9,274 matches
-
și ca mentalitate” <ref id="54"> 54 Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 187. </ref>; iar diplomatul nu putea fi trecut cu vederea prin „talia lui Înaltă, barba lungă, zburând În avântul dansului, jucând marea mazurkă poloneză cu Zoe Davila sau cu domnișoara Maria Catargi” Într-un bal la palat <ref id="55"> 55 Ibidem, p. 188. </ref>. De altfel, regele Carol I Îl numea „conspirator oficial, dar din cauza poziției sale nu putem să luăm nici o măsură severă” <ref id="56"> 56 Sorin
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
155 footnote> La acest eveniment deosebit, Regina Elisabeta, a fost îmbrăcată în costum național.<footnote N. Iorga, Istoria românilor prin călători. Călători străini (De la 1828 la 1877), Ed. Eminescu, Buc., 1981, p. 675 footnote> La fel au fost îmbrăcate și domnișoarele de onoare ale Măriei Sale. Și aceasta, pentru că Regina Elisabeta avea o activitate binecunoscută de promovare a portului popular românesc. Castelul Peleș surprinde prin silueta lui veselă și impunătoare. În străinătate acesta este cunoscut mai mult sub numele de Sinaia pentru că
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
În acest sens, un eveniment deosebit a fost vizita prințesei Maria de Wied, mama Elisabetei I, care a venit să-și vadă fiica și nepoata (prințesa Maria). Sosită la Sinaia la 19 iulie 1871, prințesa de Wied era însoțită de domnișoara de Lavater și profesorul Springer. Vizita principesei Maria de Wied s-a prelungit până la mijlocul lunii octombrie. La Cotroceni, Curtea a revenit la 1 septembrie. Sinaia și Castelul Peleș, cât ținea vara, adunau toată lumea bună, 34 conducătorii politici ai țării
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
a dovedit a fi pentru Măria Sa Elisabeta, locul ideal de relaxare. Prin anul 1895 însă s-a produs o schimbare majoră în viziunea și comportamentul Reginei Elisabeta. Elisabeta a dorit la un moment dat să căsătorească pe principele Ferdinand cu domnișoara Elena Văcărescu, domnișoara ei de onoare. Proiectul era absurd și în contradicție vădită cu rostul însuși la noi, al unei dinastii străine. Măria Sa Elisabeta a fost atunci victima unui grup în fruntea căruia se afla secretarul ei, elvețian de origine
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
fi pentru Măria Sa Elisabeta, locul ideal de relaxare. Prin anul 1895 însă s-a produs o schimbare majoră în viziunea și comportamentul Reginei Elisabeta. Elisabeta a dorit la un moment dat să căsătorească pe principele Ferdinand cu domnișoara Elena Văcărescu, domnișoara ei de onoare. Proiectul era absurd și în contradicție vădită cu rostul însuși la noi, al unei dinastii străine. Măria Sa Elisabeta a fost atunci victima unui grup în fruntea căruia se afla secretarul ei, elvețian de origine, numit Scheffer. Aceasta
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
și București (1906-1916) și urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1918-1921), avându-l profesor pe State Dragomir. Stagiară a Naționalului ieșean din 1918, va deveni societară a Teatrului Național din București (1926-1949). E prima interpretă a protagonistei din piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1927) și se afirmă cu roluri ca Amalia (Hoții de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Năpasta de I. L. Caragiale), Tofana (Patima roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
Colaborator al publicațiilor „Drum nou” (Brașov), „Contemporanul”, „Flacăra”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Tomis”, „Luceafărul”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Săptămâna”, „Viața militară”, „Zig-zag”, U. livrează subiecte de senzație, desprinse din investigații și anchete, transpuse ca literatură polițistă. Debutează în 1976 cu romanul Bătrâna domnișoară n-are alibi, aplicând rețeta succesului întâlnită la autori precum Leonida Neamțu, Petre Luscalov, Rodica Ojog-Brașoveanu: intrigă conspiraționistă, la care participă agenți străini infiltrați pe teritoriul României socialiste; aceștia sunt identificați cu profesionalism de ofițeri ai Ministerului de Interne, mai
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
cotidianul „Ziua”, totuși cu „acțiune, personaje, întâmplări fictive”). De această dată rolul de „victimă” este jucat de țara întreagă, rămasă în 1989 fără conducător, în urma comploturilor de care masoneria și serviciile de securitate nu ar fi fost străine. SCRIERI: Bătrâna domnișoară n-are alibi, Craiova, 1976; Versiunea maiorului Vlad, Iași, 1977; Testamentul, Craiova, 1979; Spovedania unui spion, Cluj-Napoca, 1982; Prizonierul speranțelor, Iași, 1983; Agent secret, Iași, 1985; Egreta Brâncovenilor, Craiova, 1986; Ultima sută de metri, București, 1987; Statueta sfântului Leonard, Craiova
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
plopi argintii, Iași, 1991; Capcană pentru asasin, București, 1993; Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986, 34; Eugen Teodoru, „Egreta Brâncovenilor”, SPM
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
Pillat, Poezii, pref. edit., București, 1975; Dumitru Radu Popescu, Leul albastru, pref. edit., București, 1981; V. Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de... și alte poezii, postfața edit., București, 1981; Anișoara Odeanu, Într-un cămin de domnișoare. Călător în noaptea de Ajun, pref. edit., Timișoara, 1983, Domnișoara Lou și trandafirul galben, pref. edit., Timișoara, 1985; I. D. Sîrbu, Iarna bolnavă de cancer, pref. edit., București, 1998; Ovidiu Cotruș, Dialoguri, pref. edit., București, 1999, Titu Maiorescu și cultura română
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
albastru, pref. edit., București, 1981; V. Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de... și alte poezii, postfața edit., București, 1981; Anișoara Odeanu, Într-un cămin de domnișoare. Călător în noaptea de Ajun, pref. edit., Timișoara, 1983, Domnișoara Lou și trandafirul galben, pref. edit., Timișoara, 1985; I. D. Sîrbu, Iarna bolnavă de cancer, pref. edit., București, 1998; Ovidiu Cotruș, Dialoguri, pref. edit., București, 1999, Titu Maiorescu și cultura română, pref. edit., Pitești, 2000, Arca bunei speranțe, Timișoara, 2002. Repere
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Rochefoucauld... despre Elena Văcărescu și Anna de Noailles, F, 1966, 12; Andrei Radu, Aspecte românești în opera Elenei Văcărescu, SUB, Philologia, t. XI, 1966, fasc. 2; Augustin Z.N. Pop, Testamentul literar al Elenei Văcărescu, RL, 1968, 44; George Oprescu, Domnișoara Elena Văcărescu, SXX, 1969, 9; Sarina Cassvan, Un gând pentru Elena Văcărescu, VR, 1972, 2; Romulus Dianu, Elena Văcărescu, TBR, 1973, 7; Al. Duiliu Zamfirescu [Evocare], MS, 1973, 4; Ion Stăvăruș, Elena Văcărescu, București, 1974; I. M. Ștefan, V. Firoiu
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
ceremonial, LCF, 1980, 35; Cioculescu, Itinerar, IV, 188-192; Gh. Bulgăr, Din poemele Elenei Văcărescu, ST, 1987, 6; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, București 1987, 473-476; Românii, 369-372; Manuela Cernat, Elena Văcărescu și filmul, LCF, 1995, 15; Alexandru Ciorănescu, Domnișoara Văcărescu, ALA, 1995, 299; Popa, Convergențe, 18-30; Maria Platon, Elena Văcărescu - ambasadoare a sufletului românesc, CRC, 1997, 1-2; Ion Buzași, „Patria în suflet mi-e singura comoară”, ST, 1997, 4-6; Tudor Vianu, La mormântul Elenei Văcărescu, MS, 1997, 2-4; Robert
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
București, 2002; Sezonul oglinzilor abandonate, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Tudor Vianu, Corespondență, introd. edit., București, 1970, Întregul și fragmentul. Pagini inedite, restituiri, tr. și pref. edit., București, 1997; Carol Ardeleanu, Diplomatul, tăbăcarul și actrița, pref. edit., București, 1972; F. Aderca, Domnișoara din str. Neptun. Orașele scufundate. Copilul cu vioara. Scurt roman al unui ogar, pref. edit., București, 1982, Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor. Revolte, pref. edit., București, 1987, Zeul iubirii (Țapul). Femeia cu carnea albă. Nuvele, pref. edit., București, 1993; Scriitori
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
o secție de teatru în cadrul cercului cultural local. În aceeași perioadă e prezent în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925 revine, ca bibliotecar și gazetar, în București. Își citește piesele în cenaclul Sburătorul, publică fragmente din Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține „Cronica spectacolelor” (1931-1932), e titularul cronicii literare la lunarul de orientare țărănistă
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
supraetajat, aruncând un „pod de argint” între real și imaginar, imaginar și simbolic, concret și abstract. S-ar putea risca afirmația că, dacă expresionismul nu ar fi existat, dramaturgia lui Z. și-ar fi inventat, sui-generis, propriul expresionism. „Comedia tragică” Domnișoara Nastasia (pusă în scenă în 1927 de Compania Bulandra-Maximilian-Manolescu-Storin, la Teatrul „Regina Maria”) este o certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale în revista „Slove” de la Calafat (1924), i se reprezentase în 1925 o
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
soluții expresioniste în piesa scurtă Fu poruncă de la Suceava (reprezentată în 1927 la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
propun. Semețindu-se întru idee, ele sunt totuși mai convingătoare prin sentimente. Metafora intermediază, dând o turnură insolită unui mesaj mai curând poematic decât filosofic. Cu o singură excepție, piesa Sam, teatrul lui Z. nu va mai atinge nivelul din Domnișoara Nastasia, deși în anumite privințe poate reține atenția. În acest text subintitulat „Poveste cu mine, cu tine, cu el...”, mișcările sufletești sunt trecute prin alambicul unei prolixe alegorii. Propunându-și să urmărească un destin ce implică general-umanul, vehiculând numeroase personaje-idee
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
la Teatrul Național din București), ce se apleacă, în manieră tradițională, asupra lumii funcționarilor mărunți, punând în prim-plan tipul insului modest, dar altruist, loial, afectuos, cu semeni în teatrul lui Camil Petrescu, G. Ciprian, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian. Noutatea Domnișoarei Nastasia stă în unghiul tragic și verosimil sub care e pictată mahalaua; cu material de extracție caragialiană, d. George Mihail Zamfirescu a izbutit să se scuture de influența marelui comic, convertind în viziune dramatică lumea periferică, intuită până acum numai
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen Relgis, Satu Mare, 1924; Cuminecătura, București, 1925; Gazda cu ochii umezi, București, 1926; Domnișoara Nastasia, București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II, București, 1933; ed. îngr. Florence G. Zamfirescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Idolul și Ion Anapoda, București, [1935]; Sfânta
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; Isprava duhului roșcovan, îngr. și pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1974; [Scrieri], vol. I: Teatru, vol. II: Mărturii în contemporaneitate, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1974; Corespondență, îngr. și pref. Claudia Dimiu, București, 1988; Domnișoara Nastasia și alte piese, Cluj-Napoca, 1989; Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 2000. Traduceri: Ly-Chao-Pée, Pieter van der Meer, Selma Lagerlöf, în Magnolia, Arad, 1925; Pierre Mac Orlan, Bestia cuceritoare, București, 1925. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Flamura albă”, ALA
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Oprișan, București, 1978, 410-414, 527; Lovinescu, Critice, III, 163-167; Adrian Maniu, G. M. Zamfirescu, RP, 1929, 3 456; Aderca, Contribuții, II, 290-291; Călinescu, Cronici, I, 261-262; Constantinescu, Scrieri, V, 260-273; Șerban Cioculescu, „Madona cu trandafiri”, „Azi”, 1932, 1; Dragoș Protopopescu, „Domnișoara Nastasia”, „Calendarul”, 1932, 154; Ionescu, Război, II, 146-149; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 244-246; Sebastian, Eseuri, 294-298; Șerban Cioculescu, „Maidanul cu dragoste”, ADV, 1933, 15 138; Papadima, Creatorii, 344-351; Adrian Maniu, Pe maidanul cu dragoste, U, 1933, 119; Al.
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Radu Boureanu, Funia de nisip, București, 1972, 311-317; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 100-106; Mihail Sebastian, La moartea lui G. M. Zamfirescu, RFR, 1939, 11; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835, 837, Ist. lit. (1982), 920, 922-923; Ion Marin Sadoveanu, „Domnișoara Nastasia”, VAA, 1944, 1 038; N. Carandino, Teatrul așa cum l-am văzut (1935-1945), București, 1986, 189-193; [G.M. Zamfirescu], „Acțiunea”, 1944, 1 070 (semnează Victor Ion Popa, Dan Petrașincu, Ioana Mihail, Ion Pas, Radu Boureanu, Alexandru Talex); Ion Călugăru, „Bariera”, CNT
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
în volumul Teatru, va fi editată comedia Gimnastica sentimentală, scrisă în aceeași perioadă și jucată în stagiunea 1969-1970 la Teatrul de Stat din Baia Mare. „Comedia sentimentală” Trandafir agățător, ca și altele nu s-au tipărit antum, nici scenariile radiofonice Darul domnișoarei Amalia și Două furtuni. Prezentată Comitetului de lectură al Teatrului Național din București în 1943, piesa mitico-istorică Pribeaga apare în 1967 în „Steaua”, de unde intră în același volum Teatru. După 1944 semnătura lui V. (care își va oficializa numele de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]