8,881 matches
-
volan. Și-așa îi era destul de greu să facă față faptului că era posibil să nu fie în stare să conceapă un copil în mod natural. Dar lacrimile pe care le vărsa acum veneau mai mult din frustrare și din cauza furiei născute din descoperirea că se măritase cu un bărbat care o făcea să se simtă că nu e femeie din cauză că avea nevoie de ajutor ca să rămână gravidă. —Ei, se pare că avem vești bune. Doctorul a schițat un zâmbet, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mi spui că, în mod sigur, nu vrei copii, atunci da, aș zice că problema e insurmontabilă. Pentru că eu vreau copii. Îi vreau foarte mult. Julia și-a strâns genunchii la piept și s-a întors cu fața la el, clocotind din cauza furiei reprimate. Deci, dacă nu-ți fac copii, atunci îmi dai papucii. Am înțeles corect? Asta ai vrut să spui? James n-a scos nici un cuvânt și a continuat să fixeze cearceaful. — Și dacă nu pot să fac copii? Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi putut să sară înăuntru și să dispară de sub ochii lui David. Așa cum ți-am mai spus: am considerat că el este cel care trebuie să-ți spună, nu eu. David s-a întors către ea. Ochii îi scăpărau de furie. —Jake e băiatul meu, Fiona. Ce naiba a fost în capul tău? Fiona s-a simțit ofensată de faptul că problema importantă, legată de consumul de droguri al lui Jake, fusese lăsată de-o parte și că discuția se focaliza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bărbatul a făcut imediat un pas înapoi și s-a ferit de ea. —Nu te apropia. Am nevoie de timp ca să mă gândesc. —Să te gândești la ce? Fiona s-a simțit cuprinsă de fiorul înghețat al panicii. Până și furia lui David era de preferat acelui comportament. Bărbatul s-a dus la comodă și-a deschis primul sertar din stânga, acolo unde stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei. —Pot să iau mașina? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
șoptea femeii că presupunerea ei era adevărată. Că James nu numai că nu-i fusese fidel și făcuse un copil, dar că făcuse copilul respectiv cu fosta lui nevastă. Starea de spirit a Juliei alterna de la umilință abjectă la o furie teribilă determinată de sentimentul de trădare. În cele mai întunecate clipe ale vieții ei, Juliei i se tăiase respirația de teamă că James ar putea-o respinge și mai tare decizând să se întoarcă la Deborah. Julia a oftat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
când ți-a spus, ce ți-a zis ea, ce i-ai zis tu... James a oftat din rărunchi. —De ce vrei să te torturezi cu toate detaliile astea? Nu sunt importante. Julia a simțit, din nou, cum i se urcă furia în creier și, de data asta, nu s-a mai putut stăpâni. — Pentru mine, e important, James, iar tu o să-mi spui tot ce vreau să știu. Fir-ar al dracului! Măcar atât îmi datorezi! a urlat ea. James a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de incitantă. Ce s-a schimbat între timp? — Nu s-a schimbat nimic. Atâta doar că, după o vreme, ceea ce era incitant a devenit familiar. Lacrimile Juliei secaseră și femeia s-a simțit, din nou, cuprinsă de un val de furie. — În permanență în căutarea prăzii, nu, James? a spus ea cu amărăciune. Nu știam că ești unul dintre tipii ăia banali, care întotdeauna au senzația că iarba e mai verde de cealaltă parte a gardului. Cât de al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de păsări migratoare. Fugise Gacel de înaintarea civilizației, de influența invadatorilor și de exterminarea fără deosebire a animalelor nisipurilor, și știut era, pe toată întinderea Saharei, că ospitalitatea lui Gacel Sayah nu avea seamăn de la Tombuctu până la malurile Nilului, cu toate că furia lui se abătea asupra caravanelor de sclavi și a „vânătorilor nebuni“ ce îndrăzneau să se aventureze pe pământurile lui. Tata m-a învățat, spunea el, să nu omori decât o gazelă, chiar dacă turma fuge și îți trebuie trei zile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
găsească. Bărbatul tânăr se afla în același loc unde îl lăsase după ultima lor convorbire, cu ochii închiși, surprins în somn de moarte. Doar un mic cerc roșu în frunte îl făcea să pară diferit. îl privi cu amărăciune și furie vreme îndelungată, apoi îl chemă pe Suilem. —îngroapă-l, îi ceru. Și pregătește-mi cămila. Pentru prima dată în viața lui, Suilem nu îndeplini porunca stăpânului său, și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
împinge să comită niște greșeli care, acolo, rar se mai pot îndrepta. Acum Gacel știa că acționează ca un judecător și, poate, în același timp, ca un călău, și nici unul, nici altul nu trebuie să urască victima. Forța loviturii sale, furia pe care o simțea în interiorul lui nu fuseseră, de fapt, decât o avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina cu furie, amenințând să-i ardă pupilele, cu toate că era obișnuit de mic copil cu luminozitatea violentă a nisipurilor deșertului. După un timp, căută o piatră mare, o ridică cu amândouă mâinile și o lăsă să cadă în fundul lacului. Așa cum se aștepta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâna, îndemnându-l să plece. Dacă vrei să mă prinzi, vino să mă cauți... Razman se ridică cu greu în picioare, îngrozit de ideea de a străbate iarăși acel drum lung sub un soare ce ardea cu tot mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i întoarce spatele. Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două sentimente duceau o luptă feroce în forul său interior: teama de a zări figura nemișcată în același loc și teama de a nu o mai zări. în fiecare dimineață, pe locotenentul Razman îl încerca mai întâi o senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriați. — Ce s-a întâmplat, întrebă negrul Ali. — Ce să se întâmple? A plecat. Aveai vreo îndoială? — Și acum ce facem? Sergentul nu răspunse. Luase aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iasă bube - făcu un gest expresiv cu mâinile. O să-ți fie mai bine cu curul gol... Excelența sa, guvernatorul Hassan-ben-Koufra, autoritate supremă și indiscutabilă într-un teritoriu mai mare decât Franța, vru să protesteze, dar se răzgândi, își înghiți mândria și furia și începu să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era devorată acum de animalele de pradă, cât despre Abdul-el-Kebir, trebuiau să treacă niște zile bune până să poată face un pas. Doar acea bucată de metal neînsuflețit putea să-i scape de primejdie; și simți o profundă senzație de furie în fața neputinței și ignoranței sale. Simplii soldați, beduinul cel mai jegos sau chiar un negru akli eliberat, care stătuseră câteva luni împreună cu francezii, erau în stare să facă să meargă un vehicul mult mai mare ca ăsta, un camion greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dă și moșu-n fiert și zbiară. Păi, banu’, poți să dai în turbare. El a plătit, iar locul ăsta nu-i nicidecum iarba verde de acasă. Rafael calcă apa așteptând să i se liniștească gâfâitul, stăpânindu-și cu greu furia, da’ până la urmă moșu’ n-are nici o vină, măcar că a îmbătrânit fără nici un folos și a trecut prin viață fără nici un folos. Prin gura asta cu dinți de fier vorbește diavolul din ziare și din televizor, iar în rest, moșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se strânge și se înghesuie copleșit de frică. Cât ai clipi, i se topea tupeul. Îndrăzneala aia deșănțată ivită din furie și deznădejde, care ar fi susținut-o să iasă-n stradă la produs sau să-și ia lumea-n cap spre Turcia, Grecia sau Italia ca s-o facă pe bani adevărați, ca atâtea altele, dintre care destule au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost de-nțeles că era și ea dornică, dacă Velicu nu era în stare să-i dea ce-i trebuie, și uite-l acum și pe el beat tot ca și ăla, roșu-vânăt la față și cu ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar nici atât de ușoare ca să nu le simtă. Parcă ar fi luat-o în serios... Ba mai curând, făcea pe seriosul. Aștepta să-i treacă. Păi, să-și facă numărul, nebuneala asta de doi lei, Mirelo, să i se vlăguiască furia și să alunece în îngăduință și dragoste... Acum ai fi văzut-o răsucindu-se. Păi, dragostea lor care înfruntase și răzbise prin atâtea piedici și încercări. Știa, doar, nemernicul cu cine are de-a face, Mirelo, o cunoștea mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i chiar așa mare păcat ce bagi în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul iubitor, și poate că, după cum se spune, mai mare păcat o fi ce scoți pe gură, vorbele pătimașe ieșite din inimă, și pe lângă ele, furia și deznădejdea, și frica, așa cum se jelea în inima ei că moare de foame cu copiii în casă, străină și părăsită în această Vale a Plângerii, pierzându-și credința într-unul bunul Dumnezeu, iubitorul. Tocmai că Dumnezeu a trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu știu ce mi-ai povestit tu cu gura ta, doar dacă nu m-oi fi mințit iar, și tu te ai bine cu tac-tu și io habar n-am ce puneți voi la cale, iar ea, cu glasul tremurând de furie și durere că uite, sunt aici băieții ăștia, care mâine pleacă prin străinii și cine știe când ne-om mai vedea, așa încât față de ei poate să-i spună lui Rafael, singurul care a ajutat-o când a zis că moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
economie la sânge... Ba tocmai că avea să se pună pe cheltuială cu nădejde. Și-a cumpărat frigider nou, aragaz, televizor color NEI, unul dintre cele mai scumpe din câte văzuse prin magazine... A aruncat în stânga și-n dreapta cu furie, fără să se mai gândească. În nici trei luni, avea să scape de grija banilor. Plata și prețul unei înstrăinări pe care începuse de-acum s-o deprindă, Mirelo, suntem niște străini în lumea asta, patria noastră-i în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]