4,479 matches
-
disto vestibular). Aceste creste intercuspidiene, prin faptul că unesc versanții cuspidieni ocluzali, se mai numesc “creste ocluzale”' și se deosebesc crestele marginale. Crestele marginale sunt proeminențe de smalț liniare plasate la extremitățile meziale și distale ale fețelor orale ale dinților frontali, ale fețelor ocluzale ale dinților laterali. La dinții laterali muchia împarte creasta marginală în doi versanți: un versant ocluzal, care aparține feței ocluzale, și un versant proximal, care aparține feței ocluzale externe. d) Tuberculii dentari sunt proeminențe ce apar inconstant
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Bolk aparține fețelor vestibulare. e) Cingulumul îl prezentăm separat de cuspizi și tuberculi, deoarece originea sa nu este bine precizată, unii socotindu-1 tubercul, alții cuspid (lob)atrofiat. Reprezintă o proeminență constant prezentă în treimea cervicală a feței orale a dinților frontali, cu convexitate bine exprimată și raporturi precise în arhitectonica acestor dinți. Depresiunile coronare sunt: a) șanțurile ocluzale, b) șanțurile axiale, c) fisurile d) fosele, e) fosetele. a) Șanțurile se formează prin unirea a două suprafețe, de obicei convexe și se
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
nivel șanțurile principale ocluzale cu direcție vestibulo-orală și au un rol de descărcare a feței ocluzale, de unde și denumirea de “șanțuri de descărcare” vestibulare și orale. O categorie aparte de șanțuri verticale este adesea descrisă pe fețele vestibulare ale dinților frontali și premolari. Sunt în număr de două, separând cei trei lobuli, se continuă și pe marginea incizală, fragmentând-o. Persistă o foarte scurtă perioadă de timp la nivel incizal, din cauza uzurii dentare. Denumite și “depresiuni”, reprezintă detalii de finețe în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
număr de două, separând cei trei lobuli, se continuă și pe marginea incizală, fragmentând-o. Persistă o foarte scurtă perioadă de timp la nivel incizal, din cauza uzurii dentare. Denumite și “depresiuni”, reprezintă detalii de finețe în morfologia feței vestibulare a frontalilor și premolari lor. c) Fisurile spre deosebire de șanțuri, sunt depresiuni liniare înguste și foarte adânci, constituind defecte de amelogeneză la nivelul de coalescență a lobilor dentari, având o prezență inconstantă. d) Fosele sunt depresiuni în suprafață, de regulă cu trei pereți
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mandibulară diferențele între diametrele mezio-distale ale dinților temporari și permanenți este mai mare, fapt ce ar trebui să conducă la o frecvență mai redusă a anomaliilor prin înghesuiri dentare la nivel mandibular. Aceasta apare însă mult mai frecvent la nivel frontal mandibular, datorită influenței exercitate de dinții superiori prin blocaje ocluzale. Culoarea dinților temporari este alb-albăstruie, net deosebită de a dinților permanenți, deosebire determinată de diferențele de structură. Structura dinților temporari este asemănătoare cu aceea a dinților permanenți, existând totuși următoarele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
uniformă pe suprafața coroanei, cu excepția zonei coletului, unde este mai gros, formând protuberanța caracteristică. Rădăcinile sunt mai subțiri și mai ascuțite. Comparativ cu dimensiunile coroanei, rădăcinile dinților temporari sunt mai mari decât raportul coroană/rădăcină la dinții permanenți. La nivel frontal rădăcinile sunt orientate spre distal, ca urmare a creșterii arcadei alveolare în sens sagital, iar la nivel molar sunt și divergente, deoarece cuprind între ele coroanele în formare ale succesionalilor. Camera pulpară este mai voluminoasă comparativ cu dimensiunea coroanei față de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cele mai mari dimensiuni în toate sensurile. Pe secțiune transversală, are formă de triunghi isoscel, cu unghiuri foarte mult rotunjite. Vârful rădăcinii este orientat spre distal. Caracteristici pentru identificare: - coroana este mai voluminoasă, având cea mai mare circumferință dintre toți frontalii; marginea incizală are formă triunghiulară, reprezentând vârful cuspidului; - fața vestibulară este mai convexă decât a incisivilor, marcată de o linie de smalț ce creează două versante: mezial și distal; - fața palatinală este dominată de un cingulum proeminent din care pornesc
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
25,5 mm -înălțime radiculară = 16 mm -diametre: - coronar MD = 7 mm - cervical MD = 5,5 mm - coronar VL = 7,5 mm - cervical VL = 7 mm Erupe la 9-10 ani. Asemenea omologului superior, este un dinte de tranziție între grupul frontal și cel lateral. Coroana are aspect mai alungit decât a caninului maxilar, putând fi și ea comparată cu un vârf de lance. Se diferențiază de caninul maxilar prin următoarele particularități: - coroana este mai alungită datorită diferenței mai mari între diametrele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
morfologice: -cu cinci cuspizi, asemănător molarului 1, dar dimensional redus; -cu patru cuspizi, asemănător molarului 2, dar cu dimensiuni mai reduse. CAPITOLUL 10 CARACTERISTICI MORFOLOGICE COMPARATIVE ÎN CADRUL GRUPELOR DENTARE Grupul incisiv (Fig. 52) face parte, alături de canini, din grupul dinților frontali, iar caracterele de diferențiere din cadrul acestui grup pot fi sistematizate în caractere de diferențiere a incisivilor maxilari de cei mandibulari și caractere de diferențiere a incisivilor aceleiași arcade. Grupul canin (Fig. 53) Grupul premolar (Fig. 54) sunt primii dinți aparținând
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cu o curbă în arc de cerc între canini și o curbă largă la nivelul premolarilor și molarilor care au o oarecare convergență la nivel molar; -hiperbolică - specifică arcadei mandibulare, având formă de “V” cu vârful puternic rotunjit, o curbă frontală strânsă între cei doi canini, premolarii și molarii fiind aranjați liniar după două linii divergente spre distal; -în “U” - un arc de cerc între cei doi canini, premolarii și molarii aranjați rectiliniu în două linii paralele dreapta - stânga; MARSEILLER consideră
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cei doi canini, premolarii și molarii aranjați rectiliniu în două linii paralele dreapta - stânga; MARSEILLER consideră aceste forme de arcade ca fiind cele mai frecvente; -arcadă în semicerc - specifică dentiției temporare; -parabolică - ce se deosebește de cea hiperbolică prin curbura frontală mai largă și divergența mai accentuată în zona distală - ovoidală - asemănătoare cu cea în semicerc dar, la nivelul premolar, grupul dinților laterali capătă un aspect mai rectiliniu. Pentru a examina forma arcadei se trasează două linii (fig. 58): -prima unește
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mai accentuată în zona distală - ovoidală - asemănătoare cu cea în semicerc dar, la nivelul premolar, grupul dinților laterali capătă un aspect mai rectiliniu. Pentru a examina forma arcadei se trasează două linii (fig. 58): -prima unește marginile incizale ale dinților frontali și vârful cuspidului vestibular al dinților laterali; - a doua unește cingulumul dinților frontali cu vârful cuspizilor orali ai dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
nivelul premolar, grupul dinților laterali capătă un aspect mai rectiliniu. Pentru a examina forma arcadei se trasează două linii (fig. 58): -prima unește marginile incizale ale dinților frontali și vârful cuspidului vestibular al dinților laterali; - a doua unește cingulumul dinților frontali cu vârful cuspizilor orali ai dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că ele se unesc la nivelul apofizei crista galii a osului frontal, realizând un con definit de VILLAIN ca, “con de sustentație” (fig. 61). Posibilitatea realizării spațiale a conului de sustentație rezultă din sumarea valorii în grade a înclinării dentare în grade față de verticală. Toți dinții au o înclinare proprie față sens
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
a dintelui vecin și în raport cu situația reală din cadrul arcadei. Ideal, suma suprafețelor tuturor ariilor de contact interdentar este de 0,064 cm2. In ceea ce privește plasamentul, conform situării maximului de convexitate a fețelor proximale, ariile de contact se deplasează de la frontali spre laterali, din treimea incizală și vestibulară spre treimea medie, în sens vestibulo-oral și cervico-incizal astfel (fig. 63): - la grupul incisivo-canin, treimea incizală cu treimea vestibulară; - la premolari, inclusiv contactul mezial al primului molar, treimea medie în sens vestibulo-oral cu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
stomatognat este necesară mobilizarea mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care, la rândul lui, se subîmparte în determinat anatomic anterior - ariile ocluzale frontale și determinant anatomic posterior - ariile ocluzale laterale; - determinant anatomo-funcțional - ATM; - determinant funcțional neuromuscular - reprezentat de activitatea musculară și structurile de reglare a acestei activități. Pe parcursul vieții determinantul anatomo-funcțional articular și cel funcțional neuromuscular au o existență constantă. Determinantul anatomic dentar
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
individuală: preponderent frecător, preponderent tocător, intermediar. Cunoașterea stereotipului de masticație este importantă pentru refacerea parametrilor morfologici individuali. Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei în plan vertical, angrenajul intercuspidian și un prim nivel al planului de ocluzie; la sfârșitul intervalului de erupție activă a primului molar definitiv
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
parte. Fiecare coroană dentară participă la formarea ariei de ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate anterior la locul de contact al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
formarea ariei de ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate anterior la locul de contact al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
arcului de cerc. Amplitudinea maximă a curbei este la nivelul primului molar mandibular realizând o distanță de 1-3 mm de coarda arcului de cerc. Diverse teorii se pronunță asupra semnificației curbei lui Spee: sincronizarea cu panta tuberculu-direct proporțională cu supraocluzia frontală (Bonwill), urmărește curbura osului susținător (Katz). Toate aceste teorii sunt confirmate de structura morfologică a curbei și de elemente de comparație. Fig. 74. 2. Curba de ocluzie transversală (MONSON și WILLAIN, fig. 75), rezultă din înclinarea spre lingual a fețelor
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se definește prin noțiunea de over-bite (fig. 83) și se exprimă în fracții (1/3. 1/2, 1/1), în funcție de gradul de acoperire a incisivilor mandibulari de cei maxilari. Se admite ca normală și situația în care marginile incizale ale frontalilor mandibulari vin în contact cu marginile incizale ale frontalilor maxilari, realizând ocluzia cap la cap. Când realizăm arcadele dentare artificiale urmărim rapoartele interdentare în cele trei planuri conform celor trei principii: mezializare, circumscriere și acoperire. Ocluzia statică trebuie să asigure
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se exprimă în fracții (1/3. 1/2, 1/1), în funcție de gradul de acoperire a incisivilor mandibulari de cei maxilari. Se admite ca normală și situația în care marginile incizale ale frontalilor mandibulari vin în contact cu marginile incizale ale frontalilor maxilari, realizând ocluzia cap la cap. Când realizăm arcadele dentare artificiale urmărim rapoartele interdentare în cele trei planuri conform celor trei principii: mezializare, circumscriere și acoperire. Ocluzia statică trebuie să asigure stabilitatea contactului interarcadic realizând maximum de contacte în relație
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Unghiul format de panta cuspidiană și perpendiculara pe axul dintelui se definește ca “unghi cuspidian absolut”. În realitate, fiecare dinte are o înclinare față de planurile de referință. Unghiul format de panta cuspidiană față de orizontală este “unghiul cuspidian efectiv”. În zona frontală, unghiul format de orizontală cu panta pe care alunecă marginea incizală mandibulară pe fața palatinală maxilară exprimă “traiectoria incisivă”. Forțele funcționale sunt receptate de planurile înclinate în funcție de direcție, sens, punct de aplicare și mărime vectorială, în același plan și în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
O a doua consecință constă în aceea că, la impactul arcadei mandibulare cu cea maxilară, forțele radiare ar determina împingerea spre vestibular a dinților maxilari și spre lingual a celor mandibulari. Forțele radiare cu direcție sagitală vor avea efect asupra frontalilor, iar cele cu direcție transversală asupra lateralilor. Caninul se află la intersecția acestor forțe. În ansamblu, efectul forțelor funcționale depinde de o serie de factori. Acestor forțe active, pentru a menține echilibrul funcțional, li se opun forțele reactive. O primă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ECG uzuale prezintă înregistrarea simultană a șase derivații cu axele în plan vertical (prima și a doua categorie de mai sus) și alte șase cu axele în plan orizontal (ultima categorie de mai sus). Pentru derivațiile cu axa în plan frontal există un cod al culorilor (pentru suportul electrodului): dreapta = roșu, stânga = galben, picior = verde, împământare = negru. Condițiile tehnice obligatorii pentru înregistrarea electrocardiogramei sunt următoarele: rezistență electrică minimă între tegument și electrozi (asigurată prin pastă adezivă și conductivă sau tifon impregnat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]