4,405 matches
-
conform tradiției de Iuda 1 carte istorică : Faptele Apostolilor 1 carte de revelație: Apocalipsa lui Ioan Canonul muratorian, document anonim scris de un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
un creștin, datând probabil de la sfârșitul sec. al II-lea, probabil din Vest (eventual din Roma), nu acceptă Epistola către evrei, Iacob, 1 și 2 Petru și 3 Ioan, dar acceptă Apocalipsa lui Petru și Înțelepciunea lui Solomon drept scriptură. Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas sunt prezente în cea mai veche Biblie din lume, dar au fost mai târziu abandonate, de exemplu Păstorul lui Hermas a fost abandonată pe motiv că ar fi prea recentă. Cărți care au fost
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
viața de apoi. Unii Părinți ai Bisericii erau de părere că Apocalipsa lui Petru trebuie considerată drept scriptură, ca egală cu Apocalipsa lui Ioan sau chiar ca preferată față de Apocalipsa lui Ioan. Cărți care aproape au ratat includerea în canon: Epistola către evrei, pe motiv că n-a fost semnată de Apostolul Pavel și Apocalipsa lui Ioan, pe motiv că mileniul Împărăției lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri fie false atribuiri fie cărți a căror
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
Yukio Mishima pornește în căutarea ideilor trupului, făcând din acesta o armura modelată din metalul pur al conceptelor. Pe urmele străvechilor samurai, el va reuși astfel să proiecteze cuvintele asupra propriului său trup și să-i asculte vocea. Dacă în epistolele sfântului Pavel credincioșii erau îndemnați să urmeze exemplul atleților din Grecia antică, existența lui Mishima capătă sens în momentul când acesta descoperă faptul că mușchii de oțel se pot transforma în scop existențial și în obiect de artă. Viața lui
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
reluate și în teatre profesioniste. În 1997, a înființat Fundația "Steaua Carpatină", în casa sa de vacanță de la Podu Dâmboviței, județul Argeș, prin care a desfășurat mai multe manifestări culturale și artistice. În 2008, îi este publicat volumul "Scrisori", cu epistole către personalități ca Ion Iliescu, Constantin Noica, Răzvan Theodorescu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Florin Piersic, Marta Petreu, Gabriela Adameșteanu, Paul Goma, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Augustin Buzura, Mona Muscă și Dan Diaconescu. E tradus
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes. Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin "Bătălia șoarecilor cu broaștele". În "Epistola închinătoare către Mitru Perea" își alcătuiește, ca Cervantes, o biografie fantezistă de țigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon și a rămas acolo. În finalul scrisorii parodiază proiectele Școlii Ardelene de a evoca veridic
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
obține titlul der ""Magister der Philosophie"" cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
Africa"" abia terminată (1340), susține discuții asupra poeziei, artelor și autorilor clasici. În ziua de 8 aprilie 1341, senatorul Orso dell'Anguillara îl încoronează ca ""Magnus poeta et historicus"". În 1343, în trecere prin Verona, descoperă primele 16 cărți ale Epistolelor lui Cicero adresate lui Atticus și Brutus Albinus. Aflat în Parma, în ziua de 19 mai 1348 îi parvine vestea morții Laurei, în timpul marii epidemii de ciumă care bântuia în vestul Europei. În Florența, se întâlnește în 1350 cu scriitorul
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
este o frază scurtă, prezentă în majoritatea traducerilor ale "primei epistole a lui Ioan" și publicată începând cu secolul VII în manuscrisele latine precum Codex Legionensis și Frisingensia Fragmenta respectiv secolul IX în cazul Codexurilor Cavensis, Ulmensis și Complutensis acesta din urma apărând în anul 927 d.Hr. iar în cazul
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
International Version (NIV), the New American Standard Bible (NASB), the English Standard Version (ESV), the New Revised Standard Version (NRSV) fie au eliminat această frază fie o plasează în note de subsol, deoarece nu apare în copii mai vechi ale epistolei și nu e citată de părinții Bisericii primare, care ar fi avut multe motive să o citeze în dezbaterile lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
Bisericii primare, care ar fi avut multe motive să o citeze în dezbaterile lor trinitariene (de exemplu, împotriva arienilor). Majoritatea cultelor creștine sunt de acord, astăzi, că doctrina teologică din Comma este adevărată, dar nu este o parte originală din "Epistola lui Ioan", fiind o corupere latină apărută în anumite copii ulterioare ale manuscriselor grecești ale Bibliei Se afirmă că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
fiind eretice. Alte scrieri timpurii, dar "neapostolice", au fost condamnate și suprimate în mod activ în următoarele secole, și sunt, acum, lucrări "pierdute". Scrierile părinților apostolici sunt de mai multe genuri, unele, e.g. scrierile lui Clement romanul sunt scrisori (numite epistole), altele relatează evenimente istorice, e.g. Martiriul Sfântului Policarp, iar Didahia este un ghid etic și liturgic. Potrivit "Enciclopediei catolice", termenul "părinți apostolici" poate fi găsit pentru prima oară în cartea din 1672 a lui Jean Baptiste Cotelier, numită "SS. Patrum
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Viziunea tradițională susține că Apostolul Ioan, despre care se susține că ar fi scris Evanghelia după Ioan și epistolele lui Ioan, era exilat în Patmos în arhipelagul egeu în timpul domniei lui Domițian și că ar fi scris acolo Apocalipsa. Cei care sunt în favoarea autorului apostol arată către mărturia Părinților timpurii ai Bisericii (vezi „Viziunea timpurie” mai sus) și către
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
fi critica textuală, au fost foarte influente în a sugera că Apostolul Ioan, Ioan Evanghelistul și Ioan de Patmos au fost trei indivizi diferiți. Diferențele de stil, de conținut teologic și de familiaritate cu limba greacă dintre Evanghelia după Ioan, epistolele lui Ioan și Apocalipsă sunt văzute de unii cercetători ca indicând trei autori diferiți. Cercetătorul biblic englez Robert Henry Charles (1855-1931) a raționat pe baza temeiurilor textuale interne că această carte a fost editată de cineva care nu vorbea ebraica
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Termenul de epistole pauline este folosit de obicei cu referire la paisprezece cărți incluse în canonul Noului Testament și atribuite tradițional lui Pavel (apostol), cele mai multe pe baza unei identificări în text a autorului. Doar una este de fapt anonimă, Epistola către evrei. Dintre
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
Termenul de epistole pauline este folosit de obicei cu referire la paisprezece cărți incluse în canonul Noului Testament și atribuite tradițional lui Pavel (apostol), cele mai multe pe baza unei identificări în text a autorului. Doar una este de fapt anonimă, Epistola către evrei. Dintre cele treisprezece care se pretind pauline, unora le este contestată autenticitatea de către criticii contemporani — cu alte cuvinte, ar fi pseudonime. Există un numar de alte texte necanonice care se revendică a avea o legătură cu Paul. Români
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
numar de alte texte necanonice care se revendică a avea o legătură cu Paul. Români, 1 și 2 Corinteni, Gălățeni, 1 Tesaloniceni, Filipeni și Filimon sunt considerate în mod consensual drept autentice. Părerile specialiștilor sunt împărțite în ce priveste autenticitatea epistolelor 2 Tesaloniceni, Efeseni și Coloseni. Asupra autenticității lor nu există consens științific. De exemplu în 1 Corinteni învierea este în trup, la revenirea lui Isus de la sfârșitul lumii. În Efeseni viziunea asupra sfârșitului lumii este tocmai cea combătuta în 1
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
era că sfârșitul lumii era iminent, putea veni în orice moment, în timp ce în 2 Tesaloniceni „Pavel” le spune tesalonicenilor că sfârșitul nu poate veni încă, deoarece nu s-au petrecut anumite evenimente. Acesta este un motiv de îndoială că ambele epistole au fost scrise de Pavel. Cei mai mulți cercetători sunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
le spune tesalonicenilor că sfârșitul nu poate veni încă, deoarece nu s-au petrecut anumite evenimente. Acesta este un motiv de îndoială că ambele epistole au fost scrise de Pavel. Cei mai mulți cercetători sunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
epistole au fost scrise de Pavel. Cei mai mulți cercetători sunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Țiț). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viață acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi astfel Biserică de
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
lor, pentru a păzi astfel Biserică de rătăcirea diavoleasca; conform acestei concepții femeile se pot mântui doar prin nașterea de copii. Ele sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Epistola către evrei a fost publicată în mod anonim, „deși autorul ei voia să crezi că el este Pavel”. Opinia critică majoritară este că a fost atribuită în mod fals lui Pavel, „deși destui savanți creștini din primele secole ale creștinismului
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]