4,692 matches
-
model situațional de dimensiuni medii, modelul hexadic, cu un număr de șase parametri constitutivi procesului de semnificare. Aplicarea modelului hexadic în analiza publicisticii eminesciene permite stabilirea unor corelații funcționale între variabilele situației de comunicare, facilitând caracterizarea structurii și funcționalității fenomenului discursiv avut în vedere. Virtuțile integratoare ale unui astfel de instrument metodologic sunt relevante și la nivelul identificării specificului publicisticii eminesciene, prin raportare la orizontul epocii care o generează și la finalitățile care guvernează actul jurnalistic. Cercetarea are în vedere statutul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii care o generează și la finalitățile care guvernează actul jurnalistic. Cercetarea are în vedere statutul aparte al limbajului-obiect: aflat la intersecția dintre domeniul comunicării publicistice și al celei politice, limbajul politic eminescian prezintă trăsături și funcții specifice ambelor categorii discursive. Dacă esența limbajului politic constă în prescrierea unui curs general de acțiune, în vederea legitimării accesului/ menținerii la putere a emitentului sau a grupului din care face parte acesta, limbajul publicistic vizează în principal informarea publicului receptor, fără a eluda însă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
principal informarea publicului receptor, fără a eluda însă funcțiile evaluativă și prescriptivă în prezentarea realității. Din perspectiva taxonomiei jakobsoniene a funcțiilor limbajului, în discursul politic primează funcția conativă, centrată pe receptor și urmărind modificări ale comportamentului acestuia, prin prisma finalităților discursive, iar în limbajul publicistic devine prioritară funcția referențială, centrată pe reprezentarea evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de ierarhia și ponderea funcțiilor limbajului într-un caz și în altul, manifestările discursive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive, iar în limbajul publicistic devine prioritară funcția referențială, centrată pe reprezentarea evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de ierarhia și ponderea funcțiilor limbajului într-un caz și în altul, manifestările discursive din spațiul politic și din cel publicistic înregistrează evidente zone de convergență, prin deschiderile tematice și procedurale care le caracterizează 253 și prin componenta ideologică ce le modelează. Pornind de la premisa că un discurs este ideologic în măsura în care apără și promovează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scris, imagine grafică, sunet etc.), tipul limbajului utilizat (denotativ/conotativ, specializat etc.), canalele folosite pentru comunicarea mesajului, eventualele blocaje, "zgomote", care obliterează comunicarea. În cazul analizei noastre, fiecare dintre aceste elemente este predeterminat de specificul limbajului publicistic, de finalitățile actului discursiv și de caracteristicile publicului cititor. Într-o epocă în care normele limbii române literare nu sunt încă fixate, limbajul eminescian reflectă concepția autorului cu privire la problemele limbii și eforturile de modernizare a mijloacelor de expresie. Analizând trăsăturile majore ale limbii folosite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noastre ferate reapare, precum au apărut odinioară sub forma cestiunii Stroussberg și în alte chipuri"353. O lecție usturătoare de limbă latină administrează Eminescu colegilor de breaslă care recurg la sentințele latine fără a avea proprietatea acestora sau în contexte discursive nepotrivite. Finalitatea ironică a utilizării unor expresii în limba latină se împletește cu dimensiunea educativă a unui astfel de demers: "Habemus Papam. Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniștri d. N. Fleva, marele om, a propus în sfârșit înființarea unui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le poate judeca decât cu mintea sa proprie, le automorfizează, adică le dă forma pe care o pricepe el. (Mihai Eminescu) Inventarul metodologic al semioticii integrează variate instrumente analitice: analiza textuală, cercetarea și descrierea unităților de semnificație din cadrul unei manifestări discursive; analiza de sistem, surprinderea constantelor conceptuale sau a variațiilor acestora în cadrul sistemului; metoda experimentală, conceperea unui text artificial care este evaluat prin raportare la sistemul original de referință; analiza clasificatorie, relevarea combinațiilor conceptuale din interiorul unui sistem și alegerea de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
resemantizare a evenimentelor din sfera publică, limbajul politic eminescian contribuie la construirea socială a realității și la responsabilizarea opiniei publice cu privire la actele și deciziile din spațiul politic. Gramatica textelor publicistice este dirijată de intențiile informative ale gazetarului, de competențele lui discursive și de infrastructura critică, evaluativă a limbajului jurnalistic. Cercetarea sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care se stabilesc raporturi logice, sintactice și semantice specifice, și nivelul frastic, al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care stau la baza elaborării acestora. 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) Din punct de vedere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și atitudini distincte față de realitățile prezentate. 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale Grila semiotică articulează sistemul verbal, ca modalitate de cunoaștere specifică, într-o perspectivă pragmatic-integrativă, descriptivă și explicativă. În abordarea limbajului politic eminescian, plecăm de la premisa că, în cadrul manifestărilor discursive de factură politică, dimensiunea pragmatică guvernează sintagmatica semnelor verbale și semnificațiile acestora. Conștienți că "explorarea semiotică nu începe cu adevărat decât dincolo de semnul minimal"375, deci la nivelul articulării semnelor, al sintaxei acestora, considerăm că topografia sintactică a publicisticii eminesciene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
opoziție; suprafața textuală conține indici de coeziune și coordonare precum paralelismul, parafraza, repetiția. Pattern-ul global este de tip plan și diferă de schemă prin faptul că locutorul evaluează elementele în termenii scopului vizat. Pe această linie de interpretare, sintagmatica discursivă eminesciană integrează o componentă narativă N (reprezentată de organizarea secvențială a referențialului politic al epocii), o componentă descriptivă D (constând în prezentarea evenimentelor vieții politice naționale și internaționale), o componentă teoretică T (introdusă pe cale inductivă, deductivă sau abductivă) și o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul problematicii abordate de jurnalist. Ponderea componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre mecanismele sintactico-semantice utilizate cu predilecție de Eminescu remarcăm paralelismul și repetiția, iar la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre mecanismele sintactico-semantice utilizate cu predilecție de Eminescu remarcăm paralelismul și repetiția, iar la nivelul conectorilor textuali, prioritate au cei care definesc relații comparative și metatextuale. Numărul mare al subordonatelor complică sintaxa articolului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
numere consecutive: "Icoane vechi și icoane nouă", "Anexarea Dobrogei", "Contestarea alegerii d-lui Maiorescu", "Basarabia", "Concesiuni economice", "Cestiunea izraelită" ș.a. Indiferent de dimensiunile pe care le înregistrează, fiecare articol se caracterizează prin autonomie sintactică și poate fi segmentat în secvențe discursive coezive. Articularea paragrafelor se face potrivit logicii argumentative și unității conceptuale care guvernează articolele în ansamblul lor. 5.2. Semantica Abordarea semantică vizează aspecte precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a miturilor și dihotomiilor semantice, stabilirea mecanismelor de realizare a coerenței. Fără a putea vorbi de un lexic specializat în cazul limbajului politic, ci de utilizarea particulară a lexicului comun, pe care emitentul îl înzestrează cu valori semantice individuale, manifestările discursive din spațiul politic sunt guvernate de principiul accesibilității. Desfășurat în paginile publicațiilor din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limbajul politic eminescian respectă imperativele discursului jurnalistic care se adresează unor categorii largi de cititori, fiind în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă a discursului social, potrivit lui P. Charaudeau 378, capacitatea acestuia de a amalgama cunoștințele și credințele ce definesc societatea secolului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În ceea ce privește diferențele ideologice oglindite la nivelul vocabularului utilizat, valorificarea resurselor sinonimice devine la Eminescu mijloc de exprimare a atitudinilor și credințelor jurnalistului față de evenimentele prezentate. Astfel, preferința gazetarului pentru un cuvânt sau altul din seriile sinonimice conduce la indexarea manifestării discursive și la definirea caracteristicilor ideologice ale scrisului jurnalistic. În acest sens, remarcăm preferința jurnalistului pentru cuvinte precum: absolut (263 de ocurențe), act (268 de ocurențe), acțiune (124 de ocurențe), activitate (229 de ocurențe), adevăr (399 de ocurențe), administrație (288 de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scopul instrucției și al manevrelor de toamnă, presa străină clatină din cap și se crede în drept a afirma că manevrele sunt numai pretextul concentrărilor"384. Limbajul politic eminescian nu este niciodată izolat sau izolabil, bazându-se întotdeauna pe manifestări discursive prealabile. Dialogismul teoretizat de M. Bahtin 385 devine activ în cadrul publicisticii eminesciene, cu atât mai mult cu cât aceasta se constituie în răspuns, în reacție la evenimentele din spațiul politic, la replicile și atitudinile actorilor politici, la opiniile colegilor jurnaliști
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de complexitatea realului"386. Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii polisemantice care își modifică sensurile, în funcție de contextul discursiv și de intențiile gazetarului: avocat morișcă intelectuală; arhiplebe plebea ulițelor orașelor; bandă de esploatare, de scelerați; blagomanii citate din literatura democratică și stropite din când în când de lacrimi; breaslă organizație a patrioților de meserie; cabazuri lingvistice; cacografie ortografie; cabuzan
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teoria cunoașterii și interesată de obiectele conceptuale și de relațiile acestora cu lumea. Prin urmare, analiza semantică a limbajului politic eminescian nu se poate limita la o abordare în termeni intensionali, care să descrie regulile de articulare semantică a secvențelor discursive (paragrafe, articole), ea trebuie complinită cu o semantică extensională sau cu o teorie a referinței, care să identifice regulile de relaționare a reprezentărilor semantice discursive cu elementele referențialului politic. Reprezentarea politicului prin intermediul presei este corelată cu un spațiu social polarizat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la o abordare în termeni intensionali, care să descrie regulile de articulare semantică a secvențelor discursive (paragrafe, articole), ea trebuie complinită cu o semantică extensională sau cu o teorie a referinței, care să identifice regulile de relaționare a reprezentărilor semantice discursive cu elementele referențialului politic. Reprezentarea politicului prin intermediul presei este corelată cu un spațiu social polarizat, conflictual sau cooperativ. Din această perspectivă, limbajul politic este, în aceeași măsură, un mijloc de descriere/ explicitare a realității politice și o modalitate de acțiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și în cazul textelor care cuprind simple note informative, dimensiunea interpretativă este conferită de selecția pe care jurnalistul o operează în materia referențialului politic și de valorificarea unor informații particulare. Impactul publicisticii eminesciene în epocă derivă din erudiția și competențele discursive ale gazetarului, din refuzul ancorării ideologice și din respectul față de publicul cititor. Reprezentarea problematicii politicii interne și internaționale primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării vieții politice implică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
responsabilitatea opiniei publice privind actele politice. Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale în privința problemelor acute ale țării, prin abordarea unei problematici vaste, în dorința de acoperire discursivă și de asigurare a transparenței evenimențialului la nivelul opiniei publice. În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
grupului și al indivizilor 425, deoarece natura limbajului mediatic impune luarea în calcul atât a emițătorului, cât și a receptorului. Competența pragmatică a emitentului, definind capacitatea acestuia de a-și adecva discursul la datele contextului extralingvistic și la finalitățile manifestării discursive, determină selecția mijloacelor de exprimare și organizarea individuală a limbajului jurnalistic. În cazul publicisticii, conținutul informațional al mesajului este dublat de o accentuată componentă pragmatică care urmărește persuadarea publicului cititor, câștigarea adeziunii acestuia față de opiniile, afirmațiile și judecățile gazetarului. Prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă, atât datele de natură lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic reprezentat ș.a.). Investigarea publicisticii lui Mihai Eminescu nu poate face abstracție de mediul germinativ al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]