4,964 matches
-
liniile de continuitate, respectiv mutațiile pe care le înregistrează limbajul publicistic eminescian de-a lungul celor peste șapte ani de activitate. Demersuri de acest gen întâlnim la Garabet Ibrăileanu (1930) și D. Vatamaniuc (1985), care vorbesc de trei etape în devenirea concepțiilor publicistice eminesciene, precum și la Mariana Vazaca (1993), Al. Oprea (1983) ș.a. La rândul nostru, raportându-ne la specificul publicațiilor la care scrie și la particularitățile de conținut și de expresie pe care le înregistrează articolele eminesciene de-a lungul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vorba despre opoziția ireductibilă dintre cele două sau de reducția nediferențiată a uneia la cealaltă. A gîndi din punct de vedere spiritual acest binom înseamnă să îl gîndești în cruce, să îl resituezi în tensiunea dintre verticala polară și orizontala devenirii. Or, pentru acest paradoxal mod de gîndire, Răsăritul creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai adevărate și răscolitoare”. Apropierea lui Nicolae Labiș de partidul clasei muncitoare, adăuga Vladimir Streinu, avea semnificația unei opțiuni sufletești: „...poet politic în sensul acut al cuvântului. El a înțeles revoluția în înțelesurile ei intime și a cântat-o dinlăuntrul devenirii sale istorice, aducând în peisajul generației sale poetice un efort de gândire, de cunoaștere, un spor de entuziasm”. Analizând poezia lui Nicolae Labiș, G. Călinescu observa senzația deosebită de „materie, cuvintele sunt carnale ca fructele, poetul pare în permanență vrăjit
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
trecute sunt uitate de către oameni, în cazul lui Dumnezeu totul este reținut, nimic nu este uitat 364. Din perspectiva procesuală este susținut un concept al omniscienței divine prin care Dumnezeu este privit drept ființa de nedepășit și care este în devenire o astfel de ființă acumulează cunoaștere de la un moment la altul, dar nimeni și nimic nu o poate depăși în cunoaștere. Dar acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu poate cunoaște imposibilități logice, ci doar că Dumnezeu cunoaște evenimentele trecute ca
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lui Nietzsche, În măsura În care este pentru el În sens metafizic un instrument pentru Înțelegerea lumii, afirmând: "esența cea mai intimă a existenței este voința de putere". Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
lui Nietzsche, În măsura În care este pentru el În sens metafizic un instrument pentru Înțelegerea lumii, afirmând: "esența cea mai intimă a existenței este voința de putere". Voința de putere este analizată ca relație internă a unui conflict, ca structură intimă a devenirii, ca pathos fundamental, și nu numai ca dezvoltare a unei forțe. Această concepție permite depășirea omului, nu eliminarea lui, ci abandonarea vechilor idoli și a speranței Într o lume de dincolo, acceptarea vieții În ceea ce comportă ea ca aspirație spre
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este o ființă spirituală autonomă de mecanismul orb al naturii, și că, din această poziție, el așteaptă viitorul să vie În formă idealizată, adică În forma creată de mintea sa, pe baza anticipațiilor conștiinței. Datorită acestor anticipații, omul Își reprezintă „devenirea” așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea devenirii idealizate. De abia atunci evoluția devine progres, așa Încât progresul În societatea umană este o forță umană, nu o forță a naturii, nu o lege a lucrurilor independente de noi. Progresul nu se face automat, deși aparența ar merge În acest
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este o ființă spirituală autonomă de mecanismul orb al naturii, și că, din această poziție, el așteaptă viitorul să vie În formă idealizată, adică În forma creată de mintea sa, pe baza anticipațiilor conștiinței. Datorită acestor anticipații, omul Își reprezintă „devenirea” așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
așa cum o dorește să fie, deci mai bună și mai frumoasă. De aceea, o așteaptă cu simpatie determinată de ideal. Dar omul nu se mulțumește să-și privească viitorul cu simpatia idealului, ci pune În joc și voința pentru realizarea devenirii idealizate. De abia atunci evoluția devine progres, așa Încât progresul În societatea umană este o forță umană, nu o forță a naturii, nu o lege a lucrurilor independente de noi. Progresul nu se face automat, deși aparența ar merge În acest
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de operare după model etc., se includ În contextul rezolvării unei sarcini cognitiv-problematice mult mai largi. Dar, deși Învățământul problematizat se practică de multă vreme, o teorie psihopedagogică a Învățării prin Învățământul problematizat se află Încă Într-un proces de devenire. Unii autori Încearcă să construiască edificiul teoretic al sistemului de Învățare prin problematizarea În ansamblu, iar alții caută să elaboreze În detaliu unele laturi ale acestui tip de Învățare. Aceasta Întrucât problematizarea obiectelor Învățării se pretează, cu precădere, la Învățământul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de operare după model etc., se includ În contextul rezolvării unei sarcini cognitiv-problematice mult mai largi. Dar, deși Învățământul problematizat se practică de multă vreme, o teorie psihopedagogică a Învățării prin Învățământul problematizat se află Încă Într-un proces de devenire. Unii autori Încearcă să construiască edificiul teoretic al sistemului de Învățare prin problematizarea În ansamblu, iar alții caută să elaboreze În detaliu unele laturi ale acestui tip de Învățare. Aceasta Întrucât problematizarea obiectelor Învățării se pretează, cu precădere, la Învățământul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
știință până la un moment dat. Căci afară de un număr de legi descoperite mai ales pe calea experiențelor verificate, rezultatele cercetărilor științifice se modifică necontenit și multe cad în desuetudine, altele luându-le locul. Știința nu e un absolut, ci o devenire continuă. Principial este exclus un conflict între religie și știință, de vreme ce aflarea prin observație și prin experiență a legilor naturale din univers nu înseamnă altceva, pentru credință, decât descoperirea puternicelor urme ale înțelepciunii divine în lumea pe care a creat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aspectul lui, ceea ce determină pe mulți esteticieni chiar să declare că încă nu poate fi vorba de o știință a frumosului deplin constituită. În momentul de față, expresia de „știință a esteticii” nu corespunde unei realități, ci unei speranțe de devenire. Un specialist ca Charles Lalo, voind să-i dea într adevăr o soliditate științifică, a încercat s-o așeze pe bazele metodei experimentale din fiziologie, definită cu o genială claritate de Claude Bernard. Să reamintim însă că metoda lui Claude
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dialectică a filosofului sau în metoda științifică a savantului. Ceea ce ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea sau din experiența lor. Tot astfel, opera de artă nu ne interesează în devenirea ei tehnică, ci în repercusiunile asupra sufletului, care o contemplă. Arta există în artist înainte de a exista în operă, dar opera, odată desăvârșită, există în public. Artistul se izolează de societate pentru a crea, dar creația lui nu e destinată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
O autoritate autentică se întemeiază îndeosebi pe trei calități ale educatorului: - competența sa profesională (cât de mult știe săși „transmită“ știința) - bunăvoința (calitatea de a veni în întâmpinarea trebuințelor copilului, acesta să simtă că educatorul său vrea să-i sprijine devenirea) - obiectivitatea în aprecierea rezultatelor școlare și a întregului comportament al elevului. În cazul unei astfel de autorități educatorul își atrage stima și chiar dragostea elevului. Numai o astfel de autoritate - întemeiată pe un autentic prestigiu dă încredere elevului în dascălul
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
și mai ales prin ce mijloace le va transmite elevului, cel care nu deține nimic, care nu este nimic decât ceea ce vrea profesorul. Acest rigorism educativ a determinat apariția unor curente și orientări care se opun intervenției adultului în procesul devenirii copilului. Adepții educației noi, de exemplu, se situează la extrema opusă, susținând că, pentru a se dezvolta, copilul are nevoie de libertate deplină. O astfel de concepție abandonează copilul propriilor sale pulsiuni și influențelor neprevăzute ale mediului. Fără a merge
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
în a susține ideea autonomiei, pedagogia nondirectivă recomandă intervenția adultului numai la cererea copilului, în rest, lăsându-i acestuia din urmă libertatea de a-și alege activitățile. Concepțiile amintite limitează foarte mult sau chiar neagă necesitatea intervenției adultului în procesul devenirii copilului (în particular, se neagă sau se limitează foarte mult necesitatea intervenției profesorului în procesul devenirii elevului). În realitate însă, autonomia elevului nu implică în nici un caz absența sau pasivitatea profesorului. Dimpotrivă, ea pretinde ca profesorul să fie foarte activ
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
lăsându-i acestuia din urmă libertatea de a-și alege activitățile. Concepțiile amintite limitează foarte mult sau chiar neagă necesitatea intervenției adultului în procesul devenirii copilului (în particular, se neagă sau se limitează foarte mult necesitatea intervenției profesorului în procesul devenirii elevului). În realitate însă, autonomia elevului nu implică în nici un caz absența sau pasivitatea profesorului. Dimpotrivă, ea pretinde ca profesorul să fie foarte activ în împlinirea sarcinii sale de-a oferi stimuli, ocazii favorabile, sugestii optime și un sprijin adecvat
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
reprezentat prin limita sistemului perceptiv propriu fiecăruia. Imaginarul trebuie considerat entitate ontologică în sine, chiar dacă el poate există doar într-un mediu uman22. Acesta nu mai poate fi controlat de om, ci se află într-un continuu proces de formare, devenire, înmulțire, transformare și cenzură. Cunoașterea sa de către om este limitată, deoarece nu există capacitatea de a pătrunde întreaga imagine formată. Interpretarea trecutului este limitată de manifestările actuale ale imaginarului și mai mult orice încercare de interpretare amplifică imaginarul existent la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de a pătrunde întreaga imagine formată. Interpretarea trecutului este limitată de manifestările actuale ale imaginarului și mai mult orice încercare de interpretare amplifică imaginarul existent la momentul respectiv. Omul ca individ nu poate decât să influențeze într-un mod limitat devenirea imaginarului, în schimb acesta construiește identitatea specifică fiecăruia. Raportul eu-imaginar devine unul de susținere reciprocă. Noi prin imaginile personale prin interpretarea pe care o dăm realității și imaginilor deja existente susținem imaginarul, chiar fără rezultate deosebite în construcția de imagini
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
evenimente ce au implicat schimbări de imagine fundamentale. Fiecare dintre aceste evenimente majore sunt acceptate ca atare și nu încercăm să identificăm alte modificări decât cele deja cunoscute, dar pe care este necesar să le punctăm pentru a putea urmări devenirea imaginarului. Astfel de momente majore ale istoriei determină schimbări care se realizează la nivelul întregii imagini. 1.2.1. Războiul de 100 de ani și începuturile emancipării medievale Perioada de maturizare a imaginarului medieval se termină odată cu războiul de 100
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
avut reinterpretarea miturilor greco-romane sub influența noilor imagini. Am amintit deja despre mitul insulei fericiților care s-a concretizat în utopii. Dincolo de aceste forme se realizează și un conflict activ în care sunt eliminate majoritatea imaginilor rămase specifice populațiilor locale. Devenirea de imagine în aceste spații a fost complexă. Pe lângă exportul și importul de imagine, multe forme de imaginar au fost ocultate, determinând forme pulsional metaforice. Prin multitudinea de imagini noi și posibilitățile de combinare ale acestora s-a ajuns la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Ramus, sau celebrul Novum Organum a lui Francis Bacon. Fiecare direcție totuși privește logica ca reflexie asupra raționalității, iar perioada Medievală pregătește modificările de epistemă specifice perioadei Renașterii și cenzurii perioadei moderne. 1.4.4. Despre suflet și începuturile umanismului Devenirea științifică realizată în perioada Renașterii a fost influențată de modalitatea în care a fost perceput sufletul și raportul său cu cosmosul. Transformarea a fost realizată pornind de la simplitatea teleologică a percepției sufletului, specifică începutului creștinismului, la complexitatea specifică medicinii și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se poate realiza și dinspre dezechilibrul/echilibrul interior al omului către cosmos. În această nouă concepție transformările interioare ale omului se regăseau și în cosmos, de aceea era necesar ca echilibrul să fie instaurat între cele două părți. Participațiunea determină devenirea primei lumi în cea de-a două cum, de asemenea, devenirea macrocosmică transformă omul. În acest context al relațiilor reciproce dintre lumi orice omului i se atribuie puteri foarte mari în coordonarea și mișcarea lumilor. Cea de-a doua concepție
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]