11,105 matches
-
doar o fufă oarecare. Probabil își dă numărul de telefon de zece ori pe zi. Da, chiar așa. Probabil e un joc, doar ca să își satisfacă imensul orgoliu. Ei bine, eu nu mă joc, așa că o să-i arunc numărul la gunoi. De fapt n-o fac. Dar îl pun în sertarul biroului meu, unde nu pot să-l văd. Asta ca să nu existe nici o tentație. Mă hotărăsc apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
niciodată nu ai prea multe perechi!), deodorant, strugurel, mască pentru ochi etc. Majoritatea pasagerilor de la clasa întâi nu se deranjează să ia aceste pungi acasă, așa încât de obicei folosesc doar masca pentru ochi sau șosetele și aruncă restul pungii la gunoi. Desigur, odată ce punga e deschisă, produsele nu pot fi reciclate, așa că cei ce fac curat pur și simplu le iau, dacă nu cumva mă servesc eu. De-asta am o nesfârșită colecție de dopuri de urechi și piepteni. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un sentiment de neliniște în legătură cu conținutul lor. Și am dreptate. Trei respingeri de la trei companii de film. Mă deprim. Citesc formulele distante, standard, „mersi, dar nu, mersi“, iar și iar, apoi rup scrisorile. Au aceeași soartă ca florile mele. La gunoi. Împreună cu visele mele distruse. Epilogtc "Epilog" Un an mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit, oameni buni. Îmi pare bine să vă văd. Scuze că n-ați mai auzit nimic de mine de aproape un an, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Înăbuș râsul. N-ai nevoie de toate tăieturile astea din ziare, de acum o mie de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mână, și privirea i se Îmblânzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai apropiată felicitare, o deschid și Îmi cade efectiv fața. Bunicule ! Asta e de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărât, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sunt ? Iau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mă. Și te rog mult să mă crezi. Îl privesc drept În ochi. Vreau să ne despărțim. — Nu te cred ! spune, scuturând din cap. Te cunosc foarte bine, Emma ! Nu ești genul ăsta. N-ai arunca atât de ușor la gunoi ceea ce avem noi doi. N-ai... Se oprește șocat În clipa În care, fără nici un cuvânt, iau ceainicul și-l trântesc cu putere de podea. Ne uităm amândoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iau ceainicul și-l trântesc cu putere de podea. Ne uităm amândoi la el, uluiți. — Trebuia să se spargă, Îi explic după un moment de tăcere. Și asta trebuia să Însemne că da, sunt În stare să arunc ceva la gunoi. Dacă lucrul respectiv nu e pentru mine. Cred că s-a spart, spune Connor, ridicând ceainicul și uitându-se la el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sunt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sunt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mare secret pe care consideră că eu nu sunt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc scormonind după secretul lui. N-am de gând să dau iama prin tomberoanele de gunoi. Și nu-mi pasă deloc despre ce e vorba. Și nici de el. — Vreau să uit toată povestea asta, zic, și mă Închid În mine. Vreau să trec mai departe. — Ba nu ! răspunde Jemima. Emma, nu te prosti. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mâna În sân și să mă uit cum suferi ca un câine. Ce Dumnezeu, suntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgâriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răstește la Tanger, care tocmai încerca să mă convertească, să-mi plaseze la preț de nimic, o sută de mii, bre, unde mai găsești?, un Coran din colecția lui de cărți legate în piele în culoarea neagră-verzuie a muștelor de gunoi. Diseară viu, să știi, pân-atunci mâncare canci! Femeia pleacă unduindu-și omoplații lăsați la vedere de maieul de vară care trebuia să fie alb. Fac cu ochiul șugubăț spre deschizătura ușii, prin care s-a topit arătarea: cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rampă de lansare nemaipomenită e statul ăsta? intervine gânditor Tony și începe să povestească pentru a câta oară, cu înflorituri, faza de la Ambasada SUA.) Din camera mea am perspectiva limitată de curtea unde nea Petrică așteaptă de dimineață mașina cu gunoiul. Pensionarul de la cooperativă, slab de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig... cu un zâmbet pe undeva vinovat. După ce vin domnii de la ROSAL (cei care atâta așteptau, să nu găsească pubelele-n drum, ca să ne lase cu gunoiul cât casa) o pornește și el, cu pași caraghioși de copil care învață mersul, la crâșma lui Tănase, mai în jos pe Stelea Spătarul. Cum peste drum e secția de poliție, se mai ceartă și cu polițaii care-și beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Promit. Mă strânge de mână și cobor din mașină, iar el zice că trebuie s‑o șteargă. Și dispare. Dezamăgită, deschid ușa apartamentului nostru și, o clipă mai târziu, Suze iese din camera ei, trăgând după ea un sac de gunoi mare și negru plin. — Bună! zice. Te‑ai întors. Da, răspund, încercând să‑mi iau o mină voioasă. M‑am întors! Suze dispare pe ușă și o aud târâindu‑și sacul uriaș și negru pe scări și scoțându‑l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
foarte bine să aud asta. Sigur, abia așteptăm să reveniți la La Rosa, cât de curând! Mda, bine, zic morocănoasă. Poate. Las telefonul jos, exact când Suze trece din nou prin fața ușii mele, târând după ea alt sac uriaș de gunoi. — Suze, ce faci? — Scap de troace! zice. E extraordinar. E ca o purificare! Ar trebui să încerci și tu. Zi, cine era David Barrow? — Am uitat să plătesc o prostie de factură, zic. Ce tupeu pe capul lui! Auzi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le‑am cumpărat, toate lucrurile alea de care eram atât de încântată... arată acum ca o mare stivă de pungi de gunoi. Nici măcar nu mai știu ce e în fiecare dintre ele. Sunt doar... chestii. Mormane întregi de chestii. Fără să spună nimic, Luke închide ușa, iar eu simt cum rușinea mă cuprinde asemenea unui jet de apă fierbinte. — Știu, zic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se sperie toate. — Simt doar că am stricat totul, spun, cu un nod în gât. Urma să primesc slujba asta fabuloasă, iar Luke urma să aibă un succes fenomenal. Totul trebuia să fie perfect. Și eu am aruncat totul la gunoi. E numai vina mea. Spre groaza mea, îmi dau lacrimile. Nu mi le pot opri. Îmi trag nasul zgomotos. Of, Doamne, ce jenant. Îmi pare rău, zic. Sunt un dezastru total. Îmi îngrop fața fierbinte în mâini și sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun evazivă. Știi cum e. La final am fost de‑a dreptul fără milă. — Sunt mega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
noaptea. Vede imagini cu câini care le atacă pe colegele ei de celulă. Urletele din camera de tortură îi bântuie gândurile. După miezul nopții, se ridică și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști. Zgomotele casei i se par din nou plăcute. Gălăgia făcută de soțul și soția care se ceartă alături îi ține coșmarurile la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă ocazia de a câștiga o femelă ca trofeu, masculul a cărui spermă e depozitată în coșul de gunoi al istoriei. Bărbăția Micului Dragon este mestecată de gorila mai mare, mai puternică fizic, mai agresivă și mai impozantă, Mao. Decembrie 1947. Mao epuizează, în sfârșit, trupele lui Chiang Kai-shek. Înainte de Anul Nou, Mao lansează un contraatac masiv. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pretext ca să scape de mine. Nu am încredere în nimeni. În prezent, Ye este femeia de care am nevoie ca să o înlocuiesc pe Wang Guang-mei. Ye este îngăduitoare cu zvonurile. Merge din ușă în ușă să le culeagă. Sapă în gunoi și analizează ceea ce strânge, precum un șobolan de curte. Mao nu-i salută pe mareșalul Chen Yi, Tan Zhen-lin, Ye Jian-ying, Nie Rong-zhen, Xu Xiang-qian, Li Fu-chun și Li Xian-nian când aceștia întră în cameră. Premierul Zhou e obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va ajuta la definirea rolului meu. Însă din clipa în care iese din teatru, e din nou slabă. Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului ei. Este condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Gimmi, a fost deja semnat de Rector, Colonelul l-a chemat la ordin. Pe scară mirosea Îngrozitor a hoit, ieri administratorul a băgat otravă pe ghenă, Verde de Paris, el știe ce a băgat, și șobolanii morți au rămas În gunoiul neevacuat. M-am ținut de nas până m-am văzut În camara mea și am deschis geamul. Am decupat afișul tăiat din Paris Match și l-am lipit pe ușa camerei mele: două trupuri de fete bronzate, mușchi exersați, zâmbete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]