6,757 matches
-
adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce s-a accentuat continuu, cu trecerea timpului, între Wittgenstein și omul care i-a fost cel mai aproape la primele începuturi ale preocupărilor sale filozofice. Lui Wittgenstein lucrurile i-au fost pe deplin clare încă de la mijlocul anilor ’30. Filozoful Russell nu l-a mai interesat. Pentru bătrânul Russell, evoluția gândirii fostului său prieten pare să fi rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Fumatul este unul din cele mai vechi obiceiuri de pe glob, existând documente conform cărora tutunul era cultivat din anul 6000 înaintea erei noastre (2Ă. Efectele fumatului asupra sănătăŃii au fost descrise încă de secole. În jurul anului 1600, în China, filozoful Fang Yizhi arăta că “anii lungi de fumat distrug plămânul”. Adevăratul ,,război” declanșat împotriva fumatului s-a concretizat însă în ultima sută de ani, când au fost publicate primele evidenŃe privind rolul fumatului în patologia unor afecŃiuni precum bronhopneumopatia obstructivă
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
egipteni, chinezi, indieni și greci. În multe tradiții și mitologii marea reprezintă un simbol dinamic al vieții, acest mediu natural fiind din anumite puncte de vedere un loc al nașterilor, al transformărilor și al renașterilor. Chiar și cel mai mare filozof al antichității, Platon, spunea că „marea spală toate relele omului”. Băile în mare călesc organismul, îmbunătățesc circulația sângelui (mai ales pe cea venoasăă, tonifică pielea și mușchii. În epoca modernă, grație investigațiilor cu caracter interdisciplinar întreprinse în acest domeniu, au
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
locale/orășenești, conturează imaginea realității în reprezentare. 2.1. "Democrație" și consimțământ Autoritatea subzistă când este organizată în așa fel încât, fondată pe adeziunea celor ce îi sunt supuși, își arată compatibilitatea cu libertatea lor. De la canonicii Evului mediu la filozofii secolului al XVIII-lea, un leitmotiv revine neîncetat în tratatele politice, ca un pamflet de circumstanță: "regii sunt făcuți pentru popoare și nu popoarele pentru regi". Ceea ce ar putea însemna că persoana celor guvernați reprezintă interesul guvernanților și că, dacă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că ideile și măsurile de ordin public avansate într-o dezbatere pentru a fi adoptate, legile, pot primi sufragiul tuturor. Opoziția invocată cu titlu particular, personal, rămâne un fenomen medieval (dissentimiento în Aragon și liberum veto în Polonia). Pentru majoritatea filozofilor secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea limitele supunerii minorității au fost stabilite pe aceleași baze care au servit regimului majorității și care, în general, nu sunt considerate absolute. Dacă vrem să luăm în considerare procesul firesc și natural
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Zola, La Сurée, p.80]. Spre sfârșitul secolului, Franța mic-burgheză a Republicii a Treia, bogată, confortabilă și mulțumită de sine nu mai este țara Ioanei D'Arc și a lui Napoleon, cea a mării Revoluții și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
milliers de petits bourgeois, de petits rentiers, qui ont placé leurs économies sur des fonds garantis par des noms d'hommes honorés, respectés, hommes politiques ou hommes de banque" [Maupassant, Bel-Ami, pp.234-235]. 207 În numeroasele sale studii de caz, filozoful Michel Foucault reușește o microistorie a femeilor, atentă la conflicte, revelatoare de tensiuni cotidiene și de jocuri de putere [Dits et écrits, Histoire de la folie, Naissance de la clinique ș.a.]. Foucault consideră că raporturile dintre femei și bărbați sunt raporturi politice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le preced sau care le urmează. Cât despre proza leopardiană și despre cugetări, despre Micile opere morale și celelalte, daca nu sunt chiar de lepădat, afirmă Croce, valoarea lor este mult limitată. Autorul Esteticii i-a refuzat recanatezului calitatea de filozof, dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi devenise bardul tineretului romantic înflăcărat. El apropiase
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale literaturii grecești și cunoștea deja limba latină, disciplina fundamentală a educației filologice pe care tatăl său Monaldo consideră necesar să o ofere fiilor. Apropierea timpurie de limbă latină a fost hotărâtoare pentru îndelungată carieră de filolog, cercetător, traducător și filozof deoarece prin intermediul ei Leopardi și-a definitivat o latură importantă a propriei erudiții, de care avea să devină conștient foarte de timpuriu.416 Poetul și-a arătat treptat chipul, pornind de la întâlnirea filologului cu limba greacă, ce a avut loc
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
propria lui filozofie. Dar sub aparențe grațioase și amuzate, bucata ascunde o semnificație profundă. Această parodie nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a lumii. Pisică filozof, el ar predica aceeași dogmă, iar pisica devenită popă ar blama pe cotoii care nu respectă postul.] 88 Eminescu: 2011, IX, pp. 664, 670. Amita Bhose traduce titlul astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o semnificație profundă. Această parodie nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a lumii. Pisică filozof, el ar predica aceeași dogmă, iar pisica devenită popă ar blama pe cotoii care nu respectă postul.] 88 Eminescu: 2011, IX, pp. 664, 670. Amita Bhose traduce titlul astfel: Gramatica sanscrită mică a lui Franz Bopp. 89 Eminescu: 2011, IX
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
disciplină vecină cu degringolada. Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor decît mizeria. El rămîne un filozof descins din vechiul autoritarism militar, în pofida înclinației sale structurale către o anumită îngăduință a slăbiciunilor celorlalți și, implicit, o predispoziție a sa pentru un anumit liberalism. Corabia lui Don Benito a plecat, în urmă cu 190 de zile, din Buenos
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
estetic) al "mașinii timpului" rămîne doar un (într-adevăr, fascinant) explora tor al fabulosului epic, pentru societatea britanică a sfîrși tului veacului al XIX-lea și, cu precădere, a primei jumătăți din secolul XX, el a fost un intelectual complex (filozof de stînga, fabian, mare orator, publicist, teoretician al relațiilor de putere, etc.) și un om cu existență personală tumultoasă (Don Juan de prim rang, Wells a avut aventuri erotice răsu nătoare, amante numeroase și copii nelegitimi). Romanul de față investighează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte întreagă spre sud, revine în Brewer (Pennsylvania), pentru a locui nu departe de casa lui în apartamentul unei prostituate, Ruth, care îi va naște o fiică nelegitimă, Annabelle. Nu trebuie să căutăm filozofii adînci în mentalitatea defetistă a lui Harry și nici sensuri sofisticate în gestul său de abandon. El este, în mod cert, un ins mediocru (pus poate, pînă la un punct, în situații ieșite din rînd), fără înclinația actelor hybris-tice, încărcate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
depen dentă de droguri, fugită de acasă (de la familia sa extrem de bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ aparținător suburbiilor ameri cane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește (cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la prima mînă despre Zetland, în care personajul principal (Zetland) e urmărit, cu ochi naturalistici, în "creșterea" și "descreșterea" sa ontologică (înzestrat cu virtuți intelectuale de excepție, protagonistul refuză, citind Moby Dick parabola ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea și fragilitatea din structura de profunzime a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ca și Caulfield, Chinaski trece printr-o maturizare brutală, învățînd, timpuriu, că supraviețuirea nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de exercițiu reptilian. Dincolo de această axiomă esențială a vieții, bănuiește el (pînă la un punct, justificat!), nu avem decît filozofii sterile, biete "viclenii ale rațiunii", cum le-ar fi numit Kojéve. Bibliografie Charles Bukowski Șuncă pe pîine. Traducere din limba engleză de Cristina Ilie. Colecția "Biblioteca Polirom. Proză XX", Iași: Polirom, 2013. Istoriograful Drakul Nu trebuie să judecați prea aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Țepeș este de aceea măreț. El vrea adevărul total în istoriografie, transformarea istoriei însăși pentru istoric într-o realitate continuă, imposibil de falsificat sau fragmentat. El rezolvă, printr-o mușcătură vampirică pe gîtul unui istoric excepțional, toate disperările, toate neputințele filozofilor istoriei, de la Platon pînă la Hegel și de la Husserl pînă la Hayden White. Nu cred că acest climax subtil-ideologic "insertat" de Kostova în roman a fost neaparat gustat de milioanele ei de cititori, din întreaga lume, care au savurat (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
castei preoțești" (p.23) ori, în alte variante, amenințat de o gloată răsculată (împotriva tiraniei /?/ lui), se aruncă în vulcanul Etna (motiv literar și psihanalitic pentru o întreagă galerie de autori, de la Matthew Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-o fază inițială coboară treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai deschis, în cursuri universitare), mergînd spre un dezacord radical cu maestrul. Odată cu pensionarea lui Husserl (în 1927), Heidegger nu mai simte presiunea vreunei cenzuri emoționale și critică vehement opera profesorului. Mai mult, pe fondul preluării puterii de către naziști, tînărul filozof (simpatizant al Führer-ului), noul Magnificus (în termenii lui Steiner), își marginalizeză complet "binefăcătorul sleit și disprețuit" (p.107), de origine evreiască, interzicîndu-i pînă și accesul la biblioteca universitară. La moartea lui Husserl, în 1938, Heidegger pretinde că e "bolnav la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intitulată Descartes' Error. Emotion, Reason, and the Human Brain/Eroarea lui Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat la convingerea că, în interiorul creierului, siste me neurale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o glandă minusculă, cunoscută, pe atunci, sub numele de conarium, transformată, în limbajul medical al prezentului, în epifiză. Acest "conarium" avea existență sui generis, în opinia filozofului, constituind identitatea per se a omului. Trupul funcționa, în astfel de circumstanțe, doar ca o "anexă" a "centrului" rațional și identitar, ajungînd dispensabil. Descartes se putea imagina fără corp, dar, în nici un caz, fără minte. Principiul impune, prin plasticitatea imaginilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele" Criticii culturale și societății (1955) sau sugestia capacității artei de a exprima ceea ce ideologia ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
amintitul departament. Publicarea consistentului volum s-a făcut în colecția de studii socio-umane a Editurii Paralela 45, colecție coordonată de Mircea Martin. Trebuie spus ab initio că tălmăcirea lui Adorno implică o întreprin dere foarte anevoioasă, nu neaparat din cauza stilului filozofului (deși unii traducători anglofoni de prestigiu, precum C. Lenhardt, de exemplu, s-au plîns de o anumită construcție supraetajată a frazei), ci a trimiterilor și conota țiilor mai curînd criptice ale multora dintre conceptele lui semnificative. Fluxul gîndirii adorniene, deosebit de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]