark Twain), făcusem o grămadă de școală (am trecut în a șaptea clasă!), deci eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
științific și am început ancheta cu bunica Mina. Am rugat-o să-mi vorbească de Saveta, ultima fetiță a sa. Bătrîna a început să plîngă și mi-a scos o poză făcută la Cernăuți. Era Saveta cea superbă, domnișoara cea deșteaptă și care arăta plesnind de sănătate. Făcea toată treaba doctorului, suspină bunica. Avea mare încredere în ea? ischitește satana de nepot, adică eu. Lăsa totul pe mîna ei, trata și bolnavii cum îi spunea el. Și la război? aduc vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că plantele au socoteala lor și au ales ele care să fie primăvara, să aibă timp suficient ca să facă rod. Dacă alegeau toamna, cînd înfloreau ar fi venit iarna! Treabă este asta?! Asta așa este, spun mirîndu-mă de cît de deștept este profesorul Duzinschi. Ce-i facultate, tot facultate rămîne! Mă pune naiba să citesc multe cărți, cu precădere cele scrise de Jules Verne. Acolo altă prostie gogonată! Cică atunci cînd în jumătatea de nord a Pămîntului este iarnă, în jumătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pentru lacrimi, eram de piatră, eram care pe care. Înțelegi?! Nu, răspund și încep a plînge. Plînge și Herman. Delicat, mă mîngîie pe cap. Nebunii Lăudăros mai era Dumitru Ciuraru ăsta! În toate poveștile lui, el era eroul pozitiv. Deștept, viteaz, om care nu știa ce-i frica. Nu mai spun ce succes avea la femei. Pe o coastă de deal cu pămînt cam gălbejit, Dumitru cu nevastă-sa și o fătucă din sat erau la prășit porumb. Pe vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dîmboc, un bătrîn trecut de opt decenii. Rămăsese acum, după ce Vasile Alistar și-a făcut bagajul, cel mai înțelept om din sat. Purta cu mîndrie acest titlu și suferea de boala vanității. Tudor dorea să strălucească în discuțiile cu oameni "deștepți". Cum eu trec drept un om deștept, mă atacă cu o bucurie nedisimulată. Între timp s-au adunat neamuri, vecini și o mulțime de curioși care doreau să mă vadă. Moș Tudor mă atacă frontal și se vedea la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Rămăsese acum, după ce Vasile Alistar și-a făcut bagajul, cel mai înțelept om din sat. Purta cu mîndrie acest titlu și suferea de boala vanității. Tudor dorea să strălucească în discuțiile cu oameni "deștepți". Cum eu trec drept un om deștept, mă atacă cu o bucurie nedisimulată. Între timp s-au adunat neamuri, vecini și o mulțime de curioși care doreau să mă vadă. Moș Tudor mă atacă frontal și se vedea la el o mică poftă de polemică. Bine ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spus cum facem... Îi întind o cutie de chibrituri și îi zîmbesc sadic. Păi... dă-ți foc, Pașcule! Mașina pleacă și Pașcu simte cum îi cresc urechi de măgar. O faptă... bună Eu, unul, cred că absolut toți oamenii sînt deștepți. Nu fac afirmații de dragul de a mă trezi vorbind. De mic copil am avut un spirit de observație foarte dezvoltat și concluziile, generalizările, nu erau elaborate în pripă. Eram destul de tînăr cînd am ajuns la o concluzie definitivă și anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de a mă trezi vorbind. De mic copil am avut un spirit de observație foarte dezvoltat și concluziile, generalizările, nu erau elaborate în pripă. Eram destul de tînăr cînd am ajuns la o concluzie definitivă și anume că toți oamenii sînt deștepți. Ești un bou! îl auzeam uneori pe cîte un profesor, concluzionînd asupra unui elev convins că este năpăstuit. Eu am văzut cît de prost este un bou și cred că profesorul cam exagera nepermis de mult. Într-o zi ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să fie acuzați că sînt hoți. Pentru păgubaș, și boul și cel care și-a însușit obiectul au provocat aceeași suferință, același efect. Totuși, furia este de intensități diferite. Mult diminuată în cazul boului. De ce? Pentru că omul este considerat mai deștept și de la el se cere ceva mai mult. Într-o zi, renumitul profesor Dragotescu mă roagă să-l primesc într-o scurtă audiență. Era stabilit în SUA și venise puțin în România. Domnule primar, am o casă, ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu pot vorbi. Profesorul îmi răsucește cuțitul în rană. Mi-ați făcut un mare serviciu, vă mulțumesc. Știam că n-am ce explica. Răspund înțepat: Cu plăcere! Plec la mașină fără să mai adaug un cuvînt. Toți oamenii sînt descurcăreți, deștepți. Nu? Nu toți l-au crezut pe domnul Căpușă Îl cunoșteam foarte bine pe Ionuț Căpușă și asta din două motive. Primul motiv este cauzat de prezența sa la audiențe, aproape în fiecare miercuri. Al doilea motiv era solicitarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Încerc marea cu degetul. Moș Leo, dar știi ce a făcut și a dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează votul meu. Eu care sînt un om de cultură, deștept nu glumă și care am fost... am făcut și am dres. Mă revolt și îmi vine să fac ceva, chiar nelegiuit, ca să opresc această parșivenie de democrație ca să-și facă mendrele. Prietenos, arunc nada care merge întotdeauna la bețivi. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne-au luat-o înainte. Îi conduc nemții. I-au scos din belea. Neamțul tot neamț. Dar ce, noi sîntem proști? Da, spune fără a clipi. Mă irită destul de mult afirmația lui. Este părerea matale. Eu, personal, mă simt foarte deștept. Mai deștept decît bulgarul și chiar decît neamțul. Ai uitat de Turtucaia? Un accident, o cotesc mai puțin bățos. Dar de Dictatul de la Viena, dar de părăsirea Basarabiei? Pe atunci se măsurau altfel lucrurile. Comploturi... Yalta, Malta,... balta. Lăsați-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luat-o înainte. Îi conduc nemții. I-au scos din belea. Neamțul tot neamț. Dar ce, noi sîntem proști? Da, spune fără a clipi. Mă irită destul de mult afirmația lui. Este părerea matale. Eu, personal, mă simt foarte deștept. Mai deștept decît bulgarul și chiar decît neamțul. Ai uitat de Turtucaia? Un accident, o cotesc mai puțin bățos. Dar de Dictatul de la Viena, dar de părăsirea Basarabiei? Pe atunci se măsurau altfel lucrurile. Comploturi... Yalta, Malta,... balta. Lăsați-o baltă. Individul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
interesat de un record în domeniu, ceea ce îmi alunga somnul. Este dificil să înțelegi omul pescar care, deși l-ai pune să pescuiască într-o cadă de baie cu apă puțin colorată, el tot speră că va prinde unul... mare... Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați pe plutitor sau cu urechea la clopoțel. Studiind lăcomia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bolnavi și pentru restul oamenilor este vinul". N-am corespondat cu nici unul, că nu se putea! C.S -Alte amintiri de la Consulat? G.B Era acolo un atașat de presă, Aurel Decei, cunoștea araba, turca, engleza, franceza etc., era tare deștept. Soția lui era o mare pianistă. Au plecat la Paris și acolo au dispărut în 1956. C.S La New York, ați cunoscut români? G.B O mulțime. Și pe Vișoianu, care s-a însurat cu fosta soție a lui Negulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur știu proverbul că cel deștept cedează. Și cine este mai deștept, vă întreb? Evident că eu. Ca atare, mă întorc din drum și păsărelele au convingerea că am dat bir cu fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur știu proverbul că cel deștept cedează. Și cine este mai deștept, vă întreb? Evident că eu. Ca atare, mă întorc din drum și păsărelele au convingerea că am dat bir cu fugiții. În consecință, prind curaj și mă ating și cu aripioarele pe cap. Totuși, cum ajung la piscină? Mai este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]