5,812 matches
-
singur adevăr. Dar un singur adevăr, dacă este evident, e de ajuns pentru conduita unei existențe. În ceea ce mă privește, am, fără îndoială, ceva de spus despre individ. Despre el trebuie vorbit cu asprime și, dacă e nevoie, cu tot disprețul cuvenit. Un om este și mai om prin lucrurile pe care le trece sub tăcere decât prin cele pe care le spune. Voi trece sub tăcere multe lucruri. Dar cred cu tărie că toți cei ce au meditat asupra individului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de realitatea sa nudă. Să nu se confunde esteticile. Nu invoc aici documentarea răbdătoare, ilustrarea neîncetată și sterilă a unei teze, ci dimpotrivă, dacă m-am exprimat limpede. Romanul cu teză, opera care vrea să confirme, cea mai vrednică de dispreț din toate, este cea care cel mai adeseori se inspiră dintr-o gândire satisfăcută. Demonstrăm adevărul pe care socotim că-l deținem. Dar astfel nu punem în mișcare decât idei, iar ideile sunt contrariul gândirii. Creatorii de acest fel sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe îndrăzneț și, răpindu-l bucuriilor sale, l-a adus cu de-a sila în Infern, unde stânca îl aștepta gata pregătită. S-a înțeles, fără îndoială, că Sisif este eroul absurd, atât prin pasiunile, cât și prin chinul său. Disprețul față de zei, ura față de moarte și pasiunea pentru viață i-au adus acel supliciu de nespus al ființei care se străduiește în vederea a ceva ce nu va fi niciodată terminat. E prețul care trebuie plătit pentru pasiunile de pe acest pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
zeilor, neputincios și revoltat, își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei; la ea se gândește în timp ce coboară. Clarviziunea, care ar fi trebuit să constituie chinul său, îi desăvârșește victoria. Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț. Astfel, dacă coborârea se face uneori în durere, ea poate să se facă și în bucurie. Cuvântul acesta nu-i de prisos. Mi-l închipui pe Sisif întorcându-se către stânca sa și că la începutul drumului era durerea. Când
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și noaptea. Omul absurd spune da și efortul său nu va înceta niciodată. Dacă există un destin personal, în schimb nu există destin superior sau, cel puțin, există doar unul singur, pe care el îl socotește fatal și vrednic de dispreț. Cât privește restul, el se știe stăpânul zilelor sale. În acea clipă subtilă când omul se apleacă asupra vieții sale, Sisif, întorcându-se la stâncă, contemplă acel șir de fapte fără legătură care devine propriul său destin, creat de el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți la masă. Ținta disprețului și a ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
sau încrezător, obraznic, îndrăzneț, cutezător, sincer sau lingușitor, afectuos sau rece, grosolan sau politicos etc. Poate semnala sentimentele de care este stăpânit cel care o emite: solicitând ascultare, atenție, disciplină; oferind înțelegere, generozitate, liniște, dragoste, înțelegere, mulțumire; exprimând oboseală, deznădejde, dispreț ori frică, groază, neliniște, abandon. De aceea pentru un bun psiholog vocea poate fi un util îndrumător în recunoașterea personalității emițătorului ei, un bun indicator de însușiri și sentimente, de potențial biologic. Astăzi vocea este studiată cu diverse mijloace tehnice
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
acestui flagel. O atestă și lista celor șase țări a căror situație era considerată de către FAO (organism al ONU) drept catastrofală în 1991: Sudan, Etiopia, Somalia, Angola, Mozambic, Liberia. Chiar dacă nu se poate face abstracție de factorii climaterici și de disprețul față de țărănime pe acest continent, există totuși o specificitate comunistă a foametei mai mult sau mai puțin organizate și înscriindu-se în politica de lichidare a societății țărănești și a solidarităților tradiționale. Lupta dusă de partidele aflate la putere contra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Imperiu în urma războiului franco-prusac din 1870 deschide calea unei noi republici și, mai ales, de pe 18 martie până pe 20 mai 1871, episodului Comunei din Paris, strivită de trupele lui Thiers. în Războiul civil din Franța, Marx, care manifestă un profund dispreț pentru Adunarea Națională aleasă pe 8 februarie 1871 - „o adunare de țărănoi cu creiere de rumegătoare” - și pentru Thiers, trage învățămintele: „[comunarzii] au refuzat cu nesăbuință să declanșeze războiul civil”, ca și cum Thiers nu l-ar fi declanșat el însuși prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
magazine, cantine, restaurante, spitale, centre de vacanță etc. -, ale căror natură și valoare variază în funcție de locul ocupat în nomenclatură. Astfel, aceasta este măsura felului în care PCUS favorizează în cadrul societății emergența unei caste conducătoare închistate și a cărei putere, întru disprețul egalitarismului* oficial proclamat, se bazează pe privilegiu și favoare. Decenii la rând, PCUS le-a slujit de model ideologic, politic și organizațional partidelor comuniste care au ajuns la putere în democrațiile populare*, în Asia*, în Cuba* și în Africa*. PARTIDUL
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conștiința opresiunii”. Chiar și ca sursă de progres, religia rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai pentru că Spartacus a fost înfrânt”. Marx și Engels resping apelurile Bisericilor întru ajutorarea săracilor, iar „principiile sociale ale creștinismului [care] predică lașitatea, disprețul de sine, înjosirea, umilința, pe scurt, toate calitățile plevei”. Proletariatul, care „nu vrea să fie considerat o pleavă, are nevoie de propriul curaj, de sentimentul demnității și mândriei sale, de speranța sa în neatârnare mai mult decât de pâine” (Comunismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în practică lecțiile revoluționarilor ruși*, de la Neceaev la Cernisevski. Pentru Neceaev, revoluția este o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul, ceea ce-l face pe revoluționar să fie „dur”, călăuzit doar de pasiune și de „calculul rece”, neavând decât „dispreț pentru morala socială”, „romantism” și „sensibilitate”. Cernisevski îl descrie pe revoluționarul profesionist, „acest monstru lugubru” care știe să îmbine scientismul și acțiunea radicală pentru a se înstăpâni asupra istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dispărut, ba chiar dimpotrivă. Stalin profită de semnarea pactelor germano-sovietice pentru a anexa Polonia răsăriteană, țările baltice, Karelia finlandeză și Basarabia, care îi rămân ca atare în 1945; obține de la aliați constituirea unui zid protector al statelor est-europene, care, în disprețul angajamentelor semnate la Ialta, cu privire la libertatea popoarelor de a dispune de ele însele, sunt transformate prin forță sau intimidare în docile democrații populare*, aflate în feuda URSS. Pentru Stalin, această barieră geopolitică are o dublă funcție: defensivă, prin îndepărtarea de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
morală”11. Acțiunile nechibzuite, chiar și cele întreprinse cu bune intenții, au consecințe ce depășesc cu mult urmările pe care acțiunile decidentului politic le au asupra țării și a compatrioților săi, și „sunt, într-adevăr, de condamnat cei care, în disprețul lor moralist pentru legile politicii, pun în primejdie interesele cetățenilor a căror responsabilitate o poartă”12. În consecință, „nu poate exista moralitate politică fără prudență, adică fără a lua în calcul efectele politice ale acțiunilor aparent morale”, și „nu există
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru dreptate și decență în ceea ce privește umanitatea în general și care, deci, se simte obligat să judece toate celelalte națiuni în funcție de comportamentul lor în orice circumstanțe. Apărarea realistă a autonomiei sferei politice împotriva subminării de către alte moduri de gândire nu implică dispreț în ceea ce privește existența sau importanța lor. Implică mai curând ideea că fiecăruia trebuie sa-i fie acordate sfera și funcțiile potrivite. Realismul politic se bazează pe o concepție pluralistă a naturii umane. Omul real este compus din „omul economic”, „omul politic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
excepționale și vor produce efecte neprevăzute de către inițiatorii lor și deseori dezastruoase pentru aceștia - ca sancțiunile aplicate Italiei în timpul războiului cu Etiopia. Dar, ca o ironie supremă, această școală teoretică încearcă să monopolizeze virtutea de a fi „practică”; tratează cu dispreț rarele tentative de a fundamenta acțiunea internațională mai curând pe o înțelegere autentică a forțelor care determină realitatea politică decât pe idealurile postulate de rațiunea abstractă 31. 4. Lupta pentru putere: politica de menținere a statu-quouluitc "4. Lupta pentru putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Germaniei și a Japoniei. În ciuda acestui fapt, Germania și Japonia s-au comportat ca și cum Statele Unite, ca putere de prim rang, nici nu ar fi existat. Semnificația atacului de la Pearl Harbor, din acest punct de vedere, constă în exprimarea implicită a disprețului față de puterea militară a Statelor Unite. Reputația lor de putere - prestigiul - era atât de nesemnificativă, încât Japonia își putea fundamenta planul de război pe presupunerea că puterea militară americană nu-și va reveni la timp în urma loviturii pentru a influența rezultatul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inovator. Dacă citim sumbrele evaluări ale înfrângerilor britanice pe care Churchill le-a prezentat în sesiunea secretă a Parlamentului din 23 aprilie 19426, este surprinzător faptul că toate aceste înfrângeri terestre, maritime și în spațiul aerian au un numitor comun: disprețul față de schimbările în tehnologia militară produse de puterea aeriană sau lipsa de viziune în acest domeniu. În fine, națiunile care dețin armamentul nuclear și mijloacele necesare transportului acestora au un imens avantaj tehnologic asupra concurenților lor. Cu toate acestea, accesul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
grație a diplomației germane. Autoritarismul, colectivismul și preamărirea statului din filosofia germană se reflectă în tradiția guvernării autocratice, în acceptarea servilă a oricărei autorități atât timp cât pare că deține voința și mijloacele de a câștiga, și concomitent, în lipsa curajului civic, în disprețul față de drepturile individuale și în absența tradiției libertății politice. Descrierea caracterului național american, așa cum rezultă din Despre democrație în America a lui Tocqueville, nu este lipsită de actualitate, după mai bine de un secol. Indecizia pragmatismului american între un idealism
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
marea sursă a puterii Rusiei în relațiile cu Europa. Pesimismul care, în 1940, i-a refuzat Marii Britanii orice șansă de supraviețuire își avea rădăcinile într-o neglijare sau o neînțelegere similară a caracterului național britanic. Am menționat, în alt context, disprețul manifestat de liderii germani față de puterea americană 15. Este interesant de remarcat că aceeași greșeală, din motive identice, a fost făcută de liderii germani în primul război mondial. Astfel, în octombrie 1916, secretarul de stat german al marinei considera importanța
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aprecia calitatea în 1940. Dimpotrivă, atunci când slăbiciunea sa reală a fost dezvăluită ca urmare a înfrângerii militare, a apărut tendința, în Franța și în alte locuri, de a aștepta ca slăbiciunea să dureze. Franța a fost tratată cu neglijență și dispreț, ca și cum ar fi fost predestinată să fie slabă pentru totdeauna. Evaluarea puterii rusești a urmat un model asemănător, dar într-o ordine istorică inversată. Din 1917 până la bătălia de la Stalingrad din 1943, Uniunea Sovietică a fost tratată ca și cum slăbiciunea de la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
capitale, obișnuia să-i trimită pe criminalii condamnați la moarte în regimentul său; o altă practică generală era aceea de a le oferi debitorilor insolvabili posibilitatea de a alege între a-și împlini sentința sau a se înrola în armată. Disprețul general cu care erau tratate astfel de armate era echivalent cu moralul lor. Acestea nu erau, așa cum afirma un contemporan al lui Frederic cel Mare, „animate nici de spiritul patriotismului și nici de loialitate pentru principele lor”. Oamenii erau menținuți
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și ani de zile.10 La sfârșitul secolului al XVIII-lea, artileria era încă privită în majoritatea statelor, cu excepția notabilă a Franței, drept o armă inferioară și oarecum nedemnă de un nobil. Chiar și Frederic cel Mare a întrebat cu dispreț care este valoarea acestei arme și ce talent ar fi necesar ca să tragi bine. Însă, doar câteva decenii mai târziu, Napoleon afirma: „Artileria este cea care decide un război” și s-a evaluat că în secolul care a urmat acestei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că în secolul care a urmat acestei replici eficiența artileriei a sporit de zece ori. În armata prusacă a rămas tradițională desconsiderarea celei mai puternice și, pe lângă muschetă, a unicei reprezentante a mecanizării războiului. În secolul al XVIII-lea acest dispreț nu era complet nejustificat, având în vedere viteza de încărcare, inexactitatea țintei și distanța limitată de tragere (maximum 1,8 kilometri). Dar secolul al XIX-lea a cunoscut o creștere remarcabilă a vitezei și a distanței de tragere, care a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a respectului pentru educație, superioară oricărui alt popor, și au în istoria lor produse culturale mai vechi decât ale oricăror alte națiuni și cel puțin la fel de creative. Aceste înalte calități ale educației și culturii i-au făcut să privească cu dispreț profesia de soldat, precum și toate celelalte națiuni, care la începutul secolului al XIX-lea încă erau considerate vasale barbare ale împăratului chinez. Totuși, toate acestea nu au făcut ca poporul chinez să fie mai puțin naționalist și mai pașnic. Educația
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]