5,812 matches
-
organizate în cinstea zeiței Flora, floralia, se practicau și unirile sexuale sacre. Asemenea așezăminte în care se practica prostituția sacră erau și în Asiria, Armenia, Palestina, Lidia, Cartagina, Sicilia, Mecca, Mexic, în teritorii din Oceania și Australia. Deseori practicile sociale imitate după tradițiile mitice ale hierogamiei, ale unirilor sacre, intrau în procesiunile misterelor, ceremonii secrete inițiatice cu caracter magic și purificator ce includeau și unirile sexuale cu preoți (hierofanți) și cu preotese. Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
talentul poetic. Filosoful Platon a numit-o a zecea muză. Ovidiu, poetul volumelor: Triste, Faste, Ars amandi, i-a evocat, de asemenea, talentul, plasând-o în galeria "marilor îndrăgostite". Catul și Horațiu, poeți latini, i-au tradus versurile și au imitat-o. Plutarh, scriitor, istoric și filosof grec, autorul celebrei lucrări Vieți paralele, i-a admirat, de asemenea, talentul. Au cunoscut-o și i-au apreciat talentul fabulistul Esop, matematicianul și filosoful Pytagora. Criticii de mai târziu i-au încadrat creația
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
schilodiți de natură, surdo-muții, orbii, cârnii cu trupuri blege, cu răsuflarea bolnavă, pleșuvii... Cum se comportă clienții? Pătrund fără nicio formalitate, ca la restaurant sau ca la gară, se așează, fumează, beau, se prefac veseli, țopăie și schițează gesturi porcoase, imitând actul sexual. Uneori, pe-ndelete, cu grijă, alteori, cu o grabă brutală, își aleg o femeie, siguri că nu vor întâmpina refuzul. Plătesc repede suma cerută dinainte și, pe patul cald încă de trupul predecesorului lor, săvârșesc în zadar, marele, sublimul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
referențială de la episodic la evocativ atunci cînd declară că orice frază de Borges "se sprijină, pentru a-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu imită [...] bogăția existenței: deoarece construiește figuri pur schematice în spațiul strîmt al acestor apologuri" (Bonnefoy 1995: 337). Poeticitatea profundă a fabulei poetice Captivul este indusă de către peritext, dacă dorim într-adevăr să fim atenți la sensul titlului și să-i interogăm
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și voiau s-o repete prin intermediul Rusiei. Cucerirea Caucazului, a Asiei Centrale, a Mării Negre și a Extremului Orient a fost opera multor germani deveniți generali și mareșali în armata țarilor ruși. - În secolul XIX, elita politică rusă vorbea franceza și imita Franța, care era un imperiu etalon. În secolul XX, Rusia a imitat tot ce a făcut Germania. La fel ca nemții, rușii au vrut să-și ia revanșa pentru înfrângerile din primul război mondial. Toată nomenclatura sovietică învăța germana. Acum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a Mării Negre și a Extremului Orient a fost opera multor germani deveniți generali și mareșali în armata țarilor ruși. - În secolul XIX, elita politică rusă vorbea franceza și imita Franța, care era un imperiu etalon. În secolul XX, Rusia a imitat tot ce a făcut Germania. La fel ca nemții, rușii au vrut să-și ia revanșa pentru înfrângerile din primul război mondial. Toată nomenclatura sovietică învăța germana. Acum, elitele din Federația Rusă învață engleza și vor să fie ca americanii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lanțuri sau zgomotul făcut de frîul unui cal în galop, o plesnitură de bici, ne gîndim la prizonieri, la o cursă de care. Dacă aceste spectacole ni se înfățișează pe ecranul unui cinematograf, fără ca o orchestră invizibilă să le acompanieze imitînd sunetele, nu vom evoca noi înșine sunetele, iar figurile care se agită în tăcere ne vor produce o mult mai slabă iluzie. Dar nu altfel se întîmplă în cazul vocii umane, cînd atenția noastră nu se mai îndreaptă spre cuvintele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
vocea umană, cîntecele populare și exotice, toate zguduiturile sonore produse de lucruri sau de oameni au trecut în compozițiile muzicale. Dar muzica transformă după legile ei ceea ce împrumută astfel din mediile naturale și umane. Am putea crede că, dacă arta imită natura, o face pentru a împrumuta o parte din efectele acesteia. Nu e oare adevărat că unele compoziții se construiesc pe teme care nu sînt în sine muzicale, ca și cum s-ar urmări creșterea interesului față de muzică prin atracția exercitată de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unui grup. Dar proiectul oamenilor din acea vreme a luat ființă într-un aranjament material, adică într-un lucru, iar forța tradiției locale de la lucru vine, deci acesta constituie imaginea. E adevărat așadar că, printr-o parte a lor, grupurile imită pasivitatea materiei inerte. Pentru ca această rezistență să se manifeste, trebuie ca ea să-și aibă originea 166 într-un grup. Să nu ne lăsăm înșelați. Desigur, e inevitabil ca transformările unui oraș și simpla dărîmare a unei case să deranjeze
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de Proust și consemnează lectura; iar mai tîrziu, tot în 1925, scrie: "lectura unor fragmente din Proust și Quint: Marcel Proust, viața și opera". Își notează astfel impresiile de lectură: "Este o carte extrem de reală, bine construită, oarecum, pentru a imita memoria involuntară [prin reminiscențe] care, după mine, deși Bergson nu face această distincție, este singura adevărată. Memoria voluntară, memoria inteligenței și a ochilor nu ne redau din trecut decît facsimile care nu seamănă cum nu seamănă ta-blourile pictorilor veleitari cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
si sta... Îngrămădea și amesteca laolaltă treizeci de opere italiene, franceze, tragice, comice, de toate felurile. Când cobora până în infern, cu o voce de bas-prim, când îmi spărgea urechile, țipând până nu mai putea și încercând să ia un falset; imita mersul, ținuta, gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era rând pe rând furios, potolit, trufaș, rinjit. Când [imită] o fată care [plînge], și [face] asta cu toată grația afectată, când [devine] preot, rege, tiran, amenința, poruncea, [se mânie], [este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
infern, cu o voce de bas-prim, când îmi spărgea urechile, țipând până nu mai putea și încercând să ia un falset; imita mersul, ținuta, gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era rând pe rând furios, potolit, trufaș, rinjit. Când [imită] o fată care [plînge], și [face] asta cu toată grația afectată, când [devine] preot, rege, tiran, amenința, poruncea, [se mânie], [este] sclav, [se supune], [se potolește], [deznădăjduiește], [jelește], [rîde]; păstrând totdeauna tonul, măsura, sensul cuvintelor și caracterul ariei. Șahiștii își
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în fire111. Acest text pare eterogen: prezentul deictic pe care îl găsim în citatele din discursul direct ("iată-l cum își pierde mințile", " Sunt un biet nefericit"...) contrastează cu prezentul narațiunii și cu perechea perfect simplu / imperfect. Prezentul narațiunii ("Când imită o fată [...] ariei") este asociat cu o succesiune de fraze scurte, plasându-l pe cititor în poziția de martor direct la un ansamblu brut de acte cu înlănțuire problematică. În schimb, sfârșitul textului la imperfect arată o altă fațetă a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de ea depășesc exigențele realismului. Nevoia pe care o are narațiunea clasică de a-și legitima descrierile este astfel legată de o anumită concepție referitoare la enunțarea romanescă, în care descrierea se subordonează progresiei narative, aceasta având rolul de a "imita" ordinea "reală" a evenimentelor. Semnificativ este faptul că, în Noul Roman, răsturnarea ierarhiei dintre narațiune și descriere s-a petrecut simultan cu răsturnarea linearității povestirii și cu aducerea în prim-plan a opacității limbajului. Acest bruiaj al opacității dintre primul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din Vicleniile lui Scapin în care Géronte, băgat într-un sac sub pretextul de a fi ferit de niște inamici imaginari, este bătut măr: Scapin (vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul. Să nu uităm nici un colțișor. Să mergem pretutindeni. Să căutăm în toate părțile. Încotro? Să ocolim pe-acolo. Nu, pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
scrisă de Corneille, Sertorius, jucată cu câteva luni înainte: "Stăpân sunt și vorbesc: deci m-ascultați"; travestirea cu funcție degradantă: transpunere a unei enunțări "nobile" în registrul burlesc, cum este cazul în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se imită un stil prin exagerarea lui. Genette consideră pastișa drept o specie a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
secolul al XVII-lea, autorul unei tragedii trebuia să respecte un caiet de sarcini foarte strict care îi constrângea toate dimensiunile textului; dar, în aceeași perioadă, La Bruyère se bucura de multă libertate scriind Caracterele care pretindeau că pot să imite și un model antic. Numeroasele genuri de discurs clasificate prin tradiție critică sunt rezultatul unor tipologii eterogene (eticheta de "comedie" nu are aceleași criterii definitorii precum "sonetul" sau "romanul"...). În plus, ținând seama de locuri și epoci, aceleași denumiri pot
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui François Minoret personaj necinstit și odios Balzac le reproduce de fiecare dată cu toate greșelile lor de ortografie, căci individul e și prost și incult. (Și se vede că exercițiul îl distrează pe autor după cum îi și place a imita vorbirea francezei cu accent teuton.) Când însă la sfârșitul cărții, Minoret e nefericit, descoperă căința și se mărturisește, scrisoarea pe care o trimite acum e transcrisă cu ortografie corectă. Și Balzac explică de ce: i-am îndreptat ortografia, zice, pentru că nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
este lung și înghesuit pe drum și afli aici în orice seară, credincioasă întâlnirii, toată elita acestei națiuni împestrițate, care își schimbă astăzi moravurile odată cu costumele. În aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-și răspândi sămânța, de ieșirea oamenilor din cercul strâmt al familiei, de multiplicarea raporturilor sociale. Vizite, reuniuni diverse, călătorii în țară și peste hotare - iată tot atâtea prilejuri pentru a lua contact 21 cu noul, a-l râvni, a-l imita, a-l asimila. Viața de societate face însă abia primii pași, și ceea ce pentru unii e o sursă de plăceri inedite pentru alții poate deveni o obligație searbădă, dacă nu de-a dreptul un motiv de supărare. Smaranda Vogoride, soția
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
francez - era împrumutat, în proporție egală, modelor Europei și ale Asiei. Brusa oferise strălucita stofă a turbanului, iar Viena pânza cu mari broderii a rochiei, ale cărei mâneci à l’imbécile vădeau, la aceea care o purta, pretenția de a imita, în 1838, exagerările pariziene din 1832.“ Termenul de „hibrid“ apare de neînlocuit și în cazul, destul de frecvent, al dezacordului între ținută și împrejurare. Doamnele care asistau, în 1824, la primirea de către Grigore Ghica a consilierului danez Clausewitz arborau toalete de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
consens cu mentalitatea colectivă a epocii, larg deschisă spiritului de imitație, care pleacă mai totdeauna de la „forme“ spre „fond“. Oriunde și oricând, actul mimetic trebuie să înceapă de undeva. Și el începe de obicei cu ceea ce e mai lesne de imitat, urmând ca ulterior să cuprindă treptat și restul. Vizitând Principatele în 1836, francezul Stanislas Bellanger observa că unele case bucureștene făceau, de la distanță, impresia unor palate, împodobite fastuos cu coloane și basoreliefuri. Dacă însă le priveai mai de aproape, băgai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fie prin suprapunere. Cele două orientări se interferează sau coexistă la Asachi și Heliade, la Cârlova și Alexandrescu, la Negruzzi și Alecsandri. Cântărețul umbrelor solemne ale Coziei surâde voltairian în epistole, petrarchistul Asachi scrie balade în stil gotic, Alecsandri îl imită pe Hugo, dar se identifică sufletește cu Horațiu. De ce se petrec astfel lucrurile în literatura română? Pentru că intrarea mai târzie în contact cu Occidentul ne-a permis accesul simultan la formule artistice consumate succesiv? Poate. Pentru că, din același motiv, scriitorii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
arhitecturi gotice, cu ogive, coloane torse, turnuri ascuțite, creneluri și contraforturi. O prezență însemnată revine neogoticului în arhitectura civilă a Principatelor. „Casa avea un singur cat, așezat pe un scund parter-soclu, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă cu patru ferestre de o înălțime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două console
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
scena unui "liberalism ratat", după expresia lui Rupnik, adică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pînă la cel de-al Doilea Război Mondial a fost victima guvernărilor autoritare și oligarhice care adesea luau chipul dictaturii declarate sau, mai frecvent, imitau regimurile parlamentare recurgînd la simulacre electorale dar, de fapt, bazîndu-se pe puterea reală a moșierilor, a birocrației de stat și a armatei. Astfel, Polonia condusă de ma-reșalul Pilsudski se înscrie în registrul dictaturii pure și simple pe cînd Ungaria amiralului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]