4,829 matches
-
în timp ce ea nu trăiește niciodată decât în clipa prezentă. Este ușor de tras concluzia că nu este nimic de spus despre caracterul ei; el este și va fi întotdeauna după cum îi va porunci închipuirea. Doamna ducesă de Chă este o făptură care are în comun cu celelalte ființe omenești numai forma exte rioară: este o aparență dincolo de care nu se află nici o realitate definită. MARMONTEL 1723-1799 BRIENNE Brienne s-a distins în Adunările din Languedoc; a dovedit acolo talentul necesar poziției
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
plângă, nici să roșească pentru ea. O curiozitate fatală și nu știu bine ce atracție amestecată cu spaimă ne trezesc fără voia noastră interesul pentru asemenea produse monstruoase care apar în anumite epoci; am vrea să știm amănunte despre atare făpturi perverse care sunt, în lumea aceasta, scandalul providenței; așadar, n-aș fi deloc surprins dacă mi s-ar cere să fac portretul întreg al aceleia care a fost imaginea completă a viciului. Îl voi face în două cuvinte: tânără, s-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Am spus dintotdeauna că facilitatea este unul dintre cele mai frumoase daruri ale naturii, cu condiția să nu te folosești de el; iar ceea ce am auzit adineaori nu-mi schimbă părerea etcă“ Număra printre avantajele sale aerul robust, bel șugul făpturii sale, o față puternic însemnată și ciuruită de vărsat. „Oamenii nu-și dau seama - spunea - de toată forța urâțeniei mele“; o urâțenie pe care, de altfel, el o credea foarte frumoasă. Se îmbrăca foarte îngrijit: își lăsase să-i crească
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din Ioan al II-lea de Nesle, regent al Franței în timpul ultimei cruciade a lui Ludovic cel Sfânt, Doamna de Coislin declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și n-avea încotro, trebuia să îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al Franței în timpul ultimei cruciade a lui Ludovic cel Sfânt, Doamna de Coislin declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și n-avea încotro, trebuia să îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să fi avut Doamna de Coislin legături cu Ludovic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adâncul unei ape. Are un fond atât de trist! Niște abisuri atât de întunecate! Custine! — Ah!“ i-am spus eu. Exclamația aceasta a făcut-o să zâmbească. N-am aflat decât mai târziu care fusese viața, adevărata viață a acestei făpturi extraordinare și nefericite, problemă și tip, fenomen și paradox încălecat, îmblânzit, asuprit și înjosit de viciul cel mai detestabil pentru temperamentul meu; un om care, în văzul și auzul întregii societăți franceze, se bălăcea, trăia în mlaștina lui împreună cu prietenul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ard "pe dinăuntru" și se arată ca un abur, iese din ele odată cu respirația și lasă dâră de abur în urmă (Fum) În chip neștiut, sufletele acestea comunică cu "ființa de abur" a poetului însuși. Spre deosebire de descrierea tandră a micilor făpturi ("pufnesc..., se uită melancolic la mâncare, la bec"), în ciuda ironiei care vede "dâra pe care o las eu / ca o coadă fără de care nu mi-aș putea ține echilibrul", subiectul e unul extrem de intim și dureros de intens. Poemul e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și al exteriorităților. Doar articularea individului cu dimensiunea profundă a persoanei îl situează în adevăratul regim al libertății. Potrivit doctrinelor spirituale, subiectivitatea omului complet precedă toate obiectivările, cuprinde în sine toate entitățile realului. în geneza biblică, Adam poate da nume făpturilor pentru că le înglobează pe toate, le cunoaște înlăuntrul său așa cum au fost create de Autorul lor. în Coran, toate făpturile, inclusiv îngerii, trebuie să se plece în fața omului originar, pentru că acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituale, subiectivitatea omului complet precedă toate obiectivările, cuprinde în sine toate entitățile realului. în geneza biblică, Adam poate da nume făpturilor pentru că le înglobează pe toate, le cunoaște înlăuntrul său așa cum au fost create de Autorul lor. în Coran, toate făpturile, inclusiv îngerii, trebuie să se plece în fața omului originar, pentru că acesta e oglinda minții divine, în care se reflectă toate proiectele Creatorului. Trecerea de la subiectivitatea umană atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din afară e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
orizontul universalului, pentru a se statornici în el. Un minunat exemplu de gîndire pe linia universalului, o gîndire de tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tip problematizant, interogativ, căutător, gymnastikos, iar nu dogmatikos, ne oferă Origen. Cosmologia lui este o celebrare a universalului diversificat în toate făpturile lumii. Pentru teologul alexandrin, lumea aurorală nu are ierarhii obiectivate, ci este o desfășurare de ființe universale, de făpturi care ard cu aceeași intensitate în contemplarea Focului divin. Dar fiecare dintre aceste ființe e unică, participă cu o ardoare specifică la Focul polar, constituie un organism singular în care intelectul, sufletul și corpul eteric sînt în mod specific și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condiția lor originară, fiecare dintre aceste organisme unice, perfect ajustate în componentele lor, contemplau aceeași înțelepciune divină, aspirau să se contopească cu același Foc, să-și potolească dorul insațiabil după Același transcendent. Ceea ce diminuase sau distrusese condiția universală în majoritatea făpturilor, ceea ce făcuse să apară ierarhia obiectivată a lumii îngeri, oameni, demoni fusese o posibilitate pe care ființele aleseseră liber să o actualizeze într-o măsură sau alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Ele ne încurajează, ne oferă peisajele deja vizitate ale transcendenței, ne pun la dispoziție un dosar prețios, pregătitor în ce privește drumul pe care îl avem de parcurs noi înșine. Iar în acest dosar omul e caracterizat de multe ori ca o făptură în care libertatea are preeminență asupra ființei. în om, libertatea nu e o însușire a ființei ; ființa omului este o determinație, un rezultat, un efect al libertății lui. Ești ceea ce faci cu libertatea ta. în mitul lui Er, sufletele sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în centrul său tema întrupării, creștinismul a pus un accent puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poetul încetând să evoce sau să-i deplângă absența. Spațiul ce îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nici o mărginire, nici o negație și, în consecință, nici o contradicție, aceasta ajunge pentru a cunoaște a priori că Dumnezeu există. Existența lui Dumnezeu am mai dovedit-o și prin realitatea adevărurilor eterne. Am dovedit-o însă și a posteriori, de vreme ce există făpturi contingente, iar acestea nu pot avea rațiunea lor ultimă, adică suficientă, decât în ființa necesară, care își are temeiul existenței sale în ea însăși"222. Leibniz aduce o obiecție argumentului cartezian legată de folosirea confuză a expresiei a avea o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
au înfruntat Până când te-ai înălțat. Ai crescut mândru sub soare Cu curaj și cu răbdare. Eu sunt tu și tu ești eu Și la bine și la rău! Vei simți în vine o forță sporită fizică, iar în adâncul făpturii o măreață tărie sufletească, necesară înfruntării cu stoicism și împrejurărilor nefaste din viață. O adevărată putere magică! Trepetnicul cel mare (pentru semnele omenești sau ce ți se întâmplă dacă ți se zbate, deodată, un mușchi, o încheietură, o venă etc.
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ei esențială. (Uneori Iisus, deși acceptat ca Mântuitor, nu e socotit și Dumnezeu, sau Creator al Lumii). Dacă-i așa, indivizii pot forma cu Iisus tot atâtea comunități izolate, care să nu imite și să nu transfigureze solidaritatea naturală a făpturilor din ordinea creațiunii. lată de ce Nichifor Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vorbește despre Biserică o face în legătură cu o viziune larg cosmologică. Biserica este pe de o parte „organismul prin care se revarsă în viață energiile harului dumnezeiesc”, dar pe de alta ea este așezământul „care se confundă cu marele tot al făpturii”, sau e „cosmosul organizat în Biserică”. Armonia primordială a lumii cu Dumnezeu este paradisul de la început, pe care l-am pierdut în urma păcatului. Biserica este poarta redeschisă spre paradisul restabilit, este anticipația acestui paradis. Recucerirea paradisului este de altfel nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întregii existențe de la tronul dumnezeiesc și până la cel mai simplu mineral pământesc. Toată ființa creată participă astfel în diferite grade la bunătatea de existență dăruitoare a lui Dumnezeu. Darurile dumnezeiești se coboară prin toate aceste cascade spre diferitele categorii de făpturi. Ierarhia și armonia lumii văzute, tulburată prin păcat dar restabilită prin harul lui Iisus Hristos, se numește Biserică. Dar tocmai de aceea Biserica este în sens larg și starea primordială și Biserica este și ordinea cerească. În capul cosmosului rezidit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
față de subordonați”. (Ortodoxie). Iar pentru al doilea cităm: „Națiunile, prin urmare, sunt unități variate ale naturii create și ele intră ca atare în organismul ierarhic al Bisericii... Dacă admitem că universalitatea spirituală a ortodoxiei pretinde uniformizarea în domeniul natural al făpturilor, ar trebui să credem că Dumnezeu, care a creat lumea în varietate și a dotat cu capacitate deosebită fiecare lucru, s-ar întoarce acum împotriva zidirii Sale”. (Ortodoxie). Cea dintâi idee formează temelia concepției sociale demofile și solidariste a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e frumusețe, fiindcă lumea se numește cosmos, adică ordine sau podoabă” (Sensul teologic al frumosului). Tocmai pentru că Dumnezeu este frumusețea supremă, are putere de atracție față de lumea creată, spune Nichifor Crainic urmând pe Dionisie Areopagitul. Dumnezeu ca frumos trezește în făptură „dragostea” după El. „Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică chemare, frumusețe. Dionisie îl derivă de la verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de sus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de frumusețea Lui. Așa se explică de ce Dostoievski spune odată că „frumusețea va mântui lumea”, iar alte dăți că prin iubire ne mântuim. (Asupra acestei concepții a lui Dostoievski stăruie Nichifor Crainic îndelung. A se vedea îndeosebi: Paradisul posibil.) Ridicarea făpturii în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin iubire ne mântuim. (Asupra acestei concepții a lui Dostoievski stăruie Nichifor Crainic îndelung. A se vedea îndeosebi: Paradisul posibil.) Ridicarea făpturii în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]