12,993 matches
-
i-am ratat specificitatea, (adică i-am dat la o parte ceea ce are el, celălalt, singular și nerepetabil). Iar ceea ce ține de neasemănător, fie ți-e dat (doar când vrea Dumnezeu!), fie ai câștigat cu sudoare, îndurând și arșița și ghețurile vieții etc. E, astea toate, inclusiv etc-ul , adăugat de mine, nu doar ca să mă aflu în treabă, ci din conștiința complexității, ce ține de universal și necuprindere cu mintea umană, cuoagulează și structurează, repet, contextual, spre facere și desfacere, adică
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere Îți strig cât pot din piept, lume sihastră: Tot ce e românesc
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
ULTIMA DATĂ EȘTI FRUNZĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culoarea florii cât un desiș cade în picături orăcăitul broaștelor se strânge în cântecul tău visele se topesc în cuburi de gheață plimbă-ți degetele pe voalul gerului ridică omul la nivelul pieptului când verdele ferigii se preschimbă în albastru și arde în violet cuvântul pianului muzica încălzește locul unde s-a instalat frigul mii de frunze pe drumuri pierdute totul e
PENTRU ULTIMA DATĂ EŞTI FRUNZĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345083_a_346412]
-
DOR Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
așa că oamenii nu se pot dezvinovăți, încheie textul. Intr-o iarnă am fost plecați la schi pe Semenic, cu niște tineri dintr-o biserică. Veneam înapoi cu trenul și eram într-un vagon fără căldură, fără geamuri, era zăpadă și gheață inclusiv pe scaunele vagonului. Eram toți învălmășiti, aveam două lumânări în vagon, dar acești tineri cântau “de rupeau pământul”, probabil de frig J ... Eu eram acolo între ei și aveam așa un fel de sentiment de “bit and sweet”, de
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
putea hotărî cu care să gândească. La naștere, pruncul plânge; învață să râdă mai târziu, după ce-i cresc ... dinții! Vrabia se oprise pe crucea mănăstirii, dar asta nu înseamnă că trecuse la creștinism. Chiar și când scriu despre florile de gheață mă gândesc la fluturi. Miracolul zborului a fost compromis când pe cer a trecut prima săgeată cu vârful muiat în otravă. Și albinele mănâncă miere, dar nu cu aceeași poftă ca muștele. De unde nu gândești, de-acolo sare ... gândul. Niciun
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
emoții și trăiri În propria-ți monada Că într-o zi să nu te miri, Ca totu-i o rocadă. Sceptrul puterii de-l câștigi Vei învăța ca-n viața, Polaritatea n-ai s-o stingi Din Soare sau din gheață. Că universul e mental Și spirit este-n toate Vieții îi este vital Și dincolo de moarte. Căci dacă astăzi ești aici Și mâine-n altă parte, Aceleași legi de le aplici N-ai zilele deșarte. Oricât de mult ai încerca
POEM de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345144_a_346473]
-
cap. Sau asta e doar o mască. O cursă de vulpoi bătrân. De când luase loc nu făcuse altceva decât să o cântărească din ochi întrebându-se ce manieră de deschidere a ostilităților să adopte. - Cel mai greu e să spargem gheața, spune el în cele din urmă. Mă numesc Anton Zira dar cunoscuții-mi spun Vederar: port porecla asta din copilărie dar n-aș putea spune de unde mi se trage. Viața m-a făcut detectiv particular pentru că nu eu mi-am
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
îndoaie. Pe țărmul mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. PLECĂM DIN NOI ÎN FIECARE IARNĂ Plecăm din noi în fiecare iarnă Să adunăm din ghețuri visuri mute Când ne-nfășoară în tăceri durute Zăpezile ce-au început să cearnă. Doar Cerurile ne primesc ofranda Arce de curcubeie în cunună Cu gânduri line prinse-n flori de lună Când pe pământ mai joacă sarabanda Fals deșănțat
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
pribege acropole albe, umbre de timp ruguri de doruri, focuri nestinse umeri de flăcări blesteme trudind să dezlege iubire, tăcere, speranță și-un alt anotimp... SIMFONIE ÎN ALB... Simfonie în alb... visul de-acasă Cedri din Troodos topindu-și veșmântul Ghețuri trudind să ucidă cuvântul Stropi de sudoare pe frunte-mi apasă. Căldură în suflet, alb în privire O insulă rece, ce iarnă sihastră... Marea cântând simfonia albastră Ruine ce-ascund povești de iubire. Destine strivite în mituri străvechi Zei și
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
Toate Articolele Autorului Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă, Dă lampa-n jos puțin câte puțin, Vin amintirile ca să mă vadă, Vin amintiri, de când eram copil. Baba Iarnă a-nceput să cearnă, Cenușă albă și cu flori de gheață, Împodobește sărbătorile de iarnă, Care m-au fascinat, mereu în viață. Vii Iarnă iar, ești chiar venită, Cu frig și fulgi mărunți și deși, Nu prea de mulți ești tu dorită, Dar mie, amintiri îmi țeși. Cobor încet, fir-ar
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
potcovit invers și acum plecați lăsați-mă să-mi dresez în liniște cuvintele căci ele mă vor devora de le voi scăpa de sub cravașă, mai ales ca acum sunt singur în turn CAPTIVUL e umbletul zvâcnet și camera cub de gheață fără ferestre doar o ușă grea, zăvorâtă, se vede pe care scrie ca o arsură „ieșirea imposibilă” iedera lungă a mucegaiului linge pereții înalți și umezi pe alocuri pânza fină a păianjenilor se agață precum teama de gând pe tencuiala
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
iarba ține cerul la o distanță albastră de oameni ! Noaptea trecută a fost una de coșmar pentru Dio : era cât pe ce s-o ia razna ! A citit ca de-obicei mult după miezul nopții. O carte despre tăcerea de gheață de la Polul Nord. -Brrr! Ce frig e-n odaie ! Ia să mai pun niște lemne în sobă ! Lemnele scoteau scântei duduind cu flăcări albastre și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
pun niște lemne în sobă ! Lemnele scoteau scântei duduind cu flăcări albastre și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de foc și de gheață . Senzațiile de cald și de rece se succedau c-o viteză amețitoare. Undeva în interiorul capului au început să se audă bubuituri surde : se rup ghețarii, se desfac în bucăți din ce în ce mai mari și plutesc în derivă prin marea înghețată din capul
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
Ultima notă-a albelor sonete Mărșăluind prin fluvii noi de sânge... Mai cântă-n amintiri un alb de veghe Al înserării-n noi de vechi cuvinte; Te chem să-mi vii, deși la mii de leghe Te-ai exilat în ghețuri și mă minte Zăpada vie ce-a-nflorit în ochii mei Și ninge astăzi, iar cu flori de tei... Referință Bibliografică: Ninge astăzi, iar cu flori de tei / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19
NINGE ASTĂZI, IAR CU FLORI DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345333_a_346662]
-
aude spectral(ă) dintr-un alt univers, paralel cu spaima mea. Încerc să deschid gura și nu se aud decât lungile gemete ale tăcerii. - Spune odată ce ai !? Văd chipul înspăimântat al mamei ca prin ceață. O ceață colorată în alb-albastrul ghețurilor veșnice. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (4) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 813, Anul III, 23 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DEŞERTUL DE CATIFEA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345374_a_346703]
-
de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iubirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul, Ce dă alt sens mărturisirii, Pe
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
salate de sezon. Bărbații și-au invitat partenerele de masă să se servească și au trecut la atacul platourilor, umezindu-și din când în când buzele unsuroase de la grăsimea preparatelor, în paharele cu pereții groși, în care înotau cuburile de gheață prin licoarea fină, cu gust de ploșniță. Femeile mai timide, doar ciuguleau câte ceva din produsele așezate cu opulență pe platouri. Li se servise în pahare înalte, frumos colorate într-un albastru azuriu, câte un preparat de bar slab alcoolizat dar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
desfășura discuțiile. Poate că se referea chiar strict la servitul unei cafele, fără niciun gând ascuns. Ridică din nou receptorul și luă legătura cu barul. Comandă o sticlă de scotch whisky Johnnie Walker și o alta cu șampanie, de asemeni gheață, ceva fructe și batoane de ciocolată. Adună câteva hârtii de pe biroul existent în garsonieră, mai aranjă câteva lucruri prin cameră, aruncă din nou o privire critică și constatând că totul este în regulă, reintră în baie să se bărbierească încă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
bărbatului prin cameră. Când trecea pe lângă ea nu putea să nu-i constate mirosul fin de aftershave. Nici nu îi auzea pașii scufundați în adâncimea materialului din care era țesut covorul. - Ce dorești mai întâi la cafea. Un scotch cu gheață? Sau un pahar cu șampanie? - Îmi este de ajuns o cafea. Era doar un pretext să nu rămân singură cu televizorul din cameră. Nu am să te rețin prea mult, să nu te deranjez, doar ți-am promis. - Nu mă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
frumoasă și distinsă. - Mulțumesc. Știu că iar glumești... - Nu, de ce să o fac? Spun doar ce constat și simt. - Da, ești un drăguț... Scoase dintr-un dulap două pahare și turnă în ele scotch, apoi puse câte trei cuburi de gheață în fiecare. Din același dulap scoase și ceștile de cafea și farfurioarele. Puse câte un șervețel de hârtie împăturit sub formă de triunghi pe farfurioară, apoi ceașca peste el. Luă cu grijă caimacul de deasupra cafelei și-l împărți în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
că ar fi o cauză pierdută. - Da, ai dreptate. Gloria duse din nou paharul la buze. Simțea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în care încă se mai scăldau două cristale mici de gheață. - Știi Ștefan, dacă tot suntem la momentul destăinuirilor ca între doi oameni maturi care au trecut în viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
ochii.... - Cafeluța este gata, domnule. Poftiți, vă rog! - Băutura dumneavoastră preferată este pregătită, domnișoară. Poftiți, vă rog! Cafeaua din cești își purta victorioasă caimacul, iar băutura din pahare largi - ”Ballantines” veritabil, de 40 grade - primea răcoarea binefăcătoare a cuburilor de gheață. Amândoi erau satisfăcuți de isprava lor și au izbucnit în râs complimentându-se reciproc. - În sănătatea ta, cea mai frumoasă fată! toastă Mihai înclinându-se elegant. - În sănătatea ta, cel mai educat domn! răspunse Daniela făcând o reverență fără de cusur
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRĂIASA ZĂPEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]