4,302 matches
-
de exercițiile epigramatice ale lui Caragiale: în Savant, este imaginat că "în savantu-i cap de dascăl" are o "...bibliotecă vestită / Așa plină, că-n zadar / Am dori să mai încapă / Și un bibliotecar." La rîndu-i, Iorga s-a arătat profund dezamăgit de spectacolul jubiliar Povestea neamului unde domnia lui Carol I era înfățișată "printr-o femeie în căruță cu patru cai, ținînd ca pe o tabla coroana, pe cînd cei mai mari domni ai noștri călăresc ca niște jandarmi din garda
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
benefică atunci când poate îndeplini o comandă a clientului. Este timpul de livrare consecvent sau are nevoie de îmbunătățiri? O rată de satisfacere a comenzilor de 95% înseamnă că în 5% din situații nu sunteți consecvent și este posibil să-l dezamăgiți pe client. Când Beth a acceptat provocarea de a coordona o gestiune cu mii de FDI (fișe de inventară, scopul ei final era să-i facă pe clienți să zâmbească. Agenții ei de vânzări voiau să fie consecvenți atunci când spuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
viață și puteți folosi gândirea pozitivă pentru a obține rezultate deosebite. +++ Ideea 134. A-ți păsa și-a împărți Dacă ați încercat strategiile de acordare a unor stimulente financiare pentru a vă motiva echipa, cu siguranță ați fost uimit sau dezamăgit de rezultatele pe termen lung. Mult prea des, astfel de planuri financiare demarează cu un avânt uimitor și apoi se dezumflă precum cauciucurile sparte când ajungeți să recompensați greșit persoanele. Adesea, oamenii primesc planul de stimulente și ajung să îl
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura delincvențială. Dezamăgit și părăsit de cei dragi, resimțind un acut sentiment de singurătate și descurajare, deținutul primar se află în fața a două alternative: fie se adaptează la noul mediu, fie este izolat și neajutorat. În mod obișnuit este aleasă prima opțiune, pentru că
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
acum pe viață și pe moarte. Petrescu nu e doar exclus din partid, Securitatea îl ridică după protocolul negru, viu încă în mințile românilor : noaptea, hainele de piele negre, mașina neagră, ochelarii negri opaci, lampa în ochi. Tovarășul său, Olariu, dezamăgit de prestația tinerilor anchetatori, îl bagă personal în „fabrica” interogatoriilor, la capătul cărora nu poți ieși decât cu ochii goi, recunoscând cele mai aberante acuzații. Este redat aici mecanismul marilor procese din URSS, montate în anii ’30 de Stalin împotriva
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
din Balcani. Replica „ateistă” nu e adresată interlocutorilor din film, ci spectatorilor. Faptul că Mihai s- a dovedit un lider legat de sistemul feudal, care și-a gândit acțiunile politico-militare raportându- se la familiile nobiliare din cele trei state românești, dezamăgind clasele de jos care- și puseseră speranțe în el, este escamotat, pe cât posibil, de Popovici-Nicolaescu. Mandric- Vaeni nu au nici o ezitare în a produce un asemenea dialog : Doamna Stanca : Țara sunt boierii, neamurile vechi. Mihai : Putrezi de vechi... Nu, doamnă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
credinței că numai un copil va fi răsfățat. Până nu de mult, cuplurile fără copii erau compătimite că nu pot avea copii. Credința era că toate cuplurile căsătorite vor copii, astfel că cei care nu îi aveau trebuiau să fie dezamăgiți. Decizia de a nu avea copii era considerată egoism deoarece comunitățile și țările vor să vadă populația lor în creștere. Astăzi există mai mult interes față de problema suprapopulației și, din această cauză, multe cupluri se hotărăsc să nu aibă copii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
donnei angelicata. „Din punctul de vedere al umanității este unul dintre cele mai puțin interesante personaje și de aici una dintre cele mai puțin chauceriene eroine ale operei scriitorului englez, deși, privită ca o creație artistică, este desăvârșită. Cititorii sunt dezamăgiți de acest personaj deoarece nu are personalitate, și sunt chiar îndreptățiți să îl condamne pe Chaucer pentru că nu i-a conferit una, eșuând în a sesiza cât de mult a muncit autorul, în felul său simplu, tocmai pentru ca eroina să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tematica unei iubiri profane și se focalizează mai mult pe figura masculină a celui trădat, care devine un fel de emblemă pentru naratorul ale cărui sentimente au fost, de asemenea, înșelate, deoarece mărturisește în introducerea cărții 949 că a fost dezamăgit de iubita sa. Afirmă că, deși alți poeți îi invocă pe Zeus sau Apollo, și chiar el obișnuia să le ceară inspirația muzelor în creația sa poetică, acum însă o menționează pe doamna inimii sale, singura inspiratoare a artei proprii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
onestă a lui Wittgenstein cercetării problemelor filozofice, marea lui seriozitate și cinstea lui absolută îmi apar drept unele din cele mai importante «absoluturi» din viața mea. Îmi aduc aminte că m-am gândit: Cum ar fi să fii cu adevărat dezamăgit de filozofie? Cum ar fi să crezi că încercarea lui Wittgenstein nu a avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea de a gândi lucrurile până la capăt, așa cum s-a străduit să facă Wittgenstein? Wittgenstein ne a făcut să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adevăruri» metafizice sau că va fi preocupat să transmită cunoaștere în general, în sensul în care s-ar putea spune asta despre un geograf sau un fizician. Dacă așa ceva era ceea ce aștepta vreun membru al audienței, el ar fi fost dezamăgită Fapt ce contribuia probabil la descurajarea unora dintre cei care veneau la primul curs. Este verosimil că el urmărea în mod deliberat acest lucru. Spunea adesea că nu dorește «turiști» la lecțiile sale. În orice caz, audiența la a doua
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ibidem, p. 481. 108 Ibidem, p. 295. 109 În august 1945, îi scria lui Malcolm: „Cartea mea se apropie treptat de configurația ei finală. Dacă vei veni la Cambridge ți-o voi da s-o citești. Probabil că te va dezamăgi. Este adevărat, e destul de mediocră. Și nu aș putea s-o fac în mod fundamental mai bună chiar dacă m-aș strădui încă o sută de ani.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 58.) 110 Vezi A. J. Ayer, „Recollections of Ludwig Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adică de adevăr, cu cît sîntem nevoiți să renunțăm la iluzionările sau entuziasmările Începutului - ex: vestimentația impecabilă și manierele civilizate ale cuiva, care ne-au creat o bună impresie la Început, pot ascunde un caracter ipocrit, care apoi să ne dezamăgească. Din fericire, este frecventă și situația inversă: sub o ținută modestă și un comportament mai voluntar (mai neconformist) să descoperim un caracter demn. Se impune, prin urmare, ca În cunoaștere să fim cît mai detașați, mai desprinși de presupuneri și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ceea ce spunem sau cu ceea ce gîndim, nu trebuie să ne fie teamă de opinia altora. „SÎnt două feluri de promisiuni sacre: cea făcută unui copil și cea făcută unui dușman.” (H. de Montherlant) Nici unul dintre aceștia nu trebuie să fie dezamăgit În așteptările sale față de noi: copilul pentru că nu poate Înțelege motivul nerespectării cuvîntului pe care i l-ai dat: dușmanul, pentru că nu oricine se poate bucura de onoarea de a-ți fi dușman, la un moment dat. * „SÎntem răspunzători pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
alianțe. În cazul nașterii unei fete, lucrurile nu mai erau atât de simple. În unele țări, precum Franța, era încă în vigoare legea salică, iar aceasta interzicea femeilor să preia tronul. Cu toate acestea, regele Gustav nu s-a arătat dezamăgit de venirea pe lume a unei moștenitoare și a declarat că fiica lui cu siguranță va fi foarte inteligentă, dacă a reușit, chiar de la naștere, să-i păcălească pe toți, hotărând ca micuța Cristina să primească o educație de prinț
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aprobate mai întâi de Ludovic. Oficialii guvernamentali nu puteau fi excomunicați pe baza actelor comise în timpul exercitării obligațiilor de serviciu. Regele putea emite legi bisericești, însă ordonanțele Papei nu erau legale în Franța fără consimțământul regelui. în privința aristocrației, care îl dezamăgise atât de mult în timpul Frondei, măsurile impuse i-au diminuat tot mai mult puterea. Văduvele și orfanii nobililor nu puteau beneficia de pensii de urmaș fără aprobarea scrisă a regelui. Nobilii de rang înalt făceau parte din suita regelui și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mai cunoscute scrisori au fost cuprinse în doua volume. În primul, intitulat Les Lettres Sinceres d`un gentilhomme francois, sunt descrise aceste scrisori apocrife ca fiind o controversă politico-religioasă. Autorul adaugă că domnul care a scris aceste scrisori nu este dezamăgit de faptul că ele au văzut lumina tiparului, ci doar trist pentru că, în zelul lor de a le publica, prietenii săi nu i-au mai acordat timpul necesar de a le ajusta pentru a fi demne de ochii publicului cititor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fie dau indicații sumare În text, fie dau o notă pe care nu o reiau În bibliografie. De exemplu, În prefața primei mele cărți, am folosit un citat care mi-a plăcut foarte mult: „Oricum, celor pe care i-am dezamăgit le reamintesc o vorbă Înțeleaptă, extrasă din Pravila lui Vasile Lupu: «Să nu se uite că au scris mână de lut, supusă greșelii!»”. Deci fără a indica exact lucrarea de unde am preluat citatul, anul, editura etc. Umberto Eco exemplifică situația
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
manifestările demonstrative de mânie, proasta-dispoziție, dorința de răzbunare (Goleman, 2005, p. 244). Tot de mânie, Ch. André (2009) crede că sunt legate și alte stări sufletești, precum: a. amărăciunea: este starea sufletească în care ne repetăm mereu că am fost dezamăgiți, trădați, subestimați, neînțeleși, bătaie de joc. Ea este un amestec de decepție, de tristețe, de resentiment, uneori, de rușine; suntem cuprinși de un sentiment de "sumbră deziluzie față de viață și față de omenire", scrie Ch. André (p. 183); b. îmbufnarea: este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asupra unei nedreptăți sau unei incorectitudini precise" (idem, p. 227). Pe scurt, ca orice stare sufletească negativă, ura ne împinge la "înecul în detalii" (André, 2009, p. 180). Supărarea și suferința Suferința este o stare emoțională negativă în care suntem dezamăgiți de celălalt, de noi. Așteptările noastre au fost zadarnice, neconfirmate, distruse. Trecem printr-un moment de nedumerire, de dezorientare, de negură. Potrivit specialiștilor, putem vorbi de două tipuri de supărări: una nocivă și alta oricât ar părea de surprinzător benefică
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
à se tirer d'embaras ce poète, qui, comme beaucoup de șes collègues, me semble plus léger que méchant, mais je trouve aussi que la somme qu'il demande est un peu forțe 75. Așadar, Ministrul României la Bruxelles era dezamăgit, căci se înșelase crezând că poetul idealist și talentat ce-i prezentase cu entuziast proiecte generoase, ar fi fost un june serios și dedicat. Mavrodi a cerut poliției belgine să-l informeze asupra modului de viață al tânărului Becescu; aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Recent, am citit într-un ziar un articol cu titlul „Alcohol and Pregnancy: Warnings Don’t Work”. M-am gândit că, în sfârșit, cineva și-a dat seama de efectul slab pe care îl au antecedentele asupra comportamentului. Am fost dezamăgit să constat că autoarea articolului a remarcat doar faptul că avertismentele sunt greu de citit. Ea pleda pentru niște mesaje de atenționare mai mari și mai evidente. Oare când o să ne învățăm minte? Singurul lucru care face ca un antecedent
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
factorilor întăritori. Există trei modalități de a afla ce este motivarea: prin întrebare, prin încercare și prin observare. Deși bunul-simț le spune celor mai mulți oameni că primul lucru pe care ar trebui să-l facă este să întrebe, bunul-simț vă va dezamăgi din nou. Încercați ceva. De obicei, cel mai bun mod de a iniția întărirea pozitivă este de a încerca ceva despre care credeți că are șanse de succes. În marea majoritatea a timpului va merge, deoarece, în general, oamenii consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
angajații vor fi disponibile la locul de muncă, dar această abordare neprotocolară de identificare a factorilor întăritori le induce angajaților speranța că vor fi îndeplinite. În consecință, atunci când ceea ce solicită ei nu le va fi pus la dispoziție, vor fi dezamăgiți și chiar mânioși. Din aceste motive, nu este bine ca mai întâi să întrebați care sunt factorii întăritori. Mai curând, după ce ați încercat ceva, întrebați angajații dacă le-a plăcut ceea ce ați făcut. Acum au un punct de referință în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
verificările ritmului lor de lucru și a abilităților lor. Graficul în cauză nu-i ajuta pe indivizi să-și îmbunătățească performanța. Un angajat din sectorul de producție poate că a avut o zi foarte bună, pentru ca până la urmă să fie dezamăgit de un grafic care nu indica nici o îmbunătățire. Acest tip de feedback nu îi oferă individului nici o ocazie de motivare, nici o ocazie de a învăța. Apropo, utilizarea unui grafic imens cu privire la producție, în cadrul unei fabrici, este o idee bună. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]