4,667 matches
-
(în slovacă "Nadlak", în maghiară "Nagylak", în germană "Nadlak") este un oraș în județul Arad, Crișana, România. Are o populație de 7398 locuitori dintre care aproximativ o jumătate este de origine slovacă, ceea ce face din cea mai mare comunitate slovacă de pe teritoriul României. Imigranții slovaci au venit la
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
pentru a rămâne în istorie că această activitate a apărut în Alpii francezi (masivul Mont Blanc), în anul 1786. În limba spaniolă din America de Sud nu se folosește termenul european, ci echivalentul ”andinism” (ascensiuni în Anzi). În limbile anglo-saxone (engleza și germana) se folosesc termenii ”mountain-eering” (UK) și ”berg-steigen” (D) care au ca rădăcină termenul ”munte” (nu Alpi) și pot fi traduși mai corect ca ”montanism” (ascensiuni pe munte) termen nefolosit și inexistent în limba română. ul a evoluat, de-a lungul
Alpinism () [Corola-website/Science/297128_a_298457]
-
(în sârbă și ruteana: "Нови Сад", în maghiară: "Ujvidék", în slovaca: "Nový Sad", în germană: "Neusatz") este un oraș din Șerbia. Este capitala provinciei Voivodina și un mare centru industrial și cultural. Orașul mai este cunoscut ca "Atena Sârbească" ("Srpska Ațină"). Orașul se află în regiunea Bačka de Sud. În cadrul populației orașului se află și
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
slovenilor, iar în 1929, Novi Sad a devenit capitala Banovinei Dunării, o provincie a Regatului Iugoslaviei. În 1921, populația orașului numără 39.122 de locuitori, dintre care 16.293 vorbitori de sârbă, 12.991 vorbitori de maghiară, 6.373 de germană, 1.117 de slovaca, etc. În 1941, Regatul Iugoslaviei a fost invadat și împărțit de către puterile Axei, și părțile sale nordice, inclusiv din Novi Sad, au fost anexate de Ungaria. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 5.000
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
dată minerilor săraci și persoanelor condamnate din Saxonia. Limba vorbită de sași a fost numită de sași, în dialectul săsesc "saksesch" (în ) abia relativ de curând, în timp ce țăranii înșiși își desemnau modul de vorbire ca "detsch" (în ), adică germană, în timp ce germana literară (în ) era denumită în dialectul săsesc "muëseresch", adică „limba soldaților austrieci”, văzuți de ei ca străini. Karl Kurt Klein a avansat ideea că sașii nefiind „"Saxones"”, au primit numele de la cineva din afara Transilvaniei. În susținerea conceptului stau numele localităților
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Transilvania s-ar fi produs în jurul anului 1224 și că ulterior acestei date doar un numar minor de așezări au mai fost întemeiate prin fenomenul de roire. Drepturile și obligațiile coloniștilor germani au fost incluse în așa-numitul Andreanum (în germană, "Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen"), act emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Prin acest important document erau confirmate populației germane, așezată pe teritoriul cuprins intre Drăușeni și Orăștie, autonomia teritorial-administrativă, jurisdicțională și bisericească, fiind
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
un efect limitativ asupra capacității și dezvoltării de limbii malteze. Cele mai multe cursuri universitare sunt în limba engleză. Din numărul total de elevi care studiază o limbă străină la nivel secundar, 51% studiază italiana, în timp ce 38% aleg franceza. Alte opțiuni sunt germana, rusa, spaniola, latina, chineza și araba. Malta este și o destinație populară pentru studiul limbii engleze, care a atras peste 80.000 de studenți în anul 2012. Malta are de mult timp un . Primul spital atestat în țară funcționa încă
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
și Petr Eben. Cel mai cunoscut festival de muzică este „Primăvara de la Praga” ("Pražské jaro"). Literatura cehă este literatura scrisă de cehi sau de locuitorii statului ceh, în principal în limba cehă, deși s-au folosit și slavona, latina sau germana. Literatura cehă se împarte în mai multe perioade principale de timp: Evul Mediu, perioada husită; anii recatolicizării și barocului, Iluminismul și renașterea națională din secolul al XIX-lea, avangarda din perioada interbelică, anii comunismului și Primăvara de la Praga, și literatura
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
(până în secolul XIX Craiva, după 1850 Vaskohó, din vas „fier” și kohó „furnal” în maghiară și Eisenstein în germană ) este un oraș în județul Bihor, Crișana, România, format din localitățile componente Câmp, Câmp-Moți, Colești, (reședința), Vărzarii de Jos și Vărzarii de Sus. Se află la o distanță de circa 7 km de orașul Ștei. Din punct de vedere al
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
(pronunțat în germană,[ˈlɪçtn̩ʃtaɪn]), oficial Principatul (în germană, "Fürstentum Liechtenstein"), este un microstat germanofon din Europa Centrală. Este o monarhie constituțională cu rang de principat, condus de principele de Liechtenstein. Liechtenstein se învecinează cu Elveția la vest și la sud și
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
(pronunțat în germană,[ˈlɪçtn̩ʃtaɪn]), oficial Principatul (în germană, "Fürstentum Liechtenstein"), este un microstat germanofon din Europa Centrală. Este o monarhie constituțională cu rang de principat, condus de principele de Liechtenstein. Liechtenstein se învecinează cu Elveția la vest și la sud și cu Austria la est și la nord
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de Est până când a fost reunificat cu Francia Mijlocie sub Sfântul Imperiu Roman pe la 1000 e.n. Până pe la 1100, limba predominantă în zonă era retoromana, dar după aceea, germana a câștigat teren, iar în 1300 o populație alemanică, denumită walserii (cu originea în zona Valais) a pătruns în regiune. În secolul al XXI-lea, în satul montan Triesenberg încă se mai vorbește un străvechi dialect walser. În 1200, dominioanele
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
țară. Ca populație, Liechtensteinul este a patra cea mai mică țară din lume, după Vatican, San Marino și Monaco. Populația sa vorbește în principal limba alemanică, deși rezidenții sunt în proporție de circa o treime străini, în special vorbitori de germană din Germania, Austria și Elveția, alți elvețieni, italieni și turci. Străinii alcătuiesc până la două treimi din forța de muncă din țară. Liechtensteinezii au o speranță de viață la naștere de 80,31 ani, bărbații: 76,86 ani, femeile: 83,77
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
o speranță de viață la naștere de 80,31 ani, bărbații: 76,86 ani, femeile: 83,77 ani (estimare din 2011). Rata mortalității infantile este de 4,64 morți la mia de nașteri, conform unor estimări recente. Limba oficială este germana; majoritatea localnicilor vorbesc un dialect alemanic al germanei, foarte depărtat de germana standard, dar foarte apropiat de dialectele vorbite în regiunile vecine Elveția și Vorarlberg din Austria. În Triesenberg, dialectul local este promovat de autoritățile locale. Germana standard elvețiană este
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
31 ani, bărbații: 76,86 ani, femeile: 83,77 ani (estimare din 2011). Rata mortalității infantile este de 4,64 morți la mia de nașteri, conform unor estimări recente. Limba oficială este germana; majoritatea localnicilor vorbesc un dialect alemanic al germanei, foarte depărtat de germana standard, dar foarte apropiat de dialectele vorbite în regiunile vecine Elveția și Vorarlberg din Austria. În Triesenberg, dialectul local este promovat de autoritățile locale. Germana standard elvețiană este însă înțeleasă și vorbită de majoritatea populației țării
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
86 ani, femeile: 83,77 ani (estimare din 2011). Rata mortalității infantile este de 4,64 morți la mia de nașteri, conform unor estimări recente. Limba oficială este germana; majoritatea localnicilor vorbesc un dialect alemanic al germanei, foarte depărtat de germana standard, dar foarte apropiat de dialectele vorbite în regiunile vecine Elveția și Vorarlberg din Austria. În Triesenberg, dialectul local este promovat de autoritățile locale. Germana standard elvețiană este însă înțeleasă și vorbită de majoritatea populației țării. Conform recensământului din 2000
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Leipzig într-un volum intitulat "Vier Lieder" ("Patru Cântece") „puse pe melodii siriene” (sic)(Palestina și Siria, în acea perioadă, erau adesea, în special în ochii administrației Otomane, considerate o singură unitate geografică). [Aranjamentul muzical al cântecului "Hatikva", numit în germană "Sehnsucht" ("(Cântec de) dor") și care figura la pagina 10, îi aparținea lui S. T. Friedland]. Cântecul, scris într-o gamă minoră aduce, mai ales în prima sa parte, cu melodii din patrimoniul muzical al mai multor popoare, ca, de
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Ame", cu cântece din Țara Bascilor și deasemenea din Olanda, cu o melodie folosită de evreii sefarzi în rugăciunea "Halel", cu melodia poloneză "Pod Krakowem" etc. O melodie similară, a inspirat probabil și tema principală a poemului simfonic "Vltava" (în germană "Die Moldau") al compozitorului ceh Bedřich Smetana. În timpul Mandatului Britanic în Palestina, uzul imnului "Hatikva" nefiind permis să fie difuzat la radio, emisiunile în ebraică ale postului oficial de radio "Vocea Ierusalimului" începeau cu tema amintită a "Vltavei" lui Smetana
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
nord, dar și în cea ortodoxă din sud. Reformele protestante au vitalizat speranțele pentru dezvoltarea unei limbi și tradiții literare locale când clericul Gjon Buzuku a adus în albaneză liturghia catolică, încercând să facă pentru albaneză ceea ce făcuse Luther pentru germană. "Meshari" de Gjon Buzuku, publicat în 1555, este considerată a fi prima operă literară scrisă în albaneză. Există dovezi fragmentare datând dinainte de Buzuku, ce indică faptul că albaneza era scrisă încă din secolul al XIV-lea. Prima dovadă documentară datează
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
specifice prin gustul, aromele folosite precum și prin tehnicile de elaborare. Bogăția vânatului răspândit în pădurile românești a adus după sine știința preparării vânatului în diverse mâncăruri și preparate. Prin intersectarea culturilor, Bucătăria românească a fost influențată de bucătăria balcanică, de germană, sârbească, italiană, turcă, și maghiară, dar nu numai, știut fiind faptul că diversitatea gusturilor și rafinamentul preparatelor din toate țările lumii sunt apreciate de marii cunoscători ai tradițiilor popoarelor. Prin formarea sa daco-romană, cultura gastronomică a poporului român a moștenit
Bucătăria românească () [Corola-website/Science/297429_a_298758]
-
Cu această ocazie, Adunarea prezentă a ales ca și motto"Valonia pentru totdeauna" iar ca și strigăt "Libertate". În 1998 Parlamentul valon a adoptat oficial toate aceste simboluri cu excepția motto-ului și strigătului. Franceza este principala limbă vorbită în Valonia.Germana este vorbită în exclusivitate de comunitatea germană prezentă aici, în special în estul Belgiei. Franceză vorbită în Belgia este similară cu cea vorbită în Franța, cu excepția unor cuvinte ca "septante"(70) și "nonante"(90) ale căror echivalență în franceză este
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
pe malul de vest al Limmat, la aproximativ 700 de metri nord de unde problemele râului de la Lacul Zürich. Astăzi, orașul se întinde încorporat oarecum dincolo de limitele naturale hidrografic de dealuri și include unele cartiere spre nord-est, în Valea Glatt (în germană: Glattal) și la nord în Valea Limmat (în germană: Limmattal). Cu toate acestea, limitele orașului vechi sunt ușor de recunoscut de către canalul Schanzengraben. Acest curs artificial a fost folosit pentru construirea unei a treia fortărețe în sec XVII - XVIII. Zürich
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
de metri nord de unde problemele râului de la Lacul Zürich. Astăzi, orașul se întinde încorporat oarecum dincolo de limitele naturale hidrografic de dealuri și include unele cartiere spre nord-est, în Valea Glatt (în germană: Glattal) și la nord în Valea Limmat (în germană: Limmattal). Cu toate acestea, limitele orașului vechi sunt ușor de recunoscut de către canalul Schanzengraben. Acest curs artificial a fost folosit pentru construirea unei a treia fortărețe în sec XVII - XVIII. Zürich este situat la 408 m deasupra nivelului mării, în
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
în timpul războiului Crimeei (1853-1856). În 1842 Immanuel își poate permite să-și aducă familia în St. Petersburg. Aici, fiilor săi li se predă științele naturii, limbi străine și literatură. La 17 ani Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza și germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză și de „științele exacte” cum ar fi fizica sau chimia. Timp de doi ani Alfred avea să viziteze Suedia, Germania, Franța și Statele Unite. La Paris are șansa să lucreze în laboratorul unui chimist renumit
Alfred Nobel () [Corola-website/Science/297507_a_298836]
-
este cel mai mare oraș din cantonul Ticino (în ), în Elveția centrală, aproape de granița cu Italia. Orașul se întinde pe 48 km² la o altitudine de 273 metri, fiind situat pe malul nord-vestic al lacului (denumit în germană "Luganersee", în italiană "lago di Lugano" sau și "lago Ceresio"), care se află în Alpi între lacul Major ("lago Maggiore") și lacul Como ("lago di Como"). Lugano se bazează din punct de vedere al resurselor pe turism, însă și pe
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]