4,287 matches
-
pe cheltuiala sa ridicase cea mai frumoasă casă pentru școala publică a dotat orașul cu un apeduct, care la o distanță de 400 stânjeni aduce apa de izvor în piața Vasluiului. Pentru aceasta banul Nicolai Chiriac a dat 600 de ducați consacrați execuției și separate a depus la „Sf. Spiridon” o sumă de piaștri pentru ca din dobânda lor să se poată face lucrările de întreținere pe care le-ar necesita apeductul. În scopul începerii acțiunii el a cerut de la Domnul Grigore
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic religios transnațional de către populațiile din Balcani oprimate de turci. Campaniile lui purtate ca membru al Sfintei Ligi creștine, alături de Vatican, Spania, Imperiul Habsburgic, statele germane, ducatele Toscanei, Mantovei și Ferrarei, Transilvania și Moldova au fost numite de istoricii europeni Ultima cruciadă - acesta este și titlul sub care Mihai Viteazul a rulat în Spania, Franța și Italia în anii ’70. După cucerirea Transilvaniei, Mihai a obținut recunoașterea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru care înțelegerea emergenței și evoluției sistemului educațional statal în țările române este condiționată de plasarea procesului autohton în contextul civilizației europene. Primele tentative statale de arogare a atribuțiile educaționale din mâinile instituționale ale clerului s-au făcut simțite în ducatele care alcătuiau densa osatură politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În Weimar, încă din 1619 a fost adoptată o reglementare care proclama universalitatea și obligativitatea instrucției primare a tuturor copiilor în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principi-episcopi și orașe libere. Deși partea nordică a Italiei este disputată de suveranii Franței și Spaniei, transformându-se de multe ori în câmp de luptă, ea exercită un indiscutabil primat artistic și intelectual. Nordul se împarte în Comitatul de Savoia, Ducatul de Milan, Republicile Genovei și Veneției. Florența este condusă de familia de Medici. Italia Centrală este ocupată de Statele pontificale, iar în sudul peninsulei se află regatul Neapolelui. Sicilia și Sardinia sunt dependente de Spania din 1282, iar Corsica se
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Statele pontificale, iar în sudul peninsulei se află regatul Neapolelui. Sicilia și Sardinia sunt dependente de Spania din 1282, iar Corsica se află sub autoritatea Genovei. În Europa Orientală, Polonia , stat catolic, devine puternică sub dinastia Iagellonilor. Ea controlează Marele Ducat al Lituaniei și Prusia Orientală, aceasta din urmă după înfrângerea suferită de Cavalerii Teutoni. Slabiciunea sistemului polonez constă în alegerea suveranului de către o Dietă compusă numai din elemente aristocratice. Fiecare schimbare de domnie înseamnă tulburări , deci instabilitate. Într-un astfel
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
consecință, în perioada 887-888 în locul regatului franc iau naștere cinci regate independente: Francia apuseană, Francia răsăriteană, Burgundia superioară, Burgundia inferioară și Italia. Luptele interne și pericolul extern au determinat schimbări importante în Francia răsăriteană, însoțite de reapariția instituției ducelui și ducatului. În acest spațiu s-au format cinci ducate: Franconia, Saxonia, Suabia, Bavaria și Lorena (Lotharingia), divizată în Lorena de Sus și de Jos. Fragmentarea teritorială privește, de asemenea, desprinderea Austriei și Carintiei de Bavaria. Boemia se va număra încă printre
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
În acest spațiu s-au format cinci ducate: Franconia, Saxonia, Suabia, Bavaria și Lorena (Lotharingia), divizată în Lorena de Sus și de Jos. Fragmentarea teritorială privește, de asemenea, desprinderea Austriei și Carintiei de Bavaria. Boemia se va număra încă printre ducatele Germaniei, iar Thuringia și Frizia vroiau o existență proprie. Tot acum se mai constituie Holstein, Mecklenburg și Pomerania în nord, iar în nord-est Brandenburg. Consolidarea regatului german în timpul lui Henric I și Otto cel Mare reprezintă și finalizarea procesului de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acordul marii nobilimi. Este un principiu mai mult decât german sau franc, este un principiu al succesiunii de dimensiune europeană. Perioada ottoniană este plină de realizări în sensul întăririi puterii și subordonării ducilor tribali. Infiltrarea membrilor familiei sale în stăpânirea ducatelor devine pentru Otto I obiectivul fundamental al politicii sale interne. Franconia a rămas în administrarea regelui însuși, Suabia a revenit lui Liudolf, unul din fiii săi, Bavaria fratelui său Henric, iar Lotharingia a dat-o ginerelui său Conrad cel Roșu61
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prin distincția și delimitările stabilite între spiritual (Spiritualia) și temporal (Temporalia), dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia politicii sale de consolidare a Imperiului. Consecințele cele mai grave s-au manifestat prin procesul de teritorializare a "ducatelor etnice" în zeci de principate laice și ecleziastice. Urmarea a fost coruperea atribuțiilor puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau se vor opune puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor adunări reprezentative
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
II-lea, conferită lui Ottokar I Przemysl în anul 1212. Dinastia Przemyslizilor (jumătate germană și jumătate slavă) va ridica Boemia, în timpul lui Ottokar al II-lea, la rang de regat cu atribute suverane, o stăpânire întinsă și asupra teritoriilor vecine: ducatele Austriei, Styriei, Carintiei și Carniolei. Bula de Aur din 1356 va stabili autonomia deplină a Boemiei în Imperiu, stăpânirea ei depinzând de propriul drept de succesiune, așa cum fusese precizat în 1355, precum și de voința stărilor privilegiate. În același timp, teutonii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
domeniului, prin recuperarea bunurile uzurpate, au eșuat. El a purtat o serie de războaie cu Ottokar al II-lea Przemysl al Boemiei. Teritoriile cucerite de la Ottokar al II-lea în urma bătăliei de la Dürnkrut (1278) le-a împărțit fiilor săi Albert (ducatele Austriei, Styriei și Carintiei) și Adolf (Carniola și Windische Mark)136. După moartea lui Rudolf, împărații au fost aleși conform dorinței electorilor de a nu avea un stăpân prea puternic. În raport cu poziția monarhiei și a stărilor privilegiate, care au încercat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Imperiul a rămas constant în mâinile Habsburgilor, care vor ocupa tronul Imperiului pentru patru secole 147. Albert al II-lea (1438-1439)148, căsătorit cu fiica lui Sigismund, reunea drepturile a două dinastii. Ales "rege al Germaniei", el va adăuga la ducatul Austriei coroana Ungariei, unde Sigismund fusese recunoscut rege în 1403, și apoi coroana Boemiei. Din 1439 s-a stabilit ereditatea de facto la tronul imperial. Alegerea împăratului va deveni treptat o "licitație" pentru principii electori, care ofereau tronul pretendentului mai
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
De la începerea războiului, Franța a acționat în special pe cale diplomatică și prin acordarea unor subsidii. Singurele implicații franceze au avut loc în zone periferice ale conflictului: a ocupat Valtelin între 1624-1625, pentru a tăia comunicațiile între Milano spaniol și Austria; ducatul de Mantova și Montferrat, cu ocazia războiului de succesiune al Mantovei (1628-1631)239; Lorena, în 1633. Această politică nu a rămas fără urmări, pentru că Richelieu, cardinalul Bisericii catolice și adversar total al forțelor protestante în interiorul regatului, era în același timp
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și dreptul de a face parte din Dietă: era dreptul de supraveghere (droit de regard), prevăzut de tratat 247. În sfârșit, un alt stat german, Brandenburgul, capătă din aceste tratate avantaje cărora viitorul le va arăta importanța. Deja moștenitor al ducatului de Clèves (1614) și apoi al Prusiei (1618), noul Elector de Brandenburg, Frederic-Wilhelm de Hohenzollern, primește Pomerania orientală și o întreagă serie de teritorii situate de-a lungul fluviilor germane (Halberstadt, Minden, Magdeburg). Pacea din Westfalia demonstra că Europa era
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a fi uzurpate de Napoleon. Acest principiu privește în mod particular Spania; apoi, în Italia, pe regele de Neapole, papa, regele Sardiniei; în Germania, regele Prusiei, principele elector de Hessa, ducele de Braunswick, regele Angliei în privința Hanovrei și, în sfârșit, ducatul actual al Varșoviei în profitul Prusiei". Aceste cuvinte exprimau pentru prima oară de o manieră categorică și clară, care nu urmărea interese dinastice ca în cea mai mare parte a războaielor precedente -, că Austria chema Europa la luptă contra omului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fost înființată o universitate, iar țăranii au rămas supuși seniorilor 303. Confederația Rinului creată în 1806 s-a dovedit a fi o mare grupare eterogenă de teritorii vasale, fără legătură între ele. Doar două state depindeau direct de împărat: marele ducat Berg, administrat de Napoleon după plecarea lui Murat, și regatul Westfaliei, lipsit în 1810 de țărmurile sale de la Marea Nordului. În cel din urmă, introducerea sistemului napoleonian a fost complet, constituind pentru Germania un fel de "stat model". Nobilimea era nemulțumită
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
consola acceptând funcții și onoruri. Burghezia a fost, ca și în alte locuri, marea beneficiară a transformărilor. Napoleon nu era decât protectorul celorlalte state ale Confederației, care au suferit anumite transformări, fără a le fi afectat regimul politic. După ce Marele Ducat al Varșoviei a fost oferit ducelui de Saxa, Napoleon a început și acolo procesul de reforme, calchiat după modelul francez. Întrucât nu se putea sprijini pe burghezie, aceasta fiind inexistentă, el a încercat să atragă nobilimea. În consecință, dacă reforma
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Spaniei și Portugaliei contra Franței. La finele lunii iunie 1813, după negocieri prealabile cu reprezentanții Rusiei și Prusiei, Metternich și-a asumat rolul de mediator, propunându-i lui Napoleon condiții de pace între care multe priveau direct Prusia: desființarea Marelui Ducat la Varșoviei și împărțirea teritoriului acestuia între Austria, Prusia și Rusia; alipirea Danzigului la Prusia și evacuarea tuturor fortărețelor prusace; restabilirea independenței orașelor Ligii Hanseatice. Reacția lui Napoleon a fost un adevărat acces de furie: "Vă spun doar la revedere
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
contracandidatul în realizarea unității germane. Bismarck a realizat unitatea germană cu prețul a trei războaie 411. În noiembrie 1863, la moartea regelui Danemarcei, Frederic al VII-lea, cancelarul a încercat să rezolve în favoarea Prusiei și fără sprijinul Austriei problema stăpânirii ducatelor Schleswig și Holstein 412. Succesul ar fi însemnat consolidarea poziției Prusiei în fruntea Confederației germane și a procesului de unificare germană. Pretextul unui război cu Austria îl constituia doar angajarea "războiului ducatelor" (1864-1865). Intervenind în complicata problemă de succesiune în legătură cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în favoarea Prusiei și fără sprijinul Austriei problema stăpânirii ducatelor Schleswig și Holstein 412. Succesul ar fi însemnat consolidarea poziției Prusiei în fruntea Confederației germane și a procesului de unificare germană. Pretextul unui război cu Austria îl constituia doar angajarea "războiului ducatelor" (1864-1865). Intervenind în complicata problemă de succesiune în legătură cu ducatele Schleswig și Holstein, proprietate a regelui Danemarcei Cristian al IX-lea, dar membre ale Confederației germanice, inițial Prusia a luat inițiativa unei intervenții comune cu Austria. Convenția de la Gastein (14 august
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Schleswig și Holstein 412. Succesul ar fi însemnat consolidarea poziției Prusiei în fruntea Confederației germane și a procesului de unificare germană. Pretextul unui război cu Austria îl constituia doar angajarea "războiului ducatelor" (1864-1865). Intervenind în complicata problemă de succesiune în legătură cu ducatele Schleswig și Holstein, proprietate a regelui Danemarcei Cristian al IX-lea, dar membre ale Confederației germanice, inițial Prusia a luat inițiativa unei intervenții comune cu Austria. Convenția de la Gastein (14 august 1864)413 prevedea împărțirea și administrarea ducatelor între Prusia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
succesiune în legătură cu ducatele Schleswig și Holstein, proprietate a regelui Danemarcei Cristian al IX-lea, dar membre ale Confederației germanice, inițial Prusia a luat inițiativa unei intervenții comune cu Austria. Convenția de la Gastein (14 august 1864)413 prevedea împărțirea și administrarea ducatelor între Prusia și Austria. După intervenții militare comune, la 30 octombrie 1864 a fost semnat tratatul de pace între Danemarca, de o parte, și Prusia și Austria, de altă parte. După "războiul Ducatelor", Prusia și Austria vor constrânge danezii să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
august 1864)413 prevedea împărțirea și administrarea ducatelor între Prusia și Austria. După intervenții militare comune, la 30 octombrie 1864 a fost semnat tratatul de pace între Danemarca, de o parte, și Prusia și Austria, de altă parte. După "războiul Ducatelor", Prusia și Austria vor constrânge danezii să cedeze Schleswig și Holstein, administrate la început în mod colectiv de către cele două puteri (condominium 414). Abil diplomat, Bismarck a urmărit de la început anexarea celor două ducate, și ulterior s-a orientat spre
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o discuție personală la Biaritz în toamna anului 1865, Bismarck i-a sugerat împăratului Napoleon al III-lea că în schimbul neutralității Franței nu ar avea nimic de obiectat dacă aceasta ar fi anexat Luxemburgul 416. Pretextând "o rea administrare" a ducatului Holstein, încredințat Austriei, Prusia invada acest teritoriu, declanșând în acest fel războiul cu Habsburgii. Mai târziu, Bismarck mărturisea că niciodată nu i se întâmplase să mizeze totul pe o carte: avea împotriva sa Austria, Bavaria, Saxonia, Hanovra, Würtenberg, Baden, Hessa
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acuzat în mod deschis de provocarea unui război fratricid 417. Va urma însă destul de repede triumful deplin al diplomației lui Bismarck. Zdrobiți la Sadova pe 3 iulie 1866, austriecii vor fi obligați să semneze pacea de la Praga, cedând Prusiei toate ducatele și provocând astfel dizolvarea Confederației germanice 418. În 1867, Bismarck, care anexase statele Germaniei Centrale, va impune principilor admiterea constituirii unei Confederații a Germaniei de Nord419, plasată sub conducerea regelui Prusiei, care regrupa toate statele germane de la nord de Main
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]