6,379 matches
-
caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că faci numai lucruri cu primejdie” - ar fi vrut să-i spună, dar s-a oprit și, cu un oftat nereținut, s-a depărtat. Din ușă, i-a aruncat o privire care părea să pârjolească totul în calea ei. Cu fiorul acelui oftat în suflet, lotrul a mâncat mai mult în silă. Doar vinul l-a băut cu sete. Simțea nevoia să mai golească o ulcică, dar a învins gândul de a avea mintea limpede. Că... nu se știe... S-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să nu fi fost în pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rateuri chiar de la început, aș vrea să plantăm un informator în AUFT. Dacă se ajunge până acolo, vreau să vă gândiți amândoi la niște tineri polițiști idealiști și hotărâți pe care i-am putea folosi. Mal simți că îl trec fiori. Plantarea de informatori, acțiuni operative... așa se făcuse remarcat la Moravuri. Era genul de activitate în care excela ca polițist. Spuse: — O să mă gândesc. Suntem doar doi anchetatori, eu și Dudley? Loew făcu un gest care cuprinse toată casa. — Funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochii și mațele și boașele lui Marty Goines - un gros-plan în culori, cu detaliile de la autopsia rapidă a cadavrului, întreprinsă de el pe lespedea morgii, mărite de milioane de ori. O mașină coti tocmai atunci în fața lui. Îl trecu un fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie nasturii de la cămașă și îi descheie cureaua. Buzz își scoase pantofii și șosetele, rămânând în picioare. Cămașa îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își trecu mâinile peste părțile pe care Buzz și le ura: burta ca un pepene, chiflele de la șolduri, cicatricile tăieturilor de cuțit care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
operatorului de la Circulație, iar el e o fostă târfă de-a lui Gordean. Mulțumit? Breuning fluieră din nou. — Poate că Dudley ne poate face rost de alți oameni. Se pricepe la asta. Danny intră înapoi în mașină. Îl trecu un fior straniu - omul lui Dudley Smith îl supraveghea. Îi spuse: — Tu și cu Jack mergeți la treabă și dacă aflați ceva important, sunați-mă acasă. Întoarse mașina și coborî pe Paloma spre Sunset, gândindu-se la un sandviș, un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
noul meu grad, te rog să mă ridici la rangul de ofițer coordonator al acestei anchete. Al tău, Căpitan M.E. Considine, Anchetator-șef al Procuraturii Districtuale. AICI SE ÎNCHEIE CITATUL RETRAS Scriind noua lui funcție, pe Mal îl trecu un fior. Se gândi să-și cumpere un stilou elegant, ca să marcheze momentul. Apoi se concentră asupra stivei de dosare, auzi „Gândește rapid!” și văzu un obiect ce zbura spre el, cu Buzz Meeks pe post de aruncător. Îl prinse din reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prin localuri, dar întotdeauna în compania prietenului său, un tip pe nume „Duane”. Aproape că se hotărâse să-l lase pe nemernic să trăiască, dar, gândindu-se la posibilitățile pe care i le oferea asasinarea unui perechi, l-au apucat fiori de excitare și și-a amintit de Delores și bărbatul acela în poziția 69. Apoi Duane i-a pomenit unui barman faptul că lucra pentru Variety International - teritoriul tăticului. Providența. Coleman s-a apropiat de George și Duane, având asupră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmă rească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar mie mi-a nălucit că zâmbetul Maestrului se răspândea în jur, cu un parfum din altă lume. 23 LA MASA CU STELE — Nu ți-e urât în casa asta? am întrebat-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care-i vrăjea deopotrivă pe instru mentiști și spectatori. — Atunci poți să-ți faci o idee despre fervoarea și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tot dorul! Când tu nu-mi ești aproape. Nimic, vai, nu-mi alină mistuitorul chin! Ți-aș da întreaga viață! A tale calde pleoape, Iubito, când se pleacă pe ochii tăi de zână, E-atît de dulce farmec, atât de sfânt fior Și-atîta fericire, c-aș vrea să-mi fii stăpână, Tu, doar tu, până-n clipa în care-o fi să mor! Inima mea te cere, te caută întruna, O, sfânta mea domniță, alină-mi dorul sfînt! Grăiește-mi doar o vorbă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ador", "Lili, îmi ești dragă"... și altele cam în același gen! * O, ce risipă de dragoste era printre băieții din clasa noastră la începutul acestei primăveri timpurii! Și eu nu mai puteam să dorm de mirosul pătrunzător și dulce al fiorilor de liliac... Mă frământam nopțile pe toate părțile și-abia izbuteam să ațipesc în zori. Prin mintea înfierbîntată de atâtea nume de fete, al căror chip gingaș căutam să mi-l imaginez, după descrierile făcute de iubiții lor, îmi zburau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră din zi, că vor fi atâția câți fuseseră. Îi ucisese repede, dar calm. În acea clipă, un fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că un alt grup de războinici fusese trimis după el. Poate că anticipase și sosirea lor acolo. Nu cunoștea decât o singură ființă capabilă să aibă viziunea primejdiilor viitoare. Se răsuci spre semicercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așeză la loc sulul, Închise cuferele și privi În jur. Nimic nu părea schimbat. Și totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse. Dacă Anda ar fi fost acolo, ar fi lăsat un semn. Gândul Îl străbătu ca un fior. Un semn. Luă una din torțe și privi fiecare bucată de perete și de tavan. Nu descoperi nimic. Căută jos, pe pământ, urma vreunei Încălțări. Nimic. Puse torța la loc și se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înainte de Închiderea porții, se Întoarse și privi mulțimea, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nimeni nu-i observase mișcarea. Nu fusese decât o fracțiune de secundă, după care poarta se Închise. Dar Alexandru rămase Încremenit și simți un fior trecându-i din creștet până-n tălpi. În acea fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar un geamăt de moarte sau un fâlfâit de aripă, sau o răsuflare calmă de animal care ucide metodic, iute, fără să obosească. Un animal de pradă. Așa Îl văzu Midhat, care, deși aflat În afara luptei, era străbătut de un fior pe care nu Îl au decât cei aflați Înaintea unei morți implacabile. Oan-san nu putea fi atins fiindcă era, În același timp, pretutindeni și nicăieri. Deplasările lui erau imprevizibile, iar tehnicile de luptă absolut necunoscute. Dacă erau, cumva, tehnici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața evenimentelor, care curgeau fără greș spre ocuparea țării. Nu mai exista nici o armată, nu mai exista nici un voievod, nu existau decât niște ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a bărbaților. - Nu e primejdie! Specimenul nu s-a născut! . . . Iacă pentru mine . . . dar tu? Da, da ... domnia-ta? . . . întrebarea surprinse pe Mini și uimirea întoarse, pe căile acelea sufletești, sângele, din mersul lui lin. Se văzu pe subt piele fiorul ușor, pe care această dezordine îl fugărea încoace și încolo. Se văzu în iiuictul ochilor panica ușoară a nedumerirei. Mini credea hotărât că oricine trebuie să știe despre ea adevărul și Mini socotea hotărât ca nimeni să nu se apropie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie. în birou Nory se trânti în fotoliu și aprinse o țigară. - Când ne-am întors de la moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e la roșii. Despre rosturi!. Ce-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alb orbitor, străin, pe care acest tată nou l-a insuflat în viața lui, cândva bună, confortabilă. Petrece ore întregi întorcând fotografia în așa fel încât să capteze lumina, repetând acest gest de nenumărate ori, simțind de fiecare dată același fior, teama de transformarea pe care o poate obține cu o ușoară mișcare a mâinilor. Pran pornește din centru, ca să capteze momentul. Indiferent cine ar trebui să dețină controlul, nu este el acela. „El“, de fapt, devine rapid o problemă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe toți franțuzește pe amândoi obrajii, lăsându-le semne negre. Un tânăr cu chip de bufniță de la Balliol, strigă la Jonathan peste muzica de jazz de la gramofon: o faci atât de bine, ha, ha, iar cuvintele luate separat îi produc fiori reci...când se deschide ușa și intră chiar ea, scrutând încăperea. Pentru un moment, ilogic și captivant, Jonathan crede că se uită după el. Dar ea intră și-și aruncă brațele de gâtul lui Levine. Dragul meu! —Draga mea! —Erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]