5,557 matches
-
și amarul vieții, Între antitezele de orice nivel ce Îi dau sens, nici noi, nici natura, nu putem sesiza modificările de nuanță. Spre nenorocul nostru, natura reacționează doar la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire, dezinteresată sau interesată - iar oscilații! -, iar natura trebuie iubită pentru ea Însăși, nu pentru frica de pedeapsă. Chiar dacă nu contează cine sau câți agresează natura, consecințele le vom trage cu toții, mai târziu, când incompatibilitatea dintre esența
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
suflet. Refugiat pe o stâncă, ferit de ele, dar nescăpându-le din ochi, am aflat răspuns la o obsesie de o lună: Bendis, zeița tracă, simbol al regenerării, dar și al morții, o antiteză interioară, dar atât de profundă prin extremele ei, adică negentropia cea mai curată; adică acel element care conferă viață la orice nivel, În opoziție cu entropia, dezordinea și degradarea. Și am asociat-o cu marea care, din când În când, trimitea câte un val mai Îndrăzneț să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În momentul Creației, ci o vreme după... În a treia zi. Această coexistență, chiar dacă În plină confruntare, Între pământ și apă mi-a atras atenția asupra Îngustei zone de tranziție dintre cele două elemente, ele Însele negentropice deși paradoxal ca extreme ale antinomiei ce generează negentropia globală; dar firesc, la nivelul unei negentropii de nivel local. Ambele, marea și solul, adăpostesc, ca o confirmare sau consecință, o viață complexă. Doar plaja propiu-zisă, dintre ele, nu. Și atunci, marea Își manifestă În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme, ci a rămas mai aproape de pedagogia clasică, cu numeroase pătrunderi în spiritul epocii căreia îi aparținea. Constituie o modalitate caracteristică acestui pedagog sistemul de a opune pozițiile contrare în problemele fundamentale ale pedagogiei și de a oferi calea pentru "depășirea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mișcările mîinii, prin imitarea corectă, în condițiile oferite de exerciții colective. Apreciind poziția lui C. Rădulescu-Motru în orientarea spre practică a învățămîntului rural, nu putem să nu remarcăm că teama sa de "abstracțiunile" "școlii burgheze" prezenta pericolul căderii în altă extremă a practicismului îngustat prin lipsa de cultură. O astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
permite fiecăruia ca, în forul său interior, izolat de "presiunea" socială, să hotărască nu numai pentru sine, ci și pentru Om în genere. Manifestîndu-și insatisfacția față de tendințele de nivelare a spiritelor, întîlnite în unele sisteme educaționale, existențialiștii trec în cealaltă extremă; promovînd un individualism excesiv, ei nesocotesc valoarea educativă a grupului școlar. De altfel, ei își manifestă opoziția față de orice forme educaționale colective. "Școlile și clasele tind totdeauna să egalizeze copilul; el devine pur și simplu unul printre ceilalți" (29, p.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai mult, n-a fost cultivată nici ideea potrivit căreia pedagogia, singură, ar putea oferi soluții la problemele cu care se confrunta și se confruntă școala românească. "Într-o etapă de restructurări metodologice profunde" scria George Văideanu în 1971 "două extreme trebuie evitate: încercarea de a rezolva întreaga problematică a educației numai prin pedagogie și încercarea de a rezolva totul fără pedagogie" (6, p. 229). Este demn de reținut faptul că în pedagogia română nu s-au manifestat tendințe de promovare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cât de obișnuită va fi corupția: de exemplu, acolo unde controlul de la centru este slab, corupția localizată va tinde să fie puternică (LaPalombara 1994). Niciuna dintre acestea nu are rolul de a scuza totuși corupția, de a nega existența unei extreme și uneori a unor fețe terifiante ale sale, de a pune la îndoială faptul că cea mai bună percepție a corupției este cea de act rațional care merită pedepsit. În particular, vom arăta mai târziu că proba cu cea mai
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cuvânt de spus, și, în cele din urmă, în mod critic, la fel și votanții. Așadar, definiția lui Tullock nu este mai simplu de aplicat decât altele similare care caută să separe ceea ce este corupt de ceea ce este necorupt. În timp ce extremele corupției și corupția obișnuită sunt de obicei ușor de depistat, rareori se poate trage o linie absolută și menține această linie între ceea ce este corect și ceea ce este corupt. În cea mai mare parte, corupția politică la scară mică este
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de rent-seeking este într-adevăr o parte integrantă a activității politice normale. Aceasta nu înseamnă, firește, a sugera că nu pot sau nu au voie să fie exprimate opinii, sau a nega că este simplu de depistat și de deplâns extremele corupției politice și rent-seeking-ului. Din acest motiv, Whitehead, făcând un rezumat al descoperirilor sale asupra corupției la nivel prezidențial din America Latină, are cu siguranță dreptate să blameze ambiguitatea excesivă sau sensibilitatea culturală a unor specialiști, deoarece chiar și în absența
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
legile practic majoritatea formelor vieții culturale și politice erau manifestări ale spiritului unic, Volksgeist-ul fiecărui popor. Spre deosebire de ideologia liberală, care punea un accent atît de puternic asupra asigurării drepturilor cetățeanului în raport cu statul și cu societatea, ideologiile naționale treceau în cealaltă extremă. Se afirma că Dumnezeu împărțise omenirea după criteriul naționalității. Anumite atribute, ca limba comună, o singură religie, obiceiuri similare și o îndelungată conviețuire istorică, îi uneau pe indivizi în cadrul unei națiuni. Pentru unii scriitori, cetățeanul exista în primul rînd ca
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
proprii, În afara curentelor literare pe urma cărora „toți băieții din centre au ajuns poeți ai neamului și toți nebunii ratați ai Capitalei, poeți simboliști“. Încăput [mai târziu] pe linia tradiționalistă, nu numai ca poet, dar și ca teoretician politic de extremă dreaptă, N. Davi descu a urmat tradiția obștească și deprimantă a scriitorului român ajuns prea curând la acea limită de unde nu mai are cu ce să ne surprindă. Deși mai puțin vârstnic ca mine și trăind În plăcută burlăcie, fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atinge de mâncare. Mama, disperată, a tot căutat soluții cum să mă facă să mă hrănesc cât de cât, îi e frică să nu mă ia vântul de slab ce sunt: cea mai izbutită formulă e să combine cele două extreme, îmi dă în gură și-n acest timp îmi deapănă povești. Cu prețul ăsta, numai cu prețul ăsta mai înghit și eu cu noduri ceva de-ale gurii. Oricum, aș exclude fără să clipesc mâncarea din existența mea și aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că, judecîndu-și viața, Valdivia ar fi simțit că moartea sa e pe deplin justificată. El aparținea acelui soi special de oameni pe care specia Îi naște doar din cînd În cînd, pentru care setea de putere nelimitată e atît de extremă, Încît orice suferință pentru a o obține pare naturală, iar el ar fi devenit conducătorul omnipotent al unei națiuni războinice. Arica e un port mititel care n-a pierdut Încă amintirea stăpînirii dinainte, cea peruană, și formează un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ora întoarcerii mele pe jos acasă - o jumătate de oră de lumină fantastică: cer întunecat de furtună albastră și undeva, dintr-o crăpătură a lui, revărsându-se peste tot, bălțând totul - o lumină strigătoare până la absurd... Prinse între cele două extreme, lucrurile au căpătat un relief și o culoare cu totul neobișnuite. Gama dominantă: albastru întunecat, galben și roșu. O atmosferă de caleidoscop: obiectele își schimbau culoarea odată cu unghiul de vedere... 25 februarie 1955 Ultima știre mai senzațională (din universul nostru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
journée de la fierté (Ziua demnității) este sărbătoarea homosexualilor și a lesbienelor din Franța. Radio France Info, unul dintre cele mai importante posturi de radio din țară, a construit toate emisiunile zilei în jurul evenimentului: defilări, muzică tehno, dezbateri, teama de ascensiunea extremei drepte. Literatura și arta gay, toată în roz și violet scăldată. Oricât ai fi de tolerant (și îmi place să cred că umilit la rândul meu de exil, am devenit tolerant cu diferența) ca heterosexual te simți oarecum "zgâriat" de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dă seama cât de singur și fără ajutor din partea familiei este el. Presa occidentală abundă în luări de poziție cu privire la mișcarea Al-Quaida, terorismul islamic, interpretează semnificația atentatelor etc. Dar uită un lucru esențial: pentru acțiuni fundamentate "spiritual", fie ele și extreme, nu se poate răspunde decât prin spirit. Al-Quaida va fi înfrântă când Bisericile din Occident se vor umple iarăși de credincioși. Dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Nu am nici o speranță. Recitesc ceea ce am scris și-mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38 de grade Celsius. Ce ironie a soartei, a timpului și a memoriei! Aceeași extremă, dar în partea cu plus a termometrului.) Răsfoiesc un album cu artă catolică din Chile. Reprezentările lui Iisus Hristos pe cruce sunt de un realism greu de suportat, pentru un ochi "ortodox", ca al meu. O posibilă explicație: în fața sângelui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce noi numeam stupid „feminitate“, încercam din răsputeri să fim frumoase. Și asta însemna, în această ordine “în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ajuns la concluzia că e normal să nu fiu feministă, având în vedere toate cuceririle de mentalitate ale comunismului. Și când am priceput că, fără să vreau, le dădeam apă la moara visului lor de a aduce vreun partid de extrema stângă la putere ca să răspândească și în întunecata Franță Lumina de la Răsărit, am tăcut și nu le-am mai povestit ce bine o duceam noi, femeile comuniste. De altfel, în multe puncte, ceea ce credeam noi că nu putea exista decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai lui M. Sadoveanu, "prea puțin însă pedagogi" zice Eugen Herovanu. Referiri speciale la junimistul Burlă, inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În 1997, fiind un an cam greu, care s-a terminat cu un divorț, punând capăt unei căsătorii nereușite, având mai puține obligații și mai mult timp liber m-am dedicat mai mult sculpturii, pentru a nu pași în altă extremă. Primul pas pe care l-am făcut pe tărâmul artei a fost în prima duminică din ianuarie a anului 1998, când am avut curajul de a mă adresa lui Gheorghe Durac, sculptor ce expunea frecvent pe esplanada Teatrului Național din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Era din cale afară de superstițioasă. Considera că ruptura lui Valentin de Tia era una grabnică și putea oricând să se înnoade această relație din nou. Apoi își făcea fel de fel de visuri incredibile de viitor. Se regăsea totdeauna în extreme. Avea momente când credea că această situație era una fără speranțe, cu tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile de viitor spunându-și că acest copil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le dea o stare de bine. Când inima îi era zdrobită și îi mocnea ca un foc acoperit în cele mai ascunse taine în care se manifesta degradarea dragostei dintre Carlina și Valentin, ea se confesa Anisiei ori de câte ori era la extremă fără a ține cont de problemele ei familiale pe care le putea avea ca orice cuplu, la rândul lui. Anisia o asculta de fiecare dată ca un preot într-o misiune de spovedanie, cu calm și multă răbdare așa încât Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta moartea. Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se unul de altul cu o frânghie pentru a evita vreun accident în timpul escapadei pe râu. Hainele destul de voluminoase și grele fuseseră introduse de fiecare în câte o sacoșă din plastic care trebuia trecută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]