9,472 matches
-
copilului să poarte un dialog natural (a se înțelege: acceptat de legile literaturii, nu și de cele ale naturii) cu tatăl său. Jocul autenticității devine din ce în ce mai complicat iar ipotezele abundă ca într-un roman polițist. Însă rezolvarea nu interesează. Din spatele ficțiunii răzbate o voce auctorială polemică împotriva oricărui pact al literaturii cu realitatea. Tirania "plusului de realitate" al realității s-a încheiat: Da, bine, e adevărat, mulțimea aia în delir care îl urmărește pe Crastaing sub lozinca răzbunătoare nu-i desenul
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
adevăr, nu dovedește prea multe, însă acest final produce dezvăluirea unei rețele de posibilități (nici una mai posibilă decît alta), a unui fractal construit după toate regulile. Fiecare personaj poate fi acuzat de "complicitate" cu naratorul în actul de reabilitare a ficțiunii. Din fiecare punct romanul își poate dezvolta excrescențe perfect valabile - o sugestie o dă chiar Igor în disputa de final cu tatăl-narator: "Tăticule,[...], tu i-ai vîrît în cap lui Crastaing subiectul compunerii și toate astea numai ca Tatiana să
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
pronunțat admirativ față de modul în care regizorul (coscenarist și coproducător) Michael Mann a știut să stăpînească istoria acestui caz. (E interesant de observat, fie și într-o paranteză, că filmului românesc i-a lipsit, întotdeauna, vocația de a pune în ficțiune, cu seriozitate analitică, vreun dosar al actualității; n-am auzit să existe scenarii după, să zicem, afacerea Petromidia, sau afacerea Țigareta - poate și pentru că, la noi, "afacerile" obișnuiesc să sfîrșească prin sleire, suspendate într-un fel de nebuloasă a indiferenței
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
citim cu atenție povestirile SF. Cititorii poate au uitat că vehementul acuzator al clasei politice a început prin a scrie povestiri științifico-fantastice și că a rămas un fidel al genului, o dovadă constituind-o chiar apariția recentului volum Omohom, subintitulat "ficțiuni speculative". Cristian Tudor Popescu nu este doar autorul rechizitoriilor nemiloase din Adevărul, nu este numai cel ce rostește diatribe sarcastice la talk-show-urile televizate. Dincolo de binecunoscuta lui figură drăcească, există un adolescent, iar acest adolescent visează la "lumi ce nu există
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
pe parveniți. Dar cum așa ceva nu se întâmplă, publicistul ajunge să-l deteste pe posibilul lui idol, considerându-l cauza răului. Ce se va-ntâmpla cu oamenii? Navele cosmice, planetele care gravitează în jurul unor stele îndepărtate, extratereștrii nu sunt - în "ficțiunile speculative" din Omohom - simple fantasme ale unui intelectual cu educație științifică, așa cum sunt în povestirile SF ale altor autori. în cartea lui Cristian Tudor Popescu ele fac parte din ceea ce s-ar putea numi un instrumentar epic al reflecției filosofice
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
fără accidente doar în spațiul nemărginit al literaturii SF. în spațiul comentariului politic radicalitatea sa intempestivă devine primejdioasă. Este ca și cum un spectacol de acrobație aviatică s-ar desfăsura loc într-o sală de ședințe a Parlamentului. Cristian Tudor Popescu, Omohom, ficțiuni speculative, cu o prefață de Lucian Boia, Iași, Ed. Polirom, 2000. 228 pag.
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
silea pe autori, cititorul contemporan știa că e vorba de umările grevei minerilor din 1977, despre care Buzura, cel dintîi, avusese îndrăzneala să scrie; îi plăcea această îndrăzneală și era sensibil la abilitatea cu care romancierul știa să strecoare în ficțiunea lui o realitate teribilă și bine ascunsă oficial. Cititorul tînăr actual (cititorul de mîine, în general) nu se mai poate sprijini exclusiv pe intuiție. Numeroase detalii nu mai au înțeles dacă nu sînt explicate. Un adaos de informație devine necesar
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
este de condamnat (în fond, bravo lor, au vrut - au putut...), ci reacția (iarăși, abia reacția) politicienilor și a mass-mediei românești, tardivă, belicoasă și ineficientă. În loc să avem noi și astfel de inițiative, să producem, de pildă, tot cu caracterul de "ficțiune", un film despre tragedia de la Ip, eventual vorbit și în franceză, și difuzat nu de patru, ci de mai multe ori pe TV5 (păi, noi n-avem lobby, n-avem bani, n-avem Externe și Cultură?), ce facem? Re-acționăm la
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
de clasă și convinși că în fața lor se scrie istoria. Ieșind din vis (coșmarul care-l bîntuise ani întregi îl părăsește pe Rubașov în închisoare), eroul renunță la solidar-impersonalul noi pentru a se lăsa în seama a ceea ce el numește ficțiunea gramaticală: necunoscuta pînă atunci voce a conștiinței, mai puternică decît acest opium al popoarelor, religia revoluției. Iluzia e în această lume chiar rațiunea existenței: după 25 de ani de temniță, un comunist dintr-o țară din estul Europei ajunge în
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
Europei ajunge în sfîrșit în patria socialismului real unde e din nou băgat la închisoare; și găsește puterea de a crede că forțe obscure l-au dus departe de lumea perfectă a sovietelor. 1984 a făcut o carieră strălucitoare în ficțiunea politică, dar în spatele ei stau două cărți cu o istorie fascinantă: alături de întuneric la amiază, apărută în 1940, o alta, șapte ani mai tîrziu, al cărei titlu a rămas celebru - Am ales libertatea, de Victor Kravcenko. Ca și acesta (dar
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală a lui Peter Jacobi se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
FLC, 1976, 49; Liviu Petrescu, Sub zodia racului, TR, 1976, 51; Const. Ciopraga, Romane-meditație, RL, 1977, 20; Ștefănescu, Preludiu, 182-190; Ungureanu, Proză, 157-165; Georgescu, Volume, 32-37; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 160-227; Regman, Explorări, 20-28, 192-200; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, Cluj-Napoca, 1979, 154-184; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 154-175; Ion Vitner, Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor, București, 1980; Alexandru Ivasiuc interpretat de..., îngr. și pref. Constantin Preda, București, 1980; Steinhardt, Incertitudini, 144-149; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 108-116; Crohmălniceanu
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
bucovinean interbelic. Acuzat, ca și alți iconariști, de atașament față de mișcările de extremă dreaptă, Mircea Streinul a fost, demonstrează D., doar un simpatizant al legionarismului. De o foarte aplicată exegeză beneficiază poezia și romanele sale, situate „între reportaj, confesiune și ficțiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, și face pași importanți spre cunoașterea integrală a acesteia, optând pentru un demers „fără pledoarii artificiale și fără umori”. În Poezia postmodernă (2002) se
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de evazionism și înfruntare, atmosferă atât de caracteristică în lumea comunistă
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
prefațează volume antologice de texte confesive ale unor mari personalități ale culturii române: G. Călinescu, Fals jurnal (1999), Tudor Vianu, Cunoașterea de sine (1997). Un proiect mai vechi, proiect ambițios, realizat cu răbdare de-a lungul anilor, este masivul studiu Ficțiunea jurnalului intim (I-III, 2001), carte importantă nu numai în bibliografia autorului, ci și în peisajul general al criticii literare. Conținutul specific al fiecărui volum e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și relativizări, cu efecte de „refracție” ș.a.m.d., cum se întâmplă când e vorba despre problemele spinoase ale autenticității, sincerității, verosimilității, și se confruntă, după caz, cu prefăcătoria, poza, bovarismul, histrionismul, chiar cu „excesul” de sinceritate (altă formă de ficțiune, în fond) a diariștilor. Delicată, deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
deloc ușoară postură pentru comentator. Și totuși, se vădește că asedierea minuțioasă, din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei demonstrații. Ficțiunea jurnalului intim nu este (doar) un instrument de referință, un compendiu academic. E, în sensul cel mai deplin, o carte a unui critic-scriitor, excelent scrisă - și, în mod evident, scrisă cu plăcere -, oferind o lectură agreabilă, însoțită de bucuria intâlnirii
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
vol. III-IV, București, 1999-2000; ed. vol. I, București, 1998; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, București, 1998; Mit, mitizare, mistificare, București, 1999; Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu, București, 2000; Clasici români, București, 2000; Ficțiunea jurnalului intim, I-III, București, 2001; Genurile biograficului, București, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Proză literară, introd. edit., București, 1964 (în colaborare cu Flora Șuteu), Poezii, pref. edit., București, 1991; E. Lovinescu, Scrieri, I-IX, introd. edit., București, 1969-1982; Lucian Blaga
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
C. Rogozanu, Despre jurnal în o mie de pagini, RL, 2001, 4; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 77-96; Cristea-Enache, Concert, 295-298; Grigor, Moromete, 85-95; Manolescu, Lista, III, 218-232; Petraș, Panorama, 574-577; Andrei Grigor, Eugen Simion, Brașov, 2001; Dan Mănucă, Ficțiunea și non-ficțiunea jurnalului, CL, 2002, 1; Iulian Boldea, Eugen Simion (Critica apolinică), CL, 2002, 4; Doina Curticăpeanu, Universul jurnalului intim, F, 2002, 4; Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, RL, 2002, 17, 18; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 219-226; Lidia Vianu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Doina Curticăpeanu, Universul jurnalului intim, F, 2002, 4; Alex. Ștefănescu, Eugen Simion, RL, 2002, 17, 18; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 219-226; Lidia Vianu, „Și criticul poate fi un desperado” (interviu cu Eugen Simion), RL, 2003, 20; Andrei Grigor, „Ficțiunea jurnalului intim”, CC, 2003, 3-8; Dan Mănucă, Pactul cu biografia, CL, 2003, 9; Manual de trudire a cuvântului. Eugen Simion - 70, București, 2003. M. Z., N. Br.
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
unde protagonist este „un om care a trăit o experiență și acum caută povestea experienței lui”. Dimensiunea experimentală a scriiturii este însă aici mai pronunțată: păstrând trama erotică, autorul recurge cu mai mult aplomb la tertipurile optzecismului. Descărcând cotidianul în ficțiune, S. îl bruiază, totodată, prin diverse artificii autoreferențiale, creând un dispozitiv de reflectare reciprocă a textului în lume și a lumii în text și sugerând astfel ipoteza unui continuum „texistențial”. Coloana vertebrală a narațiunii romanești - intriga amoroasă - rămâne neschimbată în
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
Verdi, deopotrivă informată și atractivă, S. își desăvârșește arta portretului în cartea despre Ciprian Porumbescu (1975), prezentându-l pe compozitor în manieră romanescă, sub înfățișarea unui personaj romantic, marcat de tragism. Intenția autorului e, totuși, să îmbine mărturia documentară cu ficțiunea. Cea mai importantă carte a lui rămâne scrierea memorialistică Fragmentarium clujean (1987), alcătuită ca un bildungsroman care încadrează și imaginea Clujului de altădată. Evocarea se oprește asupra anilor de școală și de inițiere în meseria de gazetar, de cronicar dramatic
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
în 1996, ș.a. Coordonează proiecte colective, de teorie literară și de literatură comparată, printre care Istoria comparată a literaturilor din Europa de Est și Centrală. Literatura română a fost pentru S. un obiect de interes permanent, în special în cadrul unor cursuri despre ficțiunea est- și central-europeană, susținute la centrele interuniversitare de studii avansate de la Dubrovnik (Aspects of Romanian Postmodernist Fiction, 1989, History, Ethnicity and Inner Being: Rebreanu’s Forest of the Hanged, 1990) și Praga (Exile and Utopia in Romanian Fiction, 1991). În
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
capacității sale de a proiecta lumi posibile. De altfel, ipoteza lumilor posibile, cu o străveche tradiție speculativă, este prizată astăzi de discipline diverse, ca filosofia analitică sau logica modală. Semantica lumilor posibile și rolul ei în limpezirea statutului lunecător al ficțiunii au atras atenția și teoreticienilor literaturii. Interesul polemic al lui S. merge însă mai curând spre implicațiile esențialiste atribuite relației real - posibil de filosofia europeană. Și, mai ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
de Mircea Eliade în Maitreyi, prin manipularea tehnicilor narative. Perspectivismul critic al lui Eliade se bizuie pe mandatarea unui narator noncreditabil - Allan, autor al primului jurnal -, de la textul căruia demarează ofensiva relativizantă de lectură-rescriere într-un plan paralel. Nu numai ficțiunea, ci și interpretarea literară este văzută de S. ca o formă ludică și liminală de reprezentare, bazată pe „ca și cum”, un joc cognitiv ipotetic, cunoscut de la Xenofon încoace și botezat de Hans Vaihinger principiul lui als ob. Autorul trece în revistă
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]