4,858 matches
-
uneori români transnistreni (exactitatea acestei denumiri este însă discutabilă având în vedere că limita estică a ceea ce numim "Transnistria" este greu de definit, uneori fiind vorba doar de frontiera moldo-ucraineană răsăriteană, alteori de limita răsăriteană a Guvernământului Transnistriei, alteori limita estică pur și simplu nu este precizată). Datorită puternicei dispersări teritoriale este greu de stabilit numărul exact al acestora, însă rezultatele recensămintelor din aceste state însumează mai multe sute de mii de persoane. Majoritatea românilor transnistreni sunt originari din Principatul Moldovei
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
raportate ca fiind de 90 cm × 63 cm, 86 cm × 60 cm 90 cm × 65 cm, 85 cm × 60 cm, 87 cm × 63 cm și 86 cm × 62 cm. Porțiunea conservată a hărții detaliază coasta vestică a Africii și coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf și cartograf, fiind datată în anul islamic 919 AH, echivalentul anului 1513 AD. A fost prezentată sultanului Selim I în 1517. În legenda hărții, Piri Reis
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
secularism decât zonele predominant catolice. Landurile predominant secularizate precum Hamburg sau cele din Germania de Est; obișnuiau să fie comunități luterane sau Protestanți uniți. În orașe precum: Hamburg, Berlin, Brodenburg, Saxonia-Anhalt, Thuringia și Mecklenburg-Vorpommern există o majoritate non-religioasă. În partea estică a Saxoniei-Anhalt, doar 19,7% dintre cetățeni aparțin celor 2 mari biserici cin țară. Aceasta este în landul unde s-a născut Martin Luther. În estul Germaniei, atât respectarea, cât și afilierea religioasă sunt mult mai scăzute decât în restul
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
avut loc concomitent cu erodarea tânărului relief de către ape. Din jocul pe verticală a celor două forțe ale naturii a rezultat spectacolul geologic la care astăzi suntem martori. Apele care brăzdează versanții ambelor masive șanț colectate în zona nordică și estică de valea Bistriței (Arin, Ortoaia, Rusca, Izvorul Rău, Bârnărelul, Barnaru, Negrișoara, Neagră, Borca, Stejarul și Dreptul), iar în sectorul sudic și vestic de Bistricioara (Muncel, Seaca, Barasău, Prisăcani, Brad, Grințieș). Climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 2-6 sC
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
sud este situată lângă mare și, prin urmare nu este o enclavă- deși nu are ape teritoriale proprii. Zonă-tampon a ONU care separă teritoriul controlat de administrația cipriotă turcă de restul statului Cipru urca spre Dhekelia și trece de zonă estică, în afară de Ayios Nikolaos (legat de restul Dhekelia printr-un coridor îngust de pământ). În acest sens, zona de protecție transforma colțul de sud-est al insulei, zona Paralimni, într-o exclava de facto și nu de jure.
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
teritorii. După a treia împărțire a Poloniei, Regatului i-a mai fost adăugată Galiția apuseană (Galiția Nouă). Orașul Lemberg a devenit capitala noii entități. Conducerea regatului era dominată de aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din ucraineni (ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă). În afară de ucraineni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice. În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din ucraineni (ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă). În afară de ucraineni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice. În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost guvernată direct de la Viena, birocrația austriacă (formată din germani și cehi germanizați) a aplicat în regiune o serie de reforme. Aristocrația locală a primit garanții cu privire la anumite drepturi, drepturi
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
în 1914. Rușii au fost respinși în primăvara și vara anului 1915, în urma unei acțiuni cobinate germano-autro-ungare. În 1918, Galiția apuseană a devenit parte a statului polonez renăscut. Populația locală ucraineană și-a proclamat pentru puțină vreme independența în Galiția estică, unde a fost fondată Republica Populară a Ucrainei Occidentale. În timpul războiului polono-sovietic, bolșevicii au încercat să creeze un stat marionetă - „RSS Galițiană” - în estul regiunii, care a rezistat numai câteva luni. Până în cele din urmă, întreaga regiunea a fost ocupată
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
coastele Turciei. Are o suprafață de 9250 km², din care 3355 km² aparțin sectorului turco - cipriot și 5% bazei militare britanice. Întinderea coastelor cipriote însumează 648 km. Cipru, printre altele, constituie avanpostul cel mai sudic și de asemenea cel mai estic al Uniunii Europene în Mediterana. Relieful insulei este alcătuit din două lanțuri montane: Kyrenia ce se înalță din nordul Peninsulei Karpas și a Peninsulei Troodos, în nord-vest se înalță Muntele Olimp (1953 m) punctul cu cea mai mare altitudine din
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
martie. Peste două zile, bolșevicii au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, care a pus capăt în mod oficial luptelor de pe frontul de est. În acest fel, Ucraina era lăsată în sfera de influență a Germaniei. Luptele au continuat însă în regiunile estice ale Ucrainei, unde bolșevicii locali și anarhiștii au refuzat să se subordonzeze Germaniei. Fostul general al armatei imperiale ruse Pavlo Skoropadski a dat o lovitură de stat sprijinită de germani pe 29 aprilie. El a proclamat instaurarea Hetmanatului și a
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
fost salvată de la pieire de ofensiva „albilor” din sudul Rusiei și din Munții Urali, care a silit Gărzile Roșii să se regrupeze. În primăvara anului 1919, Armata Voluntarilor comandată de Anton Denikin și Armata Donului au cucerit Ucraina centrală și estică și au cucerit poziții importante și pe alte fronturi. În iarna aceluiași an însă, situația s-a inversat și, în 1920, „roșii” recuceriseră tot teritoriul pierdut cu un an în urmă, cu excepția Crimeii. Bolșevicii l-au anihilat între timp și
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bihor, Cluj și Sălaj. Aria naturală se întinde în partea estică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale comunelor: Aușeu, Borod, Bratca, Brusturi, Derna, Lugașu de Jos, Popești, Suplacu de Barcău și Șinteu și pe cel al orașului Aleșd), în cea nord-vestică a județului Cluj (pe teritoriul comunei Negreni) și în
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
apoi cu "copoiul celtic" ("Canis segusius"), răspândit în regiunea bazinului panonic, sau cu urmași ai lui, între care și "copoiul pannonic". Potrivit unor cercetători (de exemplu, biologul Tamás Fodor (biolog), copoiul celtic este strămoșul raselor de copoi din zona Alpilor estici (Austria) și din Europa de sud-est (de ex. "bracul istrian", "Serbian hound" = "Balkanski gonič", bracul grecesc "Hellinikos ichnilatis") și în același timp strămoșul rasei vișlă (maghiară). Denumirea maghiară kopó („copoi”) a apărut prima oară în documentele oficiale maghiare medievale, redactate
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
mare parte a Belarusului și Ucrainei în 1655, țarul a adăugat definitiv la titulatura sa și „mare cneaz al Lituaniei, Ruteniei Albe și Podolskului” (великий князь Литовский, Белой Руси и Подольский). Începând cu prima jumătate a secolului XVII-lea, parte estică a Belarusului contemporan începe să fie cunoscută în documente cu numele Belorussia (Белоруссия) .. Începând cu același secol al XVII-lea, denumirea Belorussia a început să fie folosit și în cadrul Rzeczpospolitei. Începând cu secolul al XIX-leA, odată cu nașterea curentului naționalist
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
perioada postglaciară) situată în județul Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor Sânpetru și Hărman. Aria naturală cu o suprafață de 274,50 hectare se află în partea central-estică a Țării Bârsei (regiune etnografică și istorică din sud-estul Transilvaniei), în extremitatea estică a județului Brașov (lângă rezervația naturală Mlaștina Hărman) și este străbătută de drumul județean (DJ112A) care leagă Bodul de localitatea Hărman. Dealul Lempeș cu altitudine de 704 metri (Vârful Cetății) creat prin eroziune,este limita nordică a "Porții de la Sânpetru
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Frontiera terestră între România și Republica Moldova este o frontieră internațională, lungă de 681,3 kilometri, care delimitează teritoriile României și Republicii Moldova. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de 681,3 km, în întregime frontieră fluvială. Până în anul 1812, provincia istorică Basarabia a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, prin Pacea de la București
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
Frontiera terestră între România și Ucraina este o frontieră internațională, lungă de 649,4 kilometri, care delimitează teritoriile României și Ucrainei. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de 649,4 km, dintre care 273,8 km este frontieră terestră, 343,9 km frontieră fluvială și 31,7 km frontieră maritimă. Frontiera româno-ucraineană este
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
anul 2004 a județului Vaslui la numărul 407, având codul Biserica se află în centrul satului. În partea de sud a bisericii se găsește clopotnița de lemn. Construcția este alcătuită din bârne transversale dreptunghiulare. Prezintă o absidă pentagonală pe latura estică (altarul). Intrarea se face pe latura de vest, printr-un pridvor de lemn. Ca și alte biserici de lemn din județ, nu are turlă. Construcția este acoperită cu tablă.
Biserica de lemn Sf. Voievozi din Tanacu () [Corola-website/Science/319165_a_320494]
-
asemenea autoritatea Radei. Colonelul Dmitro Vitovski a fost numit în funcția de comandant al forțelor ucrainene din Liov, (1.200 de soldați, aflați sub comanda a 60 de ofițerri). Liovul a fost proclamat capitala noii republici ucrainene, care controla Galiția estică, Transcarpatia și Bucovina de nord. Populația de origine etnică poloneză a noii republici, inclusiv locuitorii polonezi ai Liovului, considerau că teritoriile locuite de ei aparțineau de drept Poloniei. Forțele poloneze, care au avut la început efective de aproximativ 200 de
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
sub codul: . Comuna Valea Iașului este integrată în Regiunea Sud-Muntenia și se găsește în partea de nord - vest a județului Argeș, fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului. Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Bucovinei (1911-1918), membru în Departamentul provincial al Bucovinei. A fost ales în circumscripția electorală Cozmeni-Sadagura. Fiind de origine ucraineană, a fost membru al Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1915-1916), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. Între anii 1918-1919 a fost membru al Radei
Ilia Semaka () [Corola-website/Science/319347_a_320676]
-
rusești din Bucovina, a fost luat ca prizonier în Siberia, de unde a revenit în 1915. Fiind de origine ucraineană, a fost membru al Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1915-1916), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. La 19 octombrie 1918, la Liov (Galiția), s-a proclamat Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Noul stat includea și partea de nord a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. La 6 noiembrie 1918, s-a semnat un
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
ruteană deosebită cu Dieta ei provincială"". În timpul primului război mondial, Nicolae Wassilko a devenit unul din fondatorii Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1914) și ai Radei Generale Ucrainene (1915), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. El a fost unul dintre organizatorii Legiunii Huțulilor Bucovineni, un corp de peste 1.000 de voluntari huțuli din districtele Vijnița și Storojineț care a luat parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
Igești, întâlnit și sub formă Ijești (în și în ) este un sat reședința de comună situat în partea central estică a raionului Storojineț din regiunea Cernăuți situată în partea de sud a Ucrainei. La recensământul din 2001 avea o populație de 3.379 locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 383 metri. La vest se mărginește cu
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]