7,752 matches
-
nu trezi bănuieli. Dar de fapt toate reprezintă una și aceeași afacere sau cum vrei tu s-o numești. Și fără nici un echivoc, continuă el, modul în care cei de la CTC înțeleg să-și gestioneze treburile în domeniu miroase de la depărtare a putere discreționară. Dețin monopolul absolut în domeniu și controlează cu strictețe spațiul, dar până la a sancționa drastic orice fel de abatere așa cum înțeleg ei s-o facă... cam așa stau lucrurile... Angir nu spuse nimic începând să perceapă gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a stârnit bătrânul inima, arătându-mi fata? Și el este plecat cu adevărat la Înalt Prea Sfântul sau...?” Într-un târziu, am pornit spre chilie. Mergeam încet, cu senzația că la oarecare distanță de mine mai călca o ființă... Din depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Frământat este ca un bulgăre de lut Își caută propriile idei, Încearcă să găsească răspunsuri imposibile Imposibilitatea este posibilă Posibilitatea ține de emoție Emoția ține de sentiment Iar sentimentele se află in inima unei fete Ce se află undeva, in depărtarea apropiata a inimii mele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93404]
-
asfințitului, împrejurul locului unde se oprise trupul celui înghițit...Noi, copiii priveam cu frică și mirare, dar frica trecea repede și a doua zi ne bălăceam iar, plini de viață și tinerețe, sfidând ochii răi ai morții. Zărim ceva în depărtare. Mă arunc în apă înainte de a mă îndemna femeia. Înot cu trupul parcă amorțit. Ajung în dreptul obiectului nedefinit. Era doar o pungă de plastic. Suntem doar noi în tot ținutul ăsta, pe malul apei. Noi și undeva în burta apei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca să-mi țin ochii deschiși, m-am ridicat Încet din adoratul meu pat și am aruncat o privire rapidă către Maria. Devenisem expertă În mersul pe vârfuri dimineața pentru a nu o trezi pe ea, deși patul ei era la depărtare de al meu. Sora mea era extrem de sensibilă. M-am Împiedicat, desigur, de una din cărțile ei și am văzut-o Întorcându-se pe o parte, deranjată de zgomot. M-am holbat câteva clipe la chipul ei simțindu-mă de parcă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
numai și am trecut mai departe. ― Hei, Alisia, mă trase Bianca de mânecă. ― Ce-i? ― Un tip se tot uită la tine. Și arată bine. M-am Întors și am Înghețat. Victor mă fixa cu privirea de la vreo zece metri depărtare. Am simțit vechea furie reaprinzându-se În mine. ― Ăăă, Bianca, te superi dacă nu mă Întorc cu tine acasă azi? Chiar trebuie să lămuresc ceva cu el. ― Cine e tipul? ― El e Victor, cel de care ți-am povestit În ora
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
veni spre mine. Mă strânse În brațe, mai tare decât de obicei. ― Te iubesc, Îmi șopti. ― Te urăsc, spuse Bianca Înghiontindu-mă. Ai cel mai drăguț iubit de pe planetă. ― Mulțumesc, am zâmbit eu. ― Alisia! Victor mă strigase de la câțiva metri depărtare și acum se Îndrepta fix spre noi. ― Să mă duc să-mi copii tema la algebră, sau să rămân să-l bat? Întrebă Bianca. ― Apreciez oferta, dar mă descurc, i-am zis eu. Bianca mă bătu ușor pe umăr. ― Ne
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-n urma mea... mă-ntunec! (1884) Mihai Eminescu La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar rază ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
aș da buzna în viața ta și ți-aș spune „Haide, Mags, ia-ți la revedere de la Paul, de la prieteni, de la apartament, de la slujba pe care o ai acum și de la întreaga ta viață. Pleci la trei mii de mile depărtare, la o casă de nebuni, chiar dacă nu e nimic în neregulă cu tine“. Cum ți-ar plăcea? Margaret aproape plângea. —Rachel, îmi pare rău! Dar nu e o casă de nebuni și... N-am putut să mă țin tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște facturi telefonice foarte mari îera ceva în legătură cu Helen), așa că instaurase un sistem de pază a telefonului douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Așa că de fiecare dată când formam un număr, tata simțea indiferent unde era. Chiar dacă era la patru mile depărtare și juca golf, tot ciulea urechea. Dacă formam mai mult de șapte cifre și îmi îndreptam degetul către a opta, tata apărea în hol, tunând și urlând „Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne salutam printr-o înclinare ușoară a capului cu mult înainte de noaptea aceea în care am ajuns în același pat. Luke era irlandez, eu eram irlandeză și, cu toate că la vremea aia nu cunoșteam detaliul ăsta, locuiam doar la patru străzi depărtare unul de celălalt. îl vedeam des prin zonă pentru că mergeam la aceleași baruri. Baruri irlandeze, dar nu genul de baruri irlandeze de ghetou unde se cântă „Din Nou o Națiune“ și „Dealul Spancil“, unde se lăcrimează și se strâng bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu un irlandez întâlnește un alt irlandez în afara țării natale. Ceea ce însemna că, în primul rând, trebuia să te prefaci că n-ai știut că celălalt e tot irlandez. După care trebuia să descoperi că ai crescut la două minute depărtare sau că ai fost la aceeași școală sau că l-ai cunoscut pe celălalt când aveai unsprezece ani, într-o vacanță de vară petrecută la Tramore sau că mama ta fusese domnișoara de onoare a mamei lui și invers sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestia cu camera. Să mă plâng cu drăgălășenie, normal. Blonda mi-a întins o mână fină și bronzată. —încântată de cunoștință. Eu sunt Jackie, mi-a zâmbit ea. Tipa avea vreo patruzeci și cinci de ani, dar de la câțiva metri depărtare arăta cu zece ani mai tânără. —Numele meu se pronunță C-H-A-Q-U-I-E, a adăugat ea. Jackie e mult prea comun când e pronunțat J-A-C-K-I-E, nu crezi? Nu știam ce să spun, așa că am zâmbit din nou. —Eu sunt Rachel, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci fumase o țigară, privind în depărtare cu detașare, și-a dat seama imediat de situația în care mă aflam și a urlat: —Jos labele, Clarence! Lasă fata în pace! în cele din urmă, de voie, de nevoie, Clarence mi-a dat drumul. —Nu-ți face nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată. Pronunțase numele noului venit „Chreeeeeeeeesty“, fapt care mi-a dat de înțeles că tipul era născut și crescut în Dublin, genul de om „sarea pământului“. Christy s-a așezat la câteva scaune depărtare de mine. Chestia asta m-a tulburat atât de tare încât am pierdut firul poveștii și i-am spus lui Eddie că în Praga berea era mult mai scumpă decât în Irlanda. Ceea ce, desigur, era complet neadevărat. Eddie a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
veșnicie. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să gătesc ceva. în timp ce toți ceilalți continuau să facă haz pe seama lui Eamonn, eu mă rugam să mor. Auzeam ce se spunea în jurul meu, dar vocile sunau de parcă veneau de la mare depărtare. —Fac o chestie grozavă... ceva... ca o pâine din alea pe care le-am mâncat în Islamabad, a bolborosit Fergus, cel care părea ars cu acid. —Ai vreo iarbă din aia exotică să pui în ea? s-a interesat Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
senzație ciudată în stomac, tuturor ne prinde bine o formă sau alta de psihoterapie. Da?! am exclamat surprinsă. Chiar și ție? Chris a râs, însă cu atâta tristețe, încât m-am simțit imediat stânjenită. Da, a răspuns el privind în depărtare, de parcă s-ar fi aflat la o mie de kilometri distanță de mine. Toți avem nevoie de ajutor ca să fim fericiți. —Fericiți? — Da. Fericiți! Tu ești fericită? — Sigur că da, am spus eu plină de încredere în mine. Mă distrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l avusesem cu o zi înainte, când am aflat că Neil o bătea pe Emer. Tu ești copilul cel mai mare din familie, i-a spus Josephine lui Neil. Ai încercat să-ți aperi mama? Ochii lui Neil priveau în depărtare. în depărtarea înfricoșătoare a unui loc din trecut. Am încercat, dar eram prea mic ca să fac ceva. Se auzea până sus... înțelegi? Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu o zi înainte, când am aflat că Neil o bătea pe Emer. Tu ești copilul cel mai mare din familie, i-a spus Josephine lui Neil. Ai încercat să-ți aperi mama? Ochii lui Neil priveau în depărtare. în depărtarea înfricoșătoare a unui loc din trecut. Am încercat, dar eram prea mic ca să fac ceva. Se auzea până sus... înțelegi? Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rahat, când și eu aș putea să vă spun câte ceva din câte-a făcut ea... —Rachel, m-a amenințat Josephine, taci din gură și măcar ai bunul simț să asculți pe cineva care a venit de la trei mii de mile depărtare doar fiindcă era îngrijorată pentru tine. Am deschis gura să spun „îNGRIJORATĂ? HAH!“, dar atunci am zărit fața lui Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am obiectat eu slăbită. —îți aduc eu unul, s-a oferit Luke. Orice vrei, îți aduc. — Cred că mi-ar plăcea să mă bag în pat, am zis eu. Vocea mi se auzea de parc-ar fi venit din mari depărtări. Pentru câteva secunde, lui Luke i-au sclipit ochii. —Grozav! Apoi a înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nunții. O dată șocant de apropiată - Lucille n-a vrut ca nunta noastră să se „piardă“ în șirul de nunți din lumea bună, plănuite pentru toamna următoare. O ușă se deschide cu putere undeva, pe hol, podeaua din lemn scârțâie în depărtare, iar eu și Bea ne aruncăm una celeilalte niște priviri furișe. — Claire, începe Bea, mușcându-și unghia de la degetul mic, așa cum face întotdeauna atunci când nu știe cum să exprime ceva cu delicatețe. (De zece ani, de când suntem cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncat ochii peste notițele lui David. — Unde e sala de conferințe? am întrebat gâfâind și privind în ambele direcții, la intersecția a două holuri. — Ia-o la stânga - mi-a răspuns David, indicându-mi ușile duble, aflate cam la doisprezece metri depărtare. Am fugit către ele, le-am deschis și... — Claire! a exclamat Graham, ridicând ochii din capătul unei mese de conferințe enormă, la care erau înghesuiți o mulțime de oameni. Întregul colectiv editorial de la Grant Books- cu excepția lui Vivian, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a manuscrisului lui Luke. Îl rugasem pe David să-mi facă zece cópii, la prima oră, în dimineața aia, ca să-l dau imediat la citit. De atunci, David se adâncise și el în lectură. — Intră, a strigat o voce din depărtare. Am deschis ușa masivă, am simțit un val de aer înghețat (Vivian își ținea clima biroului la temperaturi sub zero grade) și mi-am găsit șefa aplecată peste cinci sau șase reviste. Când m-am apropiat, am realizat că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adevărat că în urmă cu mai puțin de douăzeci și patru de ore, eu stătusem la masa veche, din bucătăria casei părinților mei, sorbind din cafea, mirosind pâinea cu banane pe care mama o pusese la copt în cuptor și ascultând, din depărtare, This American Life la bătrânul nostru radio? Mă simțeam de parcă m-aș fi întors în iad de-o săptămână - însă nu era decât luni, ora prânzului. Am scos o bucată de pâine cu banane din geantă și am mușcat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]