4,264 matches
-
a avut loc în anul 1882 între forțele egiptene și sudaneze conduse de Ahmed ‘Urabi, pe de-o parte și Imperiul Britanic, susținut de Statele Unite, pe de altă parte. A pus capăt unei revolte naționaliste împotriva guvernatorului Tewfik Pașa și a extins mult influența britanică asupra țării, în detrimentul Franței
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
pe de-o parte și Imperiul Britanic, susținut de Statele Unite, pe de altă parte. A pus capăt unei revolte naționaliste împotriva guvernatorului Tewfik Pașa și a extins mult influența britanică asupra țării, în detrimentul Franței. În 1878, un ofițer de armată egiptean, Ahmed ‘Urabi, s-a revoltat și a inițiat o lovitură de stat împotriva lui Tewfik Pașa, guvernatorul Egiptului și Sudanului, datorită nemulțumirilor legate de diferențele mari în ceea ce privește salariile egiptenilor nativi și ale europenilor, dar și din alte motive. În ianuarie
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
stat împotriva lui Tewfik Pașa, guvernatorul Egiptului și Sudanului, datorită nemulțumirilor legate de diferențele mari în ceea ce privește salariile egiptenilor nativi și ale europenilor, dar și din alte motive. În ianuarie 1882, guvernele britanic și francez au trimis o notă comună guvernului egiptean, declarând recunoașterea lor față de autoritatea guvernoratului. În 20 mai 1882, nave de război britanice și franceze au ajuns în largul coastelor Alexandriei. În 11 iunie 1882, o revoltă anticreștină care a avut loc în Alexandria s-a soldat cu uciderea
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
care se concentrează pe modul în care indivizi din guvernul britanic și-au folosit pozițiile pentru ca invazia să pară opțiunea cea mai favorabilă pentru cabinetul Gladstone. Ei descriu mai întâi o intrigă a lui Edward Malet, în care portretiza guvernul egiptean, superiorilor săi din cabinet, ca fiind instabil. Malet se aștepta, în mod naiv, că îi poate convinge pe britanici să îi intimideze pe egipteni cu o demonstrație de forță, fără a lua în considerare o invazie totală. Amiralul Beauchamp Seymour
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
august 1882. Includeau subunități de pontoane, cale ferată și telegraf. Wolseley a privit campania ca pe o provocare logistică, deoarece nu credea că egiptenii vor reuși să opună rezistență În 5 august 1882 a avut loc această bătălie, între armata egipteană, condusă de Ahmed Orabi și forțele britanice, avându-l în frunte pe Sir Archibald Alison. Încercând să afle forța pozițiilor egiptene de la Kafr-el-Dawwar, dar și să afle dacă zvonurile care spuneau că egiptenii se retrag sunt adevărate, Alison a ordonat
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
credea că egiptenii vor reuși să opună rezistență În 5 august 1882 a avut loc această bătălie, între armata egipteană, condusă de Ahmed Orabi și forțele britanice, avându-l în frunte pe Sir Archibald Alison. Încercând să afle forța pozițiilor egiptene de la Kafr-el-Dawwar, dar și să afle dacă zvonurile care spuneau că egiptenii se retrag sunt adevărate, Alison a ordonat un atac de probă în seara zilei de 5. Această acțiune a fost raportată de Orabi ca fiind o bătălie, iar
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
fost raportată de Orabi ca fiind o bătălie, iar în Cairo a ajuns vestea că trupele britanice, aflate în ofensivă, au fost respinse. Majoritatea istoricilor consideră acțiunea ca fiind o recunoaștere în forță și nu un atac serios asupra liniilor egiptene. Totuși, rezultatul a fost că britanicii au abandonat orice speranță că vor putea ajunge la Cairo dinspre nord și și-au mutat baza de operațiuni la Ismailia. Wolseley a sosit la Alexandria în 15 august și imediat a început să
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
egiptenilor pe timp de noapte și să atace frontal în zori. Efectul surpriză nu a fost realizat, focurile de armă și de artilerie din redute au început când britanicii s-au apropiat la o distanță de 600 de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Alexandria și s-a îmbarcat spre casă, rămânând, din noiembrie, doar forțele de ocupație. Primul Ministru Gladstone a urmărit inițial să îl judece pe ‘Urabi și să îl execute, portretizându-l ca pe un ""... tiran a cărui opresiune asupra poporului egiptean i-a lăsat suficient timp, în calitatea sa de Saladin al zilelor noastre, să masacreze creștini."" După ce au fost studiate jurnalele sale și numeroase alte mărturii, era clar că există puține lucruri pentru a-l demoniza pe ‘Urabi într-un
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Urabi într-un proces public. Acuzațiile asupra sa au fost reduse, după care a recunoscut rebeliunea și a fost trimis în exil. Trupele britanice au ocupat Egiptul până la Tratatul Anglo-Egiptean din 1922 și cel din 1936, redând treptat controlul guvernului egiptean. Hopkins argumentează că Imperiul Britanic a continuat ocuparea Egiptului după 1882 pentru a garanta investițiile britanice: "Marea Britanie avea interese importante de apărat în Egipt și era pregătită să se retragă doar dacă condițiile garantând securitatea acelor interese erau întrunite, ori
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
spectatori. Doar după apariția armelor de foc și-a pierdut progresiv destinația militară. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a dezvoltat ca activitate de agrement și ca sport. Prima competiție de scrimă cunoscută datează din a V-a Dinastie Egipteană: un relief din piramida lui Sahure (cca. 2496-2484 î.Hr.) reprezintă un concurs sportiv cu probe de tir cu arcul, lupte și scrimă cu bastoane lungi. Scene din același tip pot fi regăsite și pe mormântul lui Kheruef la Luxor (cca.
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea lor punea in pericol stabilitatea în regiune, asigurata prin tratatele cu sultanul egiptean As Salih Ayyub. Dar, la scurtă vreme după plecarea lui, conflictul a reizbucnit și în anul 1241 Templierii au dat năvală în Hebronul, populat de musulmani, violând acordurile și producând numeroase daune. Anul 1244 a fost martor raidurilor mongolilor horezmieni
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a suferit numeroase violențe și jafuri. S-a apreciat ca circa 500 din locuitorii musulmani au pierit în apărarea orașului, iar alți 750 au fost luați la oaste cu forța. 120 tineri au fost răpiți și puși la dispoziția ofițerilor egipteni. Majoritatea locuitorilor au fugit din timp în dealurile din jur. Mulți dintre evrei au fugit la Ierusalim, dar în timpul jafului orașului, cel puțin cinci evrei au fost omorâți. În 1839 populația totală a orașului era estimată la vreo 10,000
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
pe prefectul Iudeei. Noul prefect, Ponțiu Pilat, îi eliberează pe majoritatea prizonierilor, inclusiv pe mama și pe sora lui Iuda. Cele două femei se îmbolnăviseră în închisoare de lepră și fuseseră alungate din oraș, fiind ajutate periodic de Amrah, servitoarea egipteană a familiei. Planurile romanilor de a folosi banii donați Templului pentru a construi un nou apeduct declanșează o revoltă a evreilor, iar Iuda profită de nemulțumirea populară pentru a organiza o armată în deșertul din Galileea, cu ajutorul lui Simonide și
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
proprii în 2011 sun titlul "Imman". În perioada care a urmat, textul a fost din nou revizuir și extins, ajungând la dimensiunile unui roman, pe care autorul l-a publicat la editura Tritonic. Arheologul Edmundo Amaranto explorează un străvechi mormânt egiptean, în care descoperă o mumie. Fiica sa, Irin, suferă un accident în urma căruia necesită transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul fiicei sale este transferat și un blastocist
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
în organele indivizilor unei specii de lilieci frugivori ("Rousettus aegyptiacus") în Gabon, Republica Democrată Congo și Uganda și la alte două specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens" și "Miniopterus inflatus"). Studiile din 2007 a liliecilor frugivori egipteni ("Rousettus aegyptiacus") cavernicoli care trăiesc în peștera Kitaka din Uganda au izolat ARN virusului Marburg din țesuturi și au demonstrat anticorpi specifici virusului. Până în prezent, Gabon este singura țară în care liliacul "Rousettus aegyptiacus" s-a dovedit a fi rezervorul
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
cădea pe panourile solare în august 2015 va fi suficientă pentru a reporni sonda. "Lander"-ul este numit după insula Philae de pe Nil, unde a fost găsit un obelisc antic, care a ajutat împreună cu Piatra din Rosetta la descifrarea hieroglifelor egiptene.
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
au. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
zeul meșterilor. Ca atare, el reprezenta abilitatea meșterilor de a viziona un produs finalizat și de a modela materiale pentru a crea acel produs. Teologia Memphita spunea că Ptah a crea lumea într-un mod similar. Acesta, spre deosebire de alte creații egiptene, nu era un proces fizic, ci intelectual prin cuvântul și mintea zeului suprem. Ideile dezvoltate în inima lui Ptah (văzut de egipteni ca loc al gândirii umane) existau de când el le-a numit. Prin pronunțarea acestor nume, Ptah producea zeii
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
fiind ascunsă chiar și de ceilalți zei. În același timp totuși, pentru că era sursă supremă a creației, toți zeii, incluzând și ceilalți creatori, erau de fapt înfățișări ale lui Amun. Amun a devenit într-un final zeul suprem al panteonului egiptean datorită credinței sale.
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
Anubis matură întreg Egiptul, distrugând totul în calea sa, dar odată ce misiunea lor este terminată Anubis cere sufletul Regelui Scorpion și armata să înapoi. În 1933, Rick și Evelyn O'Connell cercetează o structură mortuara în ruine din orașul antic egiptean Teba împreună cu fiul lor, Alex. Aceștia descoperă brățară lui Anubis. La Londra, Alex pune brățară pe mâna și aceasta îi dezvăluie o viziune cu traseul către oază din deșertul Ahm Shere. Alex are șapte zile pentru a ajunge în piramida
Mumia revine () [Corola-website/Science/333695_a_335024]
-
piramida din oază, în caz contrar brățară îl va ucide în momentul în care razele soarelui vor străluci deasupra piramidei Regelui Scorpion; totodată în acel moment Regele Scorpion și armata să se vor trezi. Evelyn este capturată de către un cult egiptean care l-a reînviat pe Imhotep; aceștia doresc să folosească puterea lui Imhotep pentru a-l învinge pe Regele Scorpion, astfel ar prelua comandă armatei lui Anubis pentru a cuceri tot Pământul. Cultul, condus de Baltus Hafez, muzeograf la British
Mumia revine () [Corola-website/Science/333695_a_335024]
-
ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile deșertului, de munții stâncoși și pustiurile de lavă împietrită, s-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile deșertului, de munții stâncoși și pustiurile de lavă împietrită, s-
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Divinitatea ajuta la cunoașterea intențiilor acesteia, prin semne prevestitoare. Cicero spunea despre arabi că, asemenea frigienilor și cilicienilor, "volatibus avium cantibusque, certissimis signis declari res futures portant" Appianus istorisește de asemenea că, trecând prin deșert pentru a scăpa de războiul egiptean, beduinul care-l însoțea a ghicit după strigătul unei ciori repetat de trei ori că în apropiere se afla un râu.” „Animalele, ca forțe divine răspândite pe pământ, păsările care sfătuiesc și avertizează, accentul pe practici divinatorii privind solul, flora
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]