4,899 matches
-
e premier jour! E altè femeie! Nu e Corina! Dar nu pot sè mè ridic pur și simplu, pur și simplu aspirinè și sè plec lèsând-o singurè pe aceastè femeie necunoscutè cu care am ajuns la aceeasi masè datoritè unei imprevizibile împrejurèri, Din fericire, în astfel de momente, de panicè, se ivește în mine un ins peste mèsurè de folositor, un tip care știe ce sè întrebe și ce sè rèspundè, Vorbește-mi despre copilul tèu! Față i se lumineazè dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gândesc la mine și la ce înțeleg prin viață în punctul zero, la tot ce s-a întamplat pânè în acel punct zero, la Matei și la Corina m-aș fi gândit, cum erau ei împreunè, cât de dificil și imprevizibil era acel Matei, cum Corina vrând sè-l înțeleagè mai bine s-a apropiat de Vlad, prietenul lui cel mai bun, cum a folosit Vlad, poate inconștient, deși nu pot crede cè nu și-a dat seama, cum a folosit acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè, în comparație cu înaltele porunci divine, toate celelalte chemèri ale lumii nu sunt decât amânèri, folosește același cuvânt că AnM, amânèri, cotituri la dreapta sau la stanga drumului, înaintèri sau reculuri dupè cum, amègindu-ne cu nèlucirea trecètoare a lumii, viața își urmeazè imprevizibilul curs și cè acele chemèri sunt deșarte în raport cu chemarea adevèratè pe care Iisus i-o adreseazè, fèrè cuvinte, vameșului Matei! Eu argumentând, îi atrag atenția, folosindu-mè de metafore de naturè tehnicè, cè în lumea noastrè, gèlègioasè și brutalè, plinè de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era variabilă" sau "Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
judecă gândirea. Poate sunt acuzată, poate achitarea mea va fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive, de a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de informațiile mele, care ar părea izvorâte din creierul unui nebun, și anume, că viața lui de doi bani ar cântări cât greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre ochiurile plasei urâtului germinat de oamenii care i-au sluțit chipul. Dacă urmăreai un fotomodel american, era fie din Brăila, fie avea strămoși brăileni, cu o frumusețe unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
împiedică atingerea maturității psihologice“ ce s-ar produce, în mod normal, la sfârșitul adolescenței sau puțin peste vârsta de douăzeci de ani. El observă că „academicienii, profesorii, oamenii de știință și mulți alți profesioniști sunt izbitor de imaturi“. Îi numește „imprevizibili, neechilibrați în priorități și cu tendința de a reacționa exagerat“. Societățile umane anterioare, cum ar fi în cele de vânători-culegători, erau mai stabile și, în consecință, maturitatea apărea în anii adolescenței. Acum, totuși, datorită schimbării sociale rapide și a importanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Cu două? — Nimeni nu știe ce necazuri am avut, fredonă Gerard. Nu începe, îl avertiză Stan. — Nimeni nu știe, în afară de Iisus ... — Gerard ... Tăcere. Era ca și cum ar fi călătorit cu un copil, își spuse Stan. Pasărea era la fel de încăpățânată și de imprevizibilă ca un copil. Era obositoare până la epuizare. Trecură pe lângă niște șine de tren, aflate în dreapta drumului. Gerard începu să scoată niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin minte când... Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
II.. T Foști directori... Remember Motto: Acești admirabili profesori răi ne-au stimulat atât de mult curiozitatea de a ști, încât niciodată nu ne ajungea ceea ce aflam de la ei. (Academician Eugen Angelescu) Să fie numai jocul imprevizibil al întâmplării faptul că primul director al acestei școli să fi fost regretatul profesor de matematică, MIHAI ALEXANDRU? Cine altul decât profesorul meu de matematică din clasele gimnaziale, trecut în misterioasa lume a umbrelor de mult timp... Punându-mă alături de
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
și ședințele Cenaclului literar ,,Ion Iancu Lefter”, având la dispoziție un timp nelimitat în ipostaza de tânăr pensionar. În cel dintâi cenaclu a apărut discret și mătăsos, integrând-se fără nici o dificultate unei echipe eclectice de spirite orgolioase și, câteodată, imprevizibile. Lam apreciat pentru delicatețea detașată și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai mari întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia genialității. Este foarte
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vorbit niciodată. Au venit copiii, aveam o altă familie, nu mă mai simțeam singură. Iritarea din vocea ei s-a diluat. El Înregistrează cu ușurare schimbarea. De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă și imprevizibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar. A rămas această iritare pe care nu vrea să și-o controleze, chiar dacă peste vreo oră, două are să se scuze, depresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai pot să Îndur!” Își spunea Maria după câțiva ani de calvar. Nu pot să cred că viața mea poate fi doar așa... Și Într-adevăr, viața nu este “doar așa”, surprinzându-ne mereu nepregătiți la câte o răscruce, mereu imprevizibilă și nemiloasă. Daniel era marcat vizibil de viața zbuciumată și de violența nelipsită din familie. Odată ce a pășit pe poarta școlii, s-a dovedit a fi un elev conștiincios, cuminte, și purtând la sfârșit de an coronița celor ” foarte buni
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sub egida Societății Culturale ”Ștefan Petică”, cu sprijinul Primăriei Tecuci. Timpul s-a rostogolit În albii Învolburate, dar furia apelor n-a putut acoperi glasul unor oameni de mare valoare... glasuri materializate În cuvinte care au rezistat eroziunii fiecărei zile imprevizibile. Într-o lume a haosului, pavată cu suferință , intoxicată până la refuz cu idealuri false, puțini sunt cei care mai cred În energiile lor creatoare și... chiar salvatoare. Cu tenacitate, departe de privirile omului grăbit, ei Încearcă să ridice un edificiu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar supoziții. Era îndeobște cunoscut că tata avusese puternice înclinații științifice. Se presupunea că făcuse o experiență. Că știința, ca să spunem așa, trecuse proba, dar că natura îl trădase. Unele fenomene naturale, după cum știau toți cei din Norsjö, sunt cam imprevizibile și greu de controlat. Nu avuseseră nici măcar pe cine îngropa. Nu face nimic, am spus. Eu am totuși la Norsjö mormântul bunicului. Printre cele distruse trebuia deci să fie socotit și dulapul de documente de la fabrica de mobilă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre și mistere, observam mult mai multe și parcă stăteam mereu la pândă, simțind că imprevizibilul existenței nu se îndepărta niciodată... spațiile întinse îmi trezeau instincte inexplicabile, simțeam o libertate absolută și o pornire de a o lua la goană înspre orizont, fără să stau prea mult pe gânduri. Aveam atenția mereu alertă și mi se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am zbârlit amândoi blana. Ce-ți pasă ție? Poate asta-i pădurea mea și n-aveți voie pe aici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
-l reîntâlnesc. Cerul s-a întunecat apoi și eu am pornit mai departe, gândindu-mă că Regele ajunsese la Platou și aflase mai multe adevăruri... Am ajuns în valea de dincolo de deal, și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
oamenii, însă chiar dacă atunci când i-am cunoscut pe soții Strickland aș fi avut experiența pe care o am acum, tot nu-mi vine să cred că aș fi putut să-i judec altfel. Dar pentru că am înțeles că omul este imprevizibil, în faza actuală n-aș mai fi atât de surprins de vestea pe care am primit-o când am revenit la Londra începutul toamnei. Nu mă întorsesem decât de douăzeci și patru de ore când m-am întâlnit pe Jermyn Street cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avut succes. Hai să plecăm, îmi spuse Stroeve, că altfel îl ucid pe individul ăsta! XXIII L-am văzut destul de des pe Strickland și din când în când făceam câte o partidă de șah cu el. Avea un temeperament destul de imprevizibil. Uneori ședea tăcut și dus pe gânduri fără să bage în seamă pe nimeni. Alteori, când era bine dispus, vorbea în felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea însăși o întinsese. De unde aș putea eu să știu gândurile și emoțiile ascunse îndărătul frunții aceleia palide și al ochilor acelora cenușii și reci? Dar dacă nu poți fi sigur de motivații când te ocupi de ființe atât de imprevizibile ca oamenii, existau totuși unele explicații ale comportamentului lui Blanche Stroeve care erau cel puțin plauzibile. Pe de altă parte, pe Strickland nu-l înțelegeam absolut deloc. Mi-am scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că ne aflăm
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a căldurii ce apărea în prezența Iasomiei, cu privirea ei zăpăcitoare, era energia nebănuită care se aduna în munții de apă ce aruncau stropi dincolo de pereții rocilor, erau razele de lumină, foșnetul palmierilor, crengile copacilor mișcători și chiar agila panteră imprevizibilă, erau minunile fantastice ale lumii, era acest izvor invizibil în tot ceea ce făcea parte din peisajul înconjurător, era întreaga natură, era în totul și absolut orice... eram chiar și eu cu misterul existenței mele, blana mea albastră de lup, aripile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine din depărtarea șoselei, la ceasul acela incert de amiază, când se putea petrece orice lucru imprevizibil, era un miracol sau o potrivire minunată a universului cu intuiția sa de a aranja totul mai bine decât chiar așteptările omenești... era ceva magic în acel moment, timpul se oprise din nou și trecuse într-o zonă fantastică, ireală
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]