4,972 matches
-
că este cantina sau popota militarilor englezi o masă lungă în mijloc era deja ocupată de câțiva subofițeri ce-și luau desigur micul dejun. Mi s-a arătat un scaun și un militar de serviciu a și venit cu o farfurie și o cană. Farfuria încărcată cu: sardele, jambon cu fasole. Alt militar îmi împinge o farfurie pe care era o bucată mare de unt. Cana mi s-a umplut cu ceai cu lapte și apoi mi s-a adus pâine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
popota militarilor englezi o masă lungă în mijloc era deja ocupată de câțiva subofițeri ce-și luau desigur micul dejun. Mi s-a arătat un scaun și un militar de serviciu a și venit cu o farfurie și o cană. Farfuria încărcată cu: sardele, jambon cu fasole. Alt militar îmi împinge o farfurie pe care era o bucată mare de unt. Cana mi s-a umplut cu ceai cu lapte și apoi mi s-a adus pâine și o porție respecttabilă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
câțiva subofițeri ce-și luau desigur micul dejun. Mi s-a arătat un scaun și un militar de serviciu a și venit cu o farfurie și o cană. Farfuria încărcată cu: sardele, jambon cu fasole. Alt militar îmi împinge o farfurie pe care era o bucată mare de unt. Cana mi s-a umplut cu ceai cu lapte și apoi mi s-a adus pâine și o porție respecttabilă de (am aflat pe urmă) "porridge". Atmosfera din jurul meu era destul de destinsă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Sunt, desigur, în aceeași odaie unde am fost închis. Am recunoscut ferestrele... Ba nu, ceva era schimbat. Între ferestre, pe un fel de scăunel, un taburet, o tavă cu probabil ceva de mâncare. M-am apropiat și am distins două farfurii încărcate, una cu un fel de carne cu sos, alta cu o bucată mare de budincă, pâine, tacâm și o ceașcă mare cu un lichid albicios. Am simțit atunci că mi-era foame. Am luat tava în brațe, m-am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fără întârziere, fără să mai aștept masa, iar dânsa, bună cum era, s-a arătat de acord, dar nu putea să mă servească, deoarece nu isprăvise treaba la bucătărie, mi-a spus să urc pe un scaun și să iau farfuria cu clătite de sus, de pe bufetul din sufragerie. Zis și făcut, dar în graba mea m-am agățat de corpul superior al bufetului foarte înalt și, la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra peste mine, cu cioburi de farfurii și pahare răspândite în jur - și clătite bineînțeles. Însă și mai tare s-a speriat biata Virginia, înfricoșată să nu cumva să fi pățit ceva poznașul care tăcea mâlc. Paloarea mea exprima, de fapt, spaima pentru paguba făcută: ai mei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și de toate necazurile. Mă trezeam dimineața cu ideea că în acea zi se vor îndrepta toate relele, voi re zolva tot, îmi voi găsi un loc de muncă. Dar nu era așa. Mă străduiam toată ziua să spăl două farfurii. Mă gândeam și mă gândeam că trebuie să fac ceva. Atât. Mi-a crescut copiii singură, mamă și tată la un loc; am vă ruit, am crăpat lemne, am tencuit, am gătit mii de oale de mân care, am făcut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
putut mânca șorici de porc și gheare de pui. Ea era cea care gătea, nu pentru că rețetele erau deosebite, ci pentru că se temea să nu se consume o felie de ceapă în plus. Ea făcea porțiile și punea mâncarea în farfurii. Ea tăia pâinea și punea câte o felie în fața fiecăruia. Într-o zi mă trezesc cu o bucată mare de șorici fiert în farfurie. Am tăiat, am încercat să mănânc, mă străduiam, dar nu reușeam să fiu încântată. — Nu-ți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu se consume o felie de ceapă în plus. Ea făcea porțiile și punea mâncarea în farfurii. Ea tăia pâinea și punea câte o felie în fața fiecăruia. Într-o zi mă trezesc cu o bucată mare de șorici fiert în farfurie. Am tăiat, am încercat să mănânc, mă străduiam, dar nu reușeam să fiu încântată. — Nu-ți place? mă întrebă. — Nu, nici acasă nu mâncam! Voiam să fiu politicoasă, să spun că nu e vina ei. Păi așa sunteți voi, aveți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
caldă, ungeam o felie de pâine cu marmeladă și savuram un mic dejun. Din pâine tăiam doar o felie subțirică; nimic nu trebuia să pară consu mat, pentru că începea să pună întrebări ca piticii din Albă-ca-Zăpada: Cine a mâncat din farfuria mea? — De ce sunt doar cinci biscuiți în loc de opt? De ce ai fiert patru cartofi? Ajungeau doar trei! Într-o zi, profitând de faptul că găinile s-au ouat în lipsa ei (ce curaj!) și nu știa câte ouă sunt, m-am dus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
trebuie să fie îndreptate tot spre ei. Ei bine, de sărbători am fost mai mult decât tulburată de faptul că eram bunica de departe a unui minunat copil, dar nu trebuia să transmit nimic celor din jur, trebuia să spăl farfurii și să curăț șemineul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La un moment dat, mai târ ziu, Concetta a început să bufnească, să se vaite și, întoarsă cu spatele ca și cum i-ar fi fost și ei rușine, mi-a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ajuns să declanșeze furtuna: — Păi da, nu te mai saturi odată! Dacă n-aș fi eu, ai fi mort de mult! Eu am grijă de tine și tu nu știi decât să mă nânci! Nu mi spui niciodată mulțumesc pentru farfuria pe care ți-o dau! Apoi m-a întrebat: — Tu vrei ceva? Mai mult din spirit de colegialitate cu Salvatore am răspuns: — Pâine cu margarină! S-a înroșit, a bătut cu palma în masă, a spus că o ruinăm... Ultima
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ea și că mă roagă mult să nu mă-ntorc în România. Când am venit din călătorie, ea, care are doar șase ani și se teme de cuțit pentru că s-a tăiat odată, mi-a tăiat o roșie pe o farfurie și m-a invitat la cină. E un pericol afecțiunea asta. Nu și pentru mine, pentru că nu e clipă să nu mă gândesc la viața mea adevărată, cea fără mască, și la copiii mei. Scrisoarea 64 Cu inima plină de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
persoane, grădină, găini, câini mari... Plângea c-o usturau tălpile, primea mâncare cu porția, iar duminică soseau întotdeauna 20 de invitați, practic se aduna toată familia. Logic, stăpânei casei îi convenea din moment ce avea o proastă care să spele 60 de farfurii și să curețe tot! Am stabilit ca această femeie, Claudia, mamă a doi băieți, să vină peste o săptămână, să-și facă între timp bagajul... Știi cum mi-am făcut eu bagajul? Mi l-a făcut fata mea cea mare
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
minte că seara m-am întors pe la 19 și mă așteptau toți cu masa pusă. M-am și speriat, nu consideram că merit o astfel de favoare. După masă nu m-au lăsat să fac nimic, Rosanna a spălat și farfuria mea, Romeo a măturat, mi-au spus clar că nu trebuie să mișc un deget. Îți vine să crezi? Mie nu! Oameni buni, în camera mea erau cărți, albume de artă, dicționare, începea să-mi vină inima la loc, să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tot. În primul rând, o mizerie cruntă. Când intrai în casă, trebuia să ieși apoi repede afară, să respiri, să te gândești și să-ți faci curaj. De exemplu, în bucătărie resturile de pâine stăteau în compania mucurilor de țigară, farfurii cu mucegai stă teau alături de o pereche de ciorapi de nailon, gunoiul dădea pe afară și tot așa. Atmosfera era tensionată, Rita se prefăcea că este o mare doamnă gospodină care-mi arată ce să fac... Până la un moment dat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
grătar și tu nici nu mai știi să faci decât minestra, nu spun că li s-ar părea ciudat să stea fără televizor în cameră, că de sărbători fac sarmale, iar tu ai doar prilejul de a spăla mai multe farfurii... Ideea principală este: Dar nici nu se zbat să găsească. Ideea secundară: Cu toate că nu au nici școală, nici calificare. Finalul este... trăiască Italia! Scrisoarea 130 Noua mea „casă” îmi crea o mare stare de confuzie. Zeci, sute de lucrușoare, de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ei. Era un apartament de oameni mici de statură (și de suflet). O bătrânică de vreo 80 de ani, cu privire vicleană, îmi arăta camera de zi, camera mea, bucătăria și simțeam că e genul care ți se uită în farfurie când mănânci. Ea era micuță și toate obiectele păreau și ele liliputane. Probabil că era mobilă pe comandă și luase măsurile după ea; dar eu sunt înaltă și orice aș fi făcut părea... în plus. Poate exagerez. Mi-am adus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
revistele culinare cu rețete de tocănițe și gogoși - mi-e dor să am măcar o zi în care să nu mă trezesc după ceas - mi-e dor să muncesc normal, să nu mai simt că-s doar aia care spală farfuriile murdare - mi-e dor să povestesc ce-i pe aici - mi-e dor să răsfoiesc alene un ziar românesc O, am foarte multe motive. Scrisoarea 137 Am renunțat la ideea de a-mi schimba locul de muncă în momentul în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
român. Până la urmă, intră atâția euro în țară de pe urma necăjiților ăstora. În Perugia, la padre, vin românce din Roma, din Milano, din Sicilia, sărmanul le așteaptă pe toate la gară și are grijă de ele. O jumătate de pat, o farfurie de paste și un loc nou de muncă. Și eu continui să mă întreb ce fac aceste asociații ale românilor. Nu cumva... nimic? Scrisoarea 168 Trăiesc între două lumi. Nichita Stănescu: . În România este criză. În România este sărăcie. În
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
îi va întări, apoi Băsescu, văzând cifra totală de bani intrați în țară, va transmite vreun mesaj de sănătate și mulțumiri emigranților români. Scrisoarea 187 Acești bărbați au nevoie de dragoste, de afecțiune, de o vorbă bună și de o farfurie cu mâncare caldă... Nu se acomodează ușor cu absența căldurii de acasă, mai ales că ei sunt bărbați, adică obișnuiți să primească totul de-a gata. Aici nu le mai dă nimeni nimic. Încep să-și caute dragostea... Încă una
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
părăsit brutal în aventura mea de a ajunge la Universitate. La facultate mergeam aproape zilnic dimineața și uneori, în funcție de program, și după-amiaza. Nu puteam renunța la masa de la amiază pentru că ar fi trebuit să renunț la o ciorbă și o farfurie de fasole cu vestitul romb de mămăligă ... singura sursă de hrană (și aceea obținută de direcția școlii cu multe insistențe) în perioada cumplitei secete a anilor 1945-1946. Dar eram tânăr și obișnuit cu lipsurile. Au fost multe țări care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doar de agrement. Nefiind mijloace comode de transport, masă, cazare ca în prezent, fiecare student, pe lângă bagajul propriu, mai purta și o parte din bagajul colectiv: corturi, pături, alimente (pesmeți, biscuiți, macaroane, orez, făină, brânză, sare, ceai, cafea, ceaune, cratițe, farfurii, linguri etc.). La punctele de oprire pe traseu, băieții adunau vreascuri și făceau focul ... iar fetele se luptau cu meniul ... Seara, dacă în localitatea unde ajungeam nu găseam un local de internat, cămin cultural sau săli de clasă în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
încheie cu sfârșitul, pe care protagonistul scindat în Eu și El îl cântărește cu ochii celui ce vine din viitor și consideră viitorul a fi un trecut. Imaginile scatologice sunt preferatele lui Amis: hrana e vomitată de eroi înapoi în farfurie, excrementele se reîntorc la locul de origine, gunoiul redevine ce a fost înainte să fie aruncat (scrisorile revin din coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-ne, cum te simți?" Am răspuns " Nu... nu pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-a desprins și a zburat pe geam, se rotește ca o farfurie zburătoare". "Bizar", au zis. "Mai departe". Am zis "Mi-e greu să articulez. Mi s-a uscat gâtul, mă gâdilă nările. Cred că am să strănut ori să plâng". "Nu-i nimic", au zis, "nu-ti fie rușine să dai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]