5,257 matches
-
vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi cer scuze de la ea fiindcă arătasem atât de dezastruos în prima ei lună de viață, Kate a izbucnit în plâns. Era clar că habar n-avea cine eram. Nu arătam și nici nu miroseam ca persoana cu care era ea obișnuită. Am liniștit-o. I-am explicat că, de fapt, asta eram eu, cea adevărată, și că cealaltă femeie, cea care avusese grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tata s-a așezat la masă încercând să închege o conversație cu Jim. I-a zis: —Ai văzut meciul? Jim i-a aruncat tatei o privire goală de orice înțelegere. Singurele meciuri despre care se putea ca Jim să aibă habar erau cele ale unui sinucigaș sau ale unui piroman. Așa că discuția s-a încheiat. Acum și tata era convins că Jim e o cauză pierdută. Zicea că Jim ar trebui să treacă la fapte. Să nu mai tot vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i suna apa-n cap fiindcă zicea la roșii „răușii“, iar pe maică-sa o striga nu „mamă“, ci „mami“. Cum își băteau joc de el și rânjeau din cauza cuvintelor rostite în stil american. Bietul Adam ne-a explicat: —Eu habar nu aveam că nu pronunțam cum trebuie. Ceilalți băieți ziceau chestii de genul: —Hei, Micko, la cât ai pus gunoiul în tomberonul de pe trotuar? —La unșpe după zece, Johnny sau poate era douăzeci după opt. La care izbucneau hohote răgușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din hârtie colorată, dansează conga și chiuie. Eram convinsă că în timp ce eu înghețam în frigul de martie, James petrecea într-o stațiune costisitoare din Caraibe, unde avea paisprezece valeți, o piscină personală, iar aerul era parfumat cu flori de frangipani. Habar n-aveam cum arătau florile de frangipani. Știam numai că apăreau cu regularitate în cadrul scenariilor de acest gen. „Of, Doamne“, m-am gândit înghițind în sec. Cu siguranță nu mă așteptasem să mă simt așa. Și-acum ce trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost mulțumită când am auzit că Adam nu condamna în nici un fel comportamentul Oliviei Burke. Votul lui de blam îi era rezervat lui Malcom, pentru că se părea că Malcom avea o prietenă stabilă, pe care o chema Alison. Iar Olivia habar n-avea de ea. Ce josnic e tipul ăsta! a zis Adam. Comportându-se în felul ăsta, dovedește lipsă de respect față de ambele femei. Ai dreptate, frate! Kate a început să plângă când am luat-o din brațele lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă aș fi auzit de el, l-aș fi îmbrățișat ca pe un frate demult pierdut. Îmi venea să plâng pentru copila inocentă care fusesem, pentru adolescenta idealistă de doisprezece ani care existase cândva în mine. Dar în același timp, habar n-avusesem ce pierdeam. O, scuze, scuze, voi vreți să aflați cum m-am înțeles cu James. Păi, nu v-am spus? James nu era la birou. Era într-o ședință sau ceva de genul ăsta. Și nu, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcuse tare ca piatra. Avusesem sentimentul acela îngrozitor de șoc și de stare de vomă generat de tăierea abruptă a respirației. Așa mă simțeam și acum. Nu pentru că n-aș fi vrut să te sun, a continuat Adam, fără să aibă habar cât de mult sufeream eu. Dar am crezut că așa era mai bine pentru tine. Ce vrei să spui? am chițăit simțindu-mă ceva mai bine. Pentru că în ultima vreme ai trecut prin prea multe necazuri. N-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Laura pe un ton tragic. Trebuie să închid. O să întârzii la serviciu. Vorbim mai târziu. Și a închis. Ce ziceți de chestia asta?! Probabil că Laura crezuse c-o sunasem ca să-i povestesc despre noaptea mea de pasiune cu Adam. Habar n-avea avea de drama care intervenise în viața mea între timp. Preț de câteva secunde am rămas holbându-mă la telefon. Pe cine să sun? Pe nimeni, am decis. Aveam să încerc să mă descurc de una singură. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
James... am zis cu voce pălită. Ce puteam să spun? James își formase o părere foarte clară. Dar vă jur că tot ce auzisem era complet nou pentru mine. Niciodată nu bănuisem că James se simțise în felul ăla. Și habar n-avusesem că mă comportasem într-un mod atât de insuportabil. James nu era cumva interesat să se absolve de orice vină legată de acest fiasco lamentabil, nu? Oare James nu încerca cumva să mă manipuleze în vreun fel ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te sun? A, da! a zis James amintindu-și. Voiam să văd dacă te simți bine după seara trecută. Îmi dau seama că am fost poate puțin cam prea... ei, bine... prea dur cu tine. Am realizat că tu habar n-ai avut că te-ai comportat într-un fel așa de egoist și c-ai fost așa de aeriană. Probabil că adevărurile despre căsnicia noastră au venit ca un șoc pentru tine. —Cam așa e, am recunoscut eu. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete lizibile. O lume în care, în clipa în care răul apare pe ecran, să înceapă să cânte o muzică prevestitoare, astfel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o bucurie ce s-a transformat repede În furie, fără să-mi citesc experimentele decît mamei, iubitei și celor cîtorva prieteni pe care i-am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă nici un scriitor, nu eram chel, nu eram filolog, să public o carte mi se părea ceva tot atît de Îndepărtat precum ceva foarte Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o să ne lase să ne ia miliția. Faptul că existau aceste conspirații literare constituia, poate, o provocare, un rozitox, un ochi triunghiular de pisică, dar presupun că nu ne lua nimeni În serios. Bun, grupul nostru a fost supravegheat, eu habar n-am avut. Nici nu m-am gîndit vreodată cu atenție la așa ceva. Mă duceam acolo pentru literatură. Iar adevărata supraveghere a făcut-o timpul. Dintre tinerii acelor vineri rămînÎnd cîțiva care-i reclamă-n continuare atenția. CÎnd spun tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul nu mi-l mai amintesc, Însă nu putea fi decît cel al unei amarnice tristeți proletar-culturale). Iată Însă că nemulțumit de aceste Înfăptuiri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îmblînzesc cu clarinetul, profesie deloc dificilă avînd În vedere că șarpele-i surd tun, ca Beethoven, dacă n-ați știut, destinul, pam, pam, pam, paaam, a V-a, așa că degeaba se preface fachirul că-i cîntă ca să-l hipnotizeze, șarpele habar n-are ce melodie e, nu e amator de muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
difuza un film și cu o femeie care chiar face carieră, marți, vai de capul ei, nu-i nimic, să facă și unii și alții carieră pînă la sfîrșitul universului, Însă asta nu-i treaba lui Peter Sellers, grădinarul. El habar n-are de realitate, e redus mintal din naștere, blînd, și la un moment dat Îi moare stăpînul. CÎnd vin avocații și văd că arieratul nu-i trecut În nici un testament, Sellers e dat afară din casă, iese-n realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după care fata se așază În fața scriitorului ca În fotografia de la hotel. Hotelul care este, probabil, infernul. Mundt e Într-adevăr agent, dar de un alt tip de asigurări, un agent de legătură dintre scriitor și infernul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evident, nu au cum să-i ajute să treacă bariera. Șoferul este un om simplu, definitiv obișnuit, adică rotund mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mandavega cu „Ich bin krank Nach liebe”. Prin această poligloție, că altfel nu pot să-i zic, lingamul zburdă-n voie, yoni cască, somnoroasă, iar Înțelepții se Întrec să ne Învețe neapărat că „femeia vrea să fie străpunsă”, nepricepuților, care habar n-aveți. Și, pentru că de la o vreme revista și-a redus numărul paginilor, calitatea scrisului a crescut În chip izbitor, copiez doar un titlu recent, dădător de speranțe, „Un NU hotărît impotenței”, Încă una dintre surprizele pe care ți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți catrafusele și plecăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Ed. Valburn Începu unul din numerele consacrate ale lui Moochie. Ed Îl conduse pe De Spain pînă În hol. — Art, asta da surpriză! — Dieterling o anunță la Dream-a-Dream Hour. Nu ți-a spus tatăl tău? — Nu. Nici nu aveam habar că Îl cunoaște pe Dieterling. S-au cunoscut În timpul cazului Atherton? Nu era Wee Willie Wennerholm unul din copii-vedetă ai lui Dieterling? De Spain zîmbi. — Pe vremea aceea eram umilul aghiotant al tatălui tău și nu cred că drumurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sînge Împrăștiat pe scaune? Ascultă-mă bine, jigodie tîmpită! Eu Încerc să te scap de camera de gazare, cum au scăpat amicii tăi, care sînt Încă minori, dar tu nu ești și cineva trebuie pus la frigare pentru treaba asta! — Habar n-am despre ce vorbești! Ed oftă. — Ray, hai să schimbăm subiectul. Coates Își mai aprinse o țigară. — Nu-mi place dă subectele tale. — Ray, de ce ardeai haine azi-dimineața la ora 7? Coates Începu să tremure. — Ce zisăși? — Păi, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
al datoriei. Acum hai să vorbim despre Hudgens. Ce-i plăceau? Fetele sau băieții? Jack Își aprinse o țigară. — Îi plăceau mizeriile. Era un degenerat nenorocit. Cred că-și scria porcăriile după ce-și studia propria hîrtie de cur folosită. Habar n-am. Intră Don Kleckner cu un exemplar din Hush-Hush larg deschis: „Mogul TV, mare amator de tras cu ochiul - și nu numai! Preferatele lui sînt adolescentele!!!“ — Domnule căpitan, am cumpărat asta la chioșcul din colț. Iar editorul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
crime. Nț, nț, nț... Noi știm că Jack Whalen și principalii lui oameni buni la toate au alibiuri absolut beton pentru toate cele trei momente ale crimelor și că Mickey C. și Davey G. au fost interogați și nu au habar cine ar putea fi băieții răi. Interesant, nu-i așa, iubite cititorule? PÎnă acum nimeni nu a făcut nici o mișcare pe față pentru a prelua Imperiul Cohen, aflat la ora siestei, dar am primit de veste că trepădușul lui Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]