5,880 matches
-
danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să vie la țară și acolo vor vedea cum știe juca flăcăii noștri cu pletele fluturând în vânt“5 etc. etc. Dar în București se mai petrecea la dulap, la mustării, la tăiere etc. Despre toate acestea în numărul viitor. (Id., ibid.) O parte dintre amănuntele cuprinse în fragmentele de mai sus au fost preluate creator de către Bacalbașa într-un alt capitol al lucrării de față (Anul 1882, „Petreceri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Aman, Theodor: 200 Ambron: 59, 68, 69, 75 Amedeo de Savoia (regele Spaniei): 200 Anagnostiadi (familia): 122 Ananescu, Dimitrie: 56 Anastasievici, Mișa: 127 Anastasiu, Mihai: 300 Anastasiu, Tache (Take): 269, 289, 294 Andrássy de Csik-Szent-Kiraly, Gyula 271, 334 Andronescu, Gr. (Dulap): 192 Andronescu, Nicolae: 258 Anghel (băcan): 147 Anghel, Toma: 269 Anghelescu (băcan): 146 Anghelescu, Al.: 319, 383, 384 Anghelescu, George: 345 Angheluș: v. Dinicu, Angheluș Angheluș (lăutar din Ploiești): 144, 145 Angonescu, C.: 82 Anicuța („coana“): 403 Antonescu, A.: 266
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spune un lucru stupefiant: cică aproape toți colegii lui erau de părere că poetul trebuie să moară, altminteri nu va fi cineva. Un generos, autorul Primelor iubiri împrumuta cărți din biblioteca proprie (procurate de la anticariatul lui Sterescu), ținută într-un dulap din lemn de fag. N. s-a arătat, apoi, critic față de Tomozei, care „a falsificat unele scene din viața lui Labiș”. Alte amintiri de la școala de Literatură? Un tînăr scriitor ungur s-a spînzurat, într-o zi pe o ușă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În acest din urmă caz cui datorez costul și transportul?291 23 C.P. (București), 16/I.1975 Dragă Eugen, Încep anul cu scuze; dar În același timp și cu o lămurire. Scuturând casa, D na Pienescu a găsit, după un dulap, portretul lui Millo, pe care eu am susținut cu convingere că l-ai luat și ai făcut formele ca atare 292. Îmi cer iertare. Vina este a celor 76 de ani pe care i-am Împlinit ieri, odată cu Mihai Eminescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
meditației etice, oferind aproape cu fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August, tema aceasta domină Întregul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
extremitatea comunei Suraia spre N.E., ei plătesc chirie și au multe medicamente ca: vată, pansamente și instrumente care dacă s’ar duce în tabără s’ar strica fie din cauza intemperiilor, fie din cauză că nu au unde le păstra deoarece nu avem dulapuri speciale în barăci, iar medicul șef al Detașamentului, farmacistul și dentistul să fie tolerați a locui în permanență în infirmerie. COMANDANTUL DETAȘ. EVREI Nr. 101 Lt. Colonel ss Petruț C-tin *Adnotare: - 25 AUG. 1943. Aprob ca infirmeria s ă
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Într-un colț al camerei stăteau aliniate trei fișete din oțel inoxidabil care nu se potriveau deloc cu restul mobilierului, și așa foarte sărac. Atmosfera era prea sumbră. Dacă ar fi fost după mine, le-aș fi înlocuit cu niște dulapuri frumoase din lemn. Dar nu era camera mea. Am venit aici cu treabă, așa că nu mă priveau fișetele gri și tonomatul roz. În stânga am văzut un dulap în perete cu ușă pliantă. Asta era tot în materie de mobilă. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sumbră. Dacă ar fi fost după mine, le-aș fi înlocuit cu niște dulapuri frumoase din lemn. Dar nu era camera mea. Am venit aici cu treabă, așa că nu mă priveau fișetele gri și tonomatul roz. În stânga am văzut un dulap în perete cu ușă pliantă. Asta era tot în materie de mobilă. Nici urmă de ceas, telefon, ascuțitoare sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care era scopul sau funcționalitatea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parfum plăcut! Se pare că i-a făcut plăcere complimentul. „Mulțumesc mult.“ Mi-a legat șireturile de la glugă până sub nas și mi-a pus ochelarii peste glugă. Arătam ca o mumie pregătită să înfrunte ploaia. A deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
peste glugă. Arătam ca o mumie pregătită să înfrunte ploaia. A deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel ce sens ar fi avut să mă echipeze în halul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umerii, apoi am tras și celălalt picior după mine. Nu mă mișcam deloc ușor încotoșmănat în mantaua aia, dar am reușit în cele din urmă să trec dincolo. Am întors capul și m-am uitat la tânăra cea dolofană din dulap. O priveam din abisul acela întunecat prin ochelarii fumurii. Mi se părea foarte drăguță. „Aveți grijă să nu vă îndepărtați de râu sau să o luați pe vreo cărare lăturalnică. Mergeți drept înainte“, spuse ea, aplecându-se ca să mă privească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Deci tot înainte până la cascadă, am strigat. „Da, tot înainte până la cascadă“, repetă ea. Ca să văd cum reacționează, am mișcat buzele ca pentru a spune sela. A zâmbit și mi-a răspuns cu un sela înainte de a se închide ușa dulapului. M-am trezit într-o beznă totală. Beznă în cel mai strict sens al cuvântului. Nu se zărea nici o dâră de lumină, măcar cât vârful unui ac. Am ridicat o mână și am dus-o în dreptul ochilor, dar n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pas, câte-un pas, pe scara cea alunecoasă. Cu cât coboram mai mult, cu atât se auzea mai tare susurul apei. Era chiar zgomotos. Nu mai auzisem în viața mea de o instituție care să aibă o încăpere cu un dulap în perete, din care să se ajungă la o prăpastie în care să curgă un râu. Și încă în plin Tokyo! Cu cât mă gândeam mai mult la cele întâmplate, cu atât mă durea capul mai tare. Mai întâi liftul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că peste trei zile trebuia s-o iau din nou pe-același drum ca să ajung la laborator, mă apuca disperarea. Dar n-aveam cum să mai dau înapoi. Era și drumul inclus în răsplata promisă. După ce-am trecut de dulapul din perete și am intrat în prima cameră, fata mi-a scos ochelarii și m-a ajutat să-mi dau jos mantaua. Mi-am descălțat cizmele și am pus lanterna undeva prin preajmă. — A mers bine treaba? întrebă ea. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am pus imediat craniul pe televizor. Nu arăta prea bine acolo, dar nu aveam alt loc la dispoziție. Ernest Hemingway l-ar fi așezat probabil pe șemineu, alături de un cap de elan. Dar eu nu aveam șemineu în cameră. Nici măcar dulap pentru haine sau cutie pentru pantofi. N-aveam unde să-l pun decât pe televizor, mai cu seamă că era craniul unui animal necunoscut. În cutie nu mai rămăseseră decât ziare mototolite și un obiect lung și subțire, înfășurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dolofană. Oricâtă plăcere îmi făcea să mă gândesc la ei, nu puteam să ignor faptul că trăiau într-o lume cam stranie. O lume care depășea puterea mea de înțelegere: liftul ăla tâmpit, hăul imens care se deschidea la capătul dulapului din perete, Întunegrii, desonorizarea... Totul era foarte ciudat. Și colac peste pupăză, cadoul de la plecare. În timp ce-mi așteptam cafeaua, m-am gândit la fata dolofană ca să nu mă plictisesc. La cerceii ei dreptunghiulari, la costumul roz, la tocurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de cafea. Am băgat soia într-un castron cu apă și am așezat berea pe ușa de la frigider. Am tras mai în față legumele vechi și le-am aranjat în spate pe cele proaspăt cumpărate. Mi-am atârnat hainele în dulap, am pus detergentul pe raftul din bucătărie, am luat clamele și am împrăștiat câteva în jurul craniului de pe televizor. Ciudată combinație! La fel ar fi arătat, cred, și o pernă asociată cu un vas cu gheață sau o călimară pusă lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la care țineam. Nu în mod special și nu sunt omul care să-și țină în casă lucrurile de valoare. — Atât, am zis. Pitic a dat din cap. Matahală a încuviințat și s-a repezit la ușile bufetului și ale dulapului de haine. A găsit halterele pe care le mai foloseam din când în când ca să fac mușchi. Le-a apucat cu o mână, le-a învârtit în aer și le-a dus la spate de parcă ținea un fulg. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a ridicat în aer precum sufletul unui mort. Ca să se asigure că n-a mai rămas nimic din video, a trântit carcasa de dușumea și și-a scos apoi un briceag din buzunar. A pornit cu el deschis spre dulapul de haine și le-a sfâșiat pe cele la care țineam cel mai mult. Și când mă gândesc că dădusem aproape două mii de dolari numai pe costum și pe jachetă! — Nu așa ne-a fost înțelegerea. Ați spus că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ucigător de aspre sunt o dată la cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos un palton militar bleumarin și mi l-a dat. Când l-am luat în mână, mi s-a părut greu ca un bolovan, iar materialul foarte aspru la pipăit. — E puțin cam greu, dar mai bine decât deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Simțeam un nod în stomac. Distrugerea asta lipsită de sens fusese făcută metodic. Poate pentru ei a avut un sens, dar pentru mine, nu. Matahală a răsturnat apoi patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera de zi și cu dormitorul, Matahală a luat bucătăria la rând. Eu și Pitic ne-am mutat în camera de zi. Am reușit să îndreptăm canapeaua răsturnată, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram cu vreo zece centimetri mai înalt, ea avea cu vreo zece kilograme mai mult decât mine. La ora aceea din noapte nu era deschis nici un magazin de îmbrăcăminte. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bunicului tău îi plac fetele durdulii îmbrăcate în roz? — Da, bineînțeles. De aceea sunt întotdeauna foarte atentă la ce mănânc. Cum nu sunt, cum slăbesc. Așa că nu-mi lipsesc untul și smântâna din meniu. — Ei, nu mai spune! Am deschis dulapul din perete și am scos rucsacul. Am verificat mai întâi dacă a rămăsese întreg și apoi am îndesat în el hainele noastre, o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]