4,964 matches
-
obstacol în înaintarea lor nu a fost defensiva trupelor Axei ci terenul și drumurile și podurile distruse. Până pe 8 septembrie, Kesselring concentrase Armata a 10-a a lui Heinrich von Vietinghoff în poziții favorabile unei contraofensive de răspuns la orice debarcare aliată. Pe 8 septembrie, mai înainte de declanșarea principalei invazii, a fost anunțată capitularea Italiei în fața Aliaților. Forțele germane din Italia erau pregătite pentru o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
de trupele debarcate, care au suferit pierderi reduse. "Operațiunea Avalanșa" - principala invazie de la Salerno a fost declanșată pe 9 septembrie de Armata a 5-a americană. Pentru a asigiura surpriza tectică necesară victoriei, s-a luat decizia de a executa debarcarea trupelor fără executarea unei pregătiri de artilerie sau a unui bombardament de aviație. Nu a fost asigurată surprinderea defensivei germane, după cum au sperat aliații. În timp ce primul val al diviziei a 36-a de infanterie americană se apropia de coasta italiană
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a 36-a de infanterie americană se apropia de coasta italiană de la Paestum, o stație de amplificare de putere transmitea de pe țărm în engleză mesaje demobilizatoare. Aliații au debarcat totuși. Corpul al 10-lea britanico-american au avut rezultate amestecate în timpul debarcării. În timp ce comandourile americane nu au întânit nicioo rezistență și și-au îndeplinit obiectivele - ocuparea trecătorii muntoase. Comnadourile britanice au debarcat întâmpinând o rezistență redusă și au capturat și asigurat rapid orașul Salerno. În schimb, infanteriștii britanici au întâmpinat o rezistență
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
i-a obligat pe comandanții britanici să-și concentreze forțele în loc să se desfăsoare pentru a face legătura cu americanii care se aflau la sud. La Paestum, germanii plasaseră cuiburi de mitralieră și de artilerie și tancuri în toată zonele de debarcare. Divizia a 36-a nu avea experiență de luptă, dar zona de debarcare a fost cucerită cu succes, cu oarecare întârziere. În jurul orei 7:00, divizia a 16-a de tancuri germană a executat un atac concentrat. Atacul a provocat
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
pentru a face legătura cu americanii care se aflau la sud. La Paestum, germanii plasaseră cuiburi de mitralieră și de artilerie și tancuri în toată zonele de debarcare. Divizia a 36-a nu avea experiență de luptă, dar zona de debarcare a fost cucerită cu succes, cu oarecare întârziere. În jurul orei 7:00, divizia a 16-a de tancuri germană a executat un atac concentrat. Atacul a provocat pierderi grele aliaților, dar a fost respins cu ajutorul artileriei navale. Mai la sud
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a provocat pierderi grele aliaților, dar a fost respins cu ajutorul artileriei navale. Mai la sud, infanteriștii britanici ai batalionului I al regimentului 141 a fost lipsit pe toată durata zilei de legături radio și a fost blocat în zona de debarcare. Datorită faptului că cele două capete de pod (britanic și american) erau încă separate de o distanță de aproximativ 8 km, cucerirea căreia fusese obiectivul britanicilor, aliații au fost nevoiți să facă regrupări de trupe și să schimbe ordinele de
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
ambelor divizii aliate au fost retrase pentru a scurta liniile defensive. Noile poziții au fost apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a doua zi să se reia înaintarea spre nord a Armatei a V-a. Generalul Mark W. Clark a fost decorat cu Distinguished Service Cross, al doilea ordin ca importantă acordat pentru bravură soldaților americani. Generalul se distinsese prin organizarea debarcării și defensivei din capetele de pod și prin participarea la lupte în primele linii. Istoricul Carlo D'Este consideră însă că proasta planificare a generalului Clark a fost cauza principală a greutăților întâmpinate de aliați la începutul luptei. Generalul Clark
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a ospitalierilor, comandată de prepozitul Henry de Ronnay și cu cruciații sirieni pe care patriarhul Ierusalimului reușise să-i mobilizeze. O dată corpurile de oaste adunate, au urmat discuții lungi între conducătorii lor, privind desfășurarea expediției. Regele Franței era pentru o debarcare directă în Palestina, fapt ce i-ar fi permis, dat fiind împrejurările, cucerirea imediată a Ierusalimului și cu aceasta scopul cruciadei ar fi fost atins. Lucrurile probabil s-ar fi petrecut așa, deoarece orașele erau aproape toate devastate, zidurile lor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
să-l știe pe vecinul său de dincolo de mare adus la o politică proeuropeană în viitor, căci se temea din partea sa la un posibil atac asupra Siciliei, de aceea, el pare să fi stăruit pe lângă rege pentru schimbarea direcției cruciadei. Debarcarea cruciaților, câteva mii, în fața Tunisului în anul 1270, nu-l găsea pe sultanul Omar nepregătit. Solilor trimiși ca să-l întrebe dacă primește botezul, el le-a răspuns în derâdere că va veni imediat în fruntea unei armate de 100 000
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
arborează pavilionul statului membru sau care sunt înmatriculate în statul membru menționat în anexă au epuizat cota alocată pentru anul 2006. (3) Prin urmare, este necesar să se interzică pescuitul din acest stoc, precum și conservarea sa la bord, transbordarea și debarcarea sa, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 Epuizarea cotei Cota de pescuit alocată pentru anul 2006 statului membru menționat în anexa la prezentul regulament pentru stocul menționat în anexă se consideră a fi epuizat de la data prevăzută în anexă. Articolul 2
32006R0867-ro () [Corola-website/Law/295304_a_296633]
-
Se interzice pescuitul din stocul menționat în anexa la prezentul regulament de către navele care arborează pavilionul statului membru sau sunt înmatriculate în statul membru menționat în anexă de la data prevăzută în respectiva anexă. Se interzice conservarea la bord, transbordarea sau debarcarea stocului în cauză, capturat de aceste nave, după acea dată. Articolul 3 Intrare în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele și se
32006R0867-ro () [Corola-website/Law/295304_a_296633]
-
din al treilea deceniu al secolui al XIII-lea în Siria și Egipt ca gărzi personale ale mamelucilor ca mai apoi să devina componenta principală a acestei caste de conducători militari carea avea să domine politic Egiptul, cu intdermitențe, până la debarcarea în această țară al corpului expediționar al lui Napoleon Bonaparte la începutul secolului al XIX-lea. Cumanii și pecenegii par a fi conviețuit în simbioză pașnică cu populatia româna, mulți din ei liberi și posesori de diplome nobiliare în Țara
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
al doilea război mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie - 19 august 1944, când Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Faza inițială a "Operațiunii Overlord" a purtat numele de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive ale aviației, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. Forțele destinate acțiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând prin fazele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
mai pragmatică era un atac pe calea cea mai scurtă dintre Germania și principalele baze aliate din Regatul Unit. Americanii și-au sprijinit cu foarte mare hotărâre punctul de vedere și au lăsat foarte clar să se înțeleagă că soluția debarcării pe coasta Atlanticului este singura pe care o vor spirjini. Până în 1944, au mai existat două porpuneri de acțiune, „Operațiunea Sledgehammer (Barosul)” în 1942 și „Operațiunea Roundup (Atacul prin surprindere)” în 1943. Ultimul plan a fost adoptat și dezvoltat sub
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
la zi în ianuarie 1944 de „Cartierele Generale ale Forțelor Expediționare Aliate” (SHAEF), conduse de generalul Dwight D. Eisenhower. Raza mică de acțiune a avioanelor de vânătoare britanice, care acționau de pe aerodrumurile din insulă, limitau foarte mult locațiile posibile de debarcare amfibie. Mai mult, din punct de vedere geografic, numărul locațiilor era redus la doar două: "Pas de Calais" și coasta "Normandiei". În vreme ce "Pas de Calais" asigura cea mai scurtă rută din Anglia până pe continentul european, cele mai vaste și joase
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
și apărată. Ca urmare, Aliații au ales Normandia ca zonă de declanșare a invaziei. În parte datorită lecțiilor învățate după raidul de la Dieppe de pe 19 august 1942, Aliații au decis să nu atace direct porturile franceze în primele faze ale debarcărilor. Debarcările masive pe un front foarte larg în Normandia ar fi permis amenințarea simultană a mai multor porturi, în principal a Cherbourgului și a a altora, aflate mai la vest, în Bretania, iar în scurtă vreme ar fi creat condițiile
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
apărată. Ca urmare, Aliații au ales Normandia ca zonă de declanșare a invaziei. În parte datorită lecțiilor învățate după raidul de la Dieppe de pe 19 august 1942, Aliații au decis să nu atace direct porturile franceze în primele faze ale debarcărilor. Debarcările masive pe un front foarte larg în Normandia ar fi permis amenințarea simultană a mai multor porturi, în principal a Cherbourgului și a a altora, aflate mai la vest, în Bretania, iar în scurtă vreme ar fi creat condițiile necesare
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
în scurtă vreme ar fi creat condițiile necesare pentru au atac de amploare spre Paris și mai departe spre granițele Germaniei. Normandia avea o zonă de coastă mai slab fortificată și în același timp era un punct strategic neșteptat de debarcare. Atacul executat în această zonă ar fi asigurat crearea confuziei și debandadei în rândul forțelor germane. În noiembrie 1943, generalul Eisenhower a fost numit Comandant Suprem al Forței Expediționare Aliate din Europa Occidentală. În ianuarie 1944, generalul britanic Bernard Montgomery
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
fost numit în funcția de comandant al Grupului de Armate al 21-lea, care avea în subordine toate forțele terestre, și a fost însărcinat cu dezvoltarea planului de invazie. În momentul numirii lui Mongomery la comandă, planul COSSAC propunea o debarcare amfibie a trei divizii și transportarea pe calea aerului a două brigăzi. Montgomery a crescut rapid proporțiile planului inițial de atac la cinci divizii debarcate prin acțiuni amfibii și a trei divizii pe calea aerului, ceea ce a dus la cuprinderea
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
trei divizii și transportarea pe calea aerului a două brigăzi. Montgomery a crescut rapid proporțiile planului inițial de atac la cinci divizii debarcate prin acțiuni amfibii și a trei divizii pe calea aerului, ceea ce a dus la cuprinderea în planurile debarcării și a acțiunii de pe plaja Utah. (Mongomery ceruse la început atacul a patru divizii aeropurtate, dar capacitatea de transport limitată a făcut ca atacul să fie dat de numai trei divizii). În total, pentru Bătălia din Normandia aveau să fie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
flancuri care ar fi pivotat în jurul Caenului, cel britanic rotindu-se spre stânga, iar cel american spre dreapta. La acțiunea amfibie aveau să participe cam 6.900 de vase, puse sub comanda amiralului Bertram Ramsay (care fusese implicat nemijlocit la debarcările din Africa de nord și din Italia). Dintre acestea, peste 4.100 erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate de zbor, aflată sub comanda mareșalului aerului Trafford
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate de zbor, aflată sub comanda mareșalului aerului Trafford Leigh-Mallory. Aceste aparate de zbor trebuiau să asigure sprijinirea din aer a debarcări, transportul parașutiștilor în peste 1.000 de misiuni, lansarea a peste 10.000 tone de bombe în aproximatv 14.000 de misiuni. Obiectivul primelor 40 de zile era cucerirea unei enclave, care să includă orașele Caen și Cherbourg. Cherbourgul era
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
să controleze zona mărginită de râurile Loara la sud și Sena la nord-est. În lunile care au precedat invazia, Aliații au pus la punct o amplă acțiune de diversiune, „Operațiunea Bodyguard”, concepută să-i convingă pe germani că zonele de debarcare sunt altele decât Normandia, ci mai degrabă Peninsula Balcanică, sau sudul Franței. În săptămânile care au precedat invazia, pentru a-i convinge pe germani că principala zonă de invazie va fi Pas de Calais și că o a doua zonă
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]