4,693 matches
-
o stare magică: "Cum știți a-ncolțit/ și să prăsiți unul pe zi/ de vă coc copiii pe pirostrii". Poemul "Cocoșul", într-o aparentă dezordine pitorească, simbolizată printr-un bâlci care amintește mereu de Isarlâkul lui Ion Barbu, este,de fapt evocarea unui spațiu familiar poetului, întărit de-altfel de invocarea de nume ale câmpiei natale, Frecăței, Cotarca, Vădeni: "De acolo sunt eu plocon/ elevul G. A. Ion care a scris Zoosophia cu parigoria/ mare comedie mai mincinos cine nu crede". Legendele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morală simplă, fără interiorizări grave, se află la limita măsurii și a echilibrului. Pitorescul balcanic, zâmbetul duios, întâmplarea unită cu misterul, eterna dramă țărănească incluzând măștile ce amintesc de volumele anterioare sunt componente interne ale unei structuri inerente literaturii de evocare. Aflăm că Bulzeștii nu sunt "un sat oarecare"; acolo oamenii sunt harnici și satul are "rânduielile lui", de aceea Moș Pătru Târziu regretă vremurile de odinioară: "La noi muierea pupa mâna bărbatului... și din dumneata nu-l scotea niciodată". Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care ni se dezvăluie un dans al ielelor cu chipul de stea, cu trupul de alge, cu părul despletit ca o "zburare de cocoare". Există în volum un peisaj ușor fantastic, trecut prin istorie, un peisaj folosit drept cadru pentru evocarea copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi cu peisaje halucinante. Dialogul cu divinitatea este dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritul balcanic, în care îl vedem parcă pe Nastratin Hogea, înțeleptul, așa cum l-a portretizat Ion Barbu: "Balcanic și greoi trăiesc,/ Cu mari genunchi în foc drăcesc,/ Cu părul ruginit în plopi." Un spațiu important în volum este destinat și evocării satului și copilăriei. "Copilul în vin" evocă un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește și el cu emoție anii când se scufunda în cada cu grâu (poemul "Mirabila
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
copilăriei. "Copilul în vin" evocă un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește și el cu emoție anii când se scufunda în cada cu grâu (poemul "Mirabila sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din plin "și vinul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nr. 5, 1974. CRISTEA, Dan: "Regăsirea bucuriei"Ioan Alexandru, România literară nr. 29 1974. IORGULESCU, Mircea: "O viziune a satului" M. Sorescu, România literară nr. 20, 1974. În colecția Efigii au apărut: Maria Chețan, Ștefan Aug. Doinaș. Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Theodor Codreanu în imaginarul criticii, ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan, coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu 1 Se cântă momente ale revoluției urmărite în retrospectivă istorică, prin evocarea simbolică a unor figuri ca Horia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ștefan Aug. Doinaș. Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Theodor Codreanu în imaginarul criticii, ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan, coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu 1 Se cântă momente ale revoluției urmărite în retrospectivă istorică, prin evocarea simbolică a unor figuri ca Horia, Iancu, Bălcescu, precum și figuri și momente ale perioadei de luptă din ilegalitate: Roaită, Filimon Sârbu, Donca Simo, Grivița, Insurecția, 30 Decembrie. Tiparul este neoclasic, retoric și discursiv. M. Beniuc, încă în "Cântece de pierzanie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luptă" (1950), "Ceea ce nu se uită"(1945), "Surâsul Hiroșimei" (1958); M. Beniuc: "Umbra de la Hiroșima","Azimă (1956); M. Banuș: "Bucurie" (1949), "Cântec sub tancuri" stă sub semnul războiului "Vis cu Transnistria", "Teroare", " La masa verde", "Ție îți vorbesc, Americă" (1955). Evocarea războiului mai apare la A. E. Baconsky, Mihu Dragomir, Dan Deșliu, V. Porumbacu, Eugen Frunză etc. 3 Evenimentele istorice și edificarea unei noi lumi (M. R.. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu), noile realități agrare, creșterea producției de cărbune, apariția tractoarelor, a firelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul pământului" (1970) se înscriu în epocă prin temele ocazionale, civice, prin evocarea nostalgică a locurilor băștinașe. Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a locurilor băștinașe. Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o evocare plină de candoare: "Mai dăinuiesc pe-ascuns în dormitoare/ Iluzii moarte și uitați fiori,/ buchete mici și veștede de flori/ Ce-ar fi rămas în vaza fără soare." 3 "Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu o stare afectivă penibilă (teama, rușinea, vinovăția etc.Ă. De regulă, regretul este asociat tristeții, o tristețe secundară care colorează, prin prezența ei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
schimbării este aleasă de client și nu impusă din afară. Alte abordări motivaționale au subliniat coerciția, persuasiunea, confruntarea constructivă și folosirea împrejurărilor neprevăzute externe (de exemplu, teama pentru pierderea serviciului sau a familiei). Asemenea strategii își pot avea locul în evocarea schimbării, dar ele sunt destul de diferite, în „spirit”, de interviul motivațional, care se bazează pe identificarea și mobilizarea valorilor și a scopurilor intrinseci ale clientului pentru a stimula schimbarea comportamentală. 2. Este sarcina clientului, și nu a consilierului, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică, indicînd drept loc favorit al său o bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu departe de casa sa) altminteri decît majoritatea băcăuanilor. Aceștia căutau aglomerația, forfota intensă. Fiecare voia să vadă și să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
referitor la aspectele dramatice. „Măhălălile” (cei trei „ă” sună fabulos, grozav, evocă adîncimi, „funduri”) aveau firește și aspecte idilice, pitorești, dar acestea nu l-au atras. Bacovia s-a atins numai o dată de unul, în poemul în proză „De Paști”, evocare duioasă a unei fete frumoase, Maria (Lazu), victimă a prostituției, moartă în 1913. „Măhălălile” erau, pentru el, spații de refugiu, nu spații pentru explorări literare. Pornea către ele ori de cîte ori „nu știa unde să se (mai) ducă”, cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1) Cu acesta începe „Tabloul de iarnă”: „Ninge grozav pe cîmp la abator/ Și sînge cald se scurge pe canal;/ Plină-i zăpada de sînge animal-/ Și ninge mereu pe un trist patinor...” 2) Localizarea profesorului e confirmată, într-o evocare, de Isaiia Răcăciuni: „într adevăr, mi-aduc aminte că acum 25 de ani, lîngă abator era un patinaj... Și de cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
compusă pentru „O ceasul trist al renunțării”. Le-am lăsat însă deoparte pe cele ale lui Constantin Doboș, care sînt anterioare și, pe deasupra, una conține informația că Bacovia s-a întreținut cu poetul „cu ochi albaștri” născut la Bucești. în evocarea „Ștefan Petică”, acesta scrie: „Prin anul 1902 (corect e 1903, an menționat de Bacovia într-o pagină de „însemnări biografice” - n. m.), pe cînd eram student la Medicină (ulterior a făcut Dreptul - n. m.), întovărășit de poetul Bacovia (cu care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limuzine și (a) celor mai somptuoase vile, țara femeilor plătite cu zeci de milioane (Ciuley), țara celor mai numeroase petreceri’’.2) Dar, fie că ,,Amurg’’ este din 1914, fie din 1930, Bacovia e primul care îl folosește în poezie pentru evocarea unei situații socio-economice noi, provocatoare. De obicei, el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe ,,milionar’’ și în ultimul vers. N-o face; folosește pe ,,miliardar’’. Explicația abaterii e simplă. Pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fiind decorat cu „Steaua Romîniei în grad de comandor”.8) Era „iubit și stimat de concetățenii săi”, după aprecierea unui coleg. „Fire artistică”, a fost, dacă pot zice așa, și oleacă de scriitor. Pe lîngă articolele din „Secerea”, a publicat evocări din timpul Războiului Mondial, în „Bacăul”, sub titlul „Pagini din dosul frontului”: „O execuție” (25 februarie 1931), „Tranșeele din Bacău” (9 martie 1931), „Eu...la Pretorat” (23 martie 1931), „Sărmanul murg’’ (30 martie 1931), „Patinajul...” (6 aprilie 1931). înainte de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ,,Anuarul Liceului...”, p. 1. 22. Tipicar, acesta le cerea elevilor și unele ,,cunoștințe netrebnice”: de exemplu, la ,,Geografie-fizică și politică”, să știe toate țările ,,de la Europa la Oceania”, cu mulțime de amănunte. 23. Manuscris, p. 246. 24. în toate evocările, listele de profesori ai Liceului încep cu el ori cu Panaite Topliceanu. Prezent la centenarul instituției, Al. Piru declara unui reporter culegător de impresii: ,,Păstrez o vie amintire profesorilor mei azi trecuți în lumea umbrelor, lui Lascăr Veniamin, lui Grigore
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
culturii romînești. 3. ,,Ateneu”, 19, nr. 6, iunie 1983, p. 34 Cu aceste ocazii, mi-am dat seama că apărătorii memoriei lui Tabacaru n-au știut unde să-l caute și ce să aleagă, bun pentru publicul larg, din el: evocările și articolele sale, care, selectate, meritau să revadă lumina tiparului într-o antologie. Profesorul nu numai că avea gust literar, dar avea și condei de scriitor. Iată secvențele de mai jos despre slăbiciunile și drama lui Panait Cerna: Era un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme, cărțile altora ca să gîndească singur. Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul care supune judecății morale excesele lumii moderne. înainte de Cioran, cu care este tot mai des comparat, Bacovia a avut tăria interioară de a nu se lăsa cuprins de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai notat cheltuielile! - și să te răstignească pe masa ei de studii”. (Opere, 6, p. 115-116) Stimulatoare, afirmațiile acestea nu se potriveau, însă, prin ton, cu moderația, ca să nu zic cu rezerva mea. Eu cred mai mult în puterea de evocare decît în „știință” (teorie), care - mi am dat seama - e întotdeauna parțială. De aceea volumul al doilea l-am pus sub pavăza constatării lui Iorga că „în nimic nu putem ști tot”, surprinzătoare dacă ne gîndim la vasta erudiție a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
N-a fost numai donator, ci și receptor. Vreau să spun că a luat și el de la alții, „a împrumutat”. E drept, nu prea multe, totuși aspectul n-ar trebui trecut cu vederea. De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
captivante „thrillere”, cărți vesele, „cărți de căpătîi” bogate în reflecții? Aproape sigur, ele erau cărți de istorie. Pe ce mă bazez? Pe observația că bătrînii, singuraticii, bolnavii citesc (o formă de alinare și de alienare) istorii, biografii de oameni celebri, evocări. Muribundul Tristan Corbière citea - am mai spus - „portretele” lui Sainte Beuve, iar ieri-alaltăieri, pensionarul François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]