6,102 matches
-
efortul de aprovizionare. După aceasta, elicopterele marine au adus 465 tone de provizii în luna februarie. Când s-a ameliorat vremea în martie, cantitatea a crescut la 40 de tone pe zi. Pe măsură ce au fost alocate mai multe unități de infanterie pentru apărarea KSCB, întăririle artileriei au ținut pasul. Până la începutul lui ianuarie, apărătorii puteau conta pe susținerea a 46 de piese de artilerie de diferite calibre, cinci tancuri dotate cu tunuri de 90 mm și pe 92 de turele fără
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
trupelor motorizate sau mecanizate. Termenul a fost folosit pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent este folosit de către forțele armate ale Austriei, Germaniei și Elveției. Termenul nu a fost folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
și Elveției. Termenul nu a fost folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui Hitler, ca un omagiu istoric adus armatei lui Frederic cel Mare. Din același ordin, trupele (și soldații din cadrul lor) "Schützen" și cele motorizate au fost redenumite
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui Hitler, ca un omagiu istoric adus armatei lui Frederic cel Mare. Din același ordin, trupele (și soldații din cadrul lor) "Schützen" și cele motorizate au fost redenumite regimente Panzergrenadier. Însemnele militare au fost
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
ale Wehrmachtului. Multe unități nu au trecut la noile însemne militare până în anul 1943, iar unii veterani ai unităților "Schützen" au continuat să poarte însemnele tanchiștilor până la sfârșitul războiului, ignorând noul regulament. Termenul "Panzergrenadier" era folosit atât pentru trupele de infanterie ale diviziilor Panzer, cât și pentru noile divizii Panzergrenadier. Majoritatea acestor divizii "PzGren" ale armatei germane au evoluat din divizii de infanterie în divizii de infanterie motorizată, apoi în divizii Panzergrenadier. Alte divizii, precum divizia "Großdeutschland" ("Germania Mare"), au fost
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
să poarte însemnele tanchiștilor până la sfârșitul războiului, ignorând noul regulament. Termenul "Panzergrenadier" era folosit atât pentru trupele de infanterie ale diviziilor Panzer, cât și pentru noile divizii Panzergrenadier. Majoritatea acestor divizii "PzGren" ale armatei germane au evoluat din divizii de infanterie în divizii de infanterie motorizată, apoi în divizii Panzergrenadier. Alte divizii, precum divizia "Großdeutschland" ("Germania Mare"), au fost create prin întărirea (augmentarea) batalioanelor și regimentelor de elită. Diviziile Panzergrenadier ale Waffen SS au fost create în mod similar. Câteva divizii
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
până la sfârșitul războiului, ignorând noul regulament. Termenul "Panzergrenadier" era folosit atât pentru trupele de infanterie ale diviziilor Panzer, cât și pentru noile divizii Panzergrenadier. Majoritatea acestor divizii "PzGren" ale armatei germane au evoluat din divizii de infanterie în divizii de infanterie motorizată, apoi în divizii Panzergrenadier. Alte divizii, precum divizia "Großdeutschland" ("Germania Mare"), au fost create prin întărirea (augmentarea) batalioanelor și regimentelor de elită. Diviziile Panzergrenadier ale Waffen SS au fost create în mod similar. Câteva divizii Panzergrenadier ale Wehrmachtului și
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
regimentelor de elită. Diviziile Panzergrenadier ale Waffen SS au fost create în mod similar. Câteva divizii Panzergrenadier ale Wehrmachtului și ale Waffen SS au fost transformate în divizii Panzer spre sfârșitul războiului. Diviziile Panzergrenadier aveau de obicei șase batalioane de infanterie motorizată (camioane) organizate în două sau trei regimente, un batalion de tancuri, precum și trupele auxiliare obișnuite ale unei divizii germane: artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și antiaeriană, transmisiuni etc. Toate trupele auxiliare trebuiau să fie la rândul lor
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile ofensive. Din cele 226 de
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile ofensive. Din cele 226 de batalioane Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din septembrie 1943, doar 26 erau echipate cu transportoare blindate (semișenilate 250 și
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
cele 226 de batalioane Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din septembrie 1943, doar 26 erau echipate cu transportoare blindate (semișenilate 250 și 251), adică puțin peste 11%. Restul erau dotate cu camioane. În cadrul Bundeswehrului, trupele Panzergrenadier reprezintă infanteria mecanizată sau escorta tancurilor și vehiculelor blindate. În directiva armatei germane "HDv 100/100", unitățile "Panzergrenadiertruppe" și cooperarea lor cu celălalte formațiuni de luptă sunt descrise astfel: Potrivit directivei "HDv 231/100", luptele trupelor Panzergrenadier sunt caracterizate ca atare: ""Das
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Centru de Instrucție al Trupelor Blindate") din Munster. Comandantul acestui centru deține gradul de "General der Panzertruppen". Unele cursuri esențiale de instrucție (precum cele despre războiul urban și cele despre războiul din zonele împădurite), sunt ținute la "Infanterieschule" ("Școala de Infanterie") din Hammelburg. Utilizarea transportoarelor blindate semișenilate era foarte rară în cadrul Wehrmachtului. Chiar și divizia de elită "Großdeutschland", care avea două regimente Panzergrenadier, nu avea decât câteva companii dotate cu semișenilate (în general, modelul SdKfz 251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
de elită "Großdeutschland", care avea două regimente Panzergrenadier, nu avea decât câteva companii dotate cu semișenilate (în general, modelul SdKfz 251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen/Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
avea decât câteva companii dotate cu semișenilate (în general, modelul SdKfz 251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen/Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele blindate, trupele Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
251). Majoritatea soldaților din cadrul unităților Schützen/Panzergrenadier aveau ca mijloc de transport camioanele. Principalul sistem de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele blindate, trupele Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc MILAN. Rachetele antitanc dirijate MILAN pot
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
de arme al formațiunilor de infanterie din armata germană este mașina de luptă a infanteriei Marder. Acesta va fi înlocuită de mașina de luptă a infanteriei Puma începând cu anul 2010. Soldații folosesc automatul Heckler & Koch G36, arma standard a infanteriei germane. Pentru a combate vehiculele blindate, trupele Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc MILAN. Rachetele antitanc dirijate MILAN pot fi folosite de o trupă (șase soldați Panzergrenadier, numărul tipic transportat de un vehicul Marder
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Panzergrenadier, numărul tipic transportat de un vehicul Marder sau Puma) sau pot fi montate direct pe turela vehiculelor blindate. Rachetele antitanc MILAN vor fi înlocuite de rachetele antitanc dirijate Spike când armata germană va trece la mașinile de luptă ale infanteriei Puma. O trupă din cadrul batalioanelor Panzergrenadier are de obicei la dispoziție o mitralieră MG3. Trupele Panzergrenadier ale forțelor armate elvețiene folosesc din anul 2000 mașina de luptă a infanteriei "Stridsfordon 90" (186 de unități). Aceste vehicule blindate au fost cumpărate
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Spike când armata germană va trece la mașinile de luptă ale infanteriei Puma. O trupă din cadrul batalioanelor Panzergrenadier are de obicei la dispoziție o mitralieră MG3. Trupele Panzergrenadier ale forțelor armate elvețiene folosesc din anul 2000 mașina de luptă a infanteriei "Stridsfordon 90" (186 de unități). Aceste vehicule blindate au fost cumpărate de la firma BAE Systems Hägglunds, din Suedia. Soldații folosesc arma standard a infanteriei, pistolul-mitralieră SIG SG 550, denumită "Sturmgewehr 90" în cadrul armatei elvețiene. Pentru a combate vehiculele blindate, unitățile
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
mitralieră MG3. Trupele Panzergrenadier ale forțelor armate elvețiene folosesc din anul 2000 mașina de luptă a infanteriei "Stridsfordon 90" (186 de unități). Aceste vehicule blindate au fost cumpărate de la firma BAE Systems Hägglunds, din Suedia. Soldații folosesc arma standard a infanteriei, pistolul-mitralieră SIG SG 550, denumită "Sturmgewehr 90" în cadrul armatei elvețiene. Pentru a combate vehiculele blindate, unitățile Panzergrenadier au la dispoziție aruncătorul de grenade Panzerfaust 3 și rachetele antitanc dirijate M47 Dragon. Trupele Panzergrenadier ale armatei austriece folosesc vehiculele blindate ULAN
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Noul Wales de Sud și "Van Diemen’s Land", numele inițial dat Tasmaniei. La originea neajunsurilor a stat Rebeliunea Romului, o lovitură de stat încercată în anul 1808 de către ofițeri ai acestei unități. În consecință, în ianuarie 1810, Regimentul 73 Infanterie (Perthshire) a sosit în Australia. Până în 1870, 25 de regimente de infanterie britanice au servit în Australia având un număr redus de unități de artilerie și geniști. Deși principalul rol al Armatei Britanice a fost protecția coloniilor împotriva atacurilor externe
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Tasmaniei. La originea neajunsurilor a stat Rebeliunea Romului, o lovitură de stat încercată în anul 1808 de către ofițeri ai acestei unități. În consecință, în ianuarie 1810, Regimentul 73 Infanterie (Perthshire) a sosit în Australia. Până în 1870, 25 de regimente de infanterie britanice au servit în Australia având un număr redus de unități de artilerie și geniști. Deși principalul rol al Armatei Britanice a fost protecția coloniilor împotriva atacurilor externe, nicio amenințare reală nu s-a materializat. În schimb a fost utilizată
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
luat sfârșit în 1870, coloniile și-au asumat propriile responsabilități defensive. Trupele coloniale militare includeau armate formate din voluntari fără plată, soldați cetățeni plătiți și o mică parte cu tentă de armată profesionistă, permanentă. Ele formau în principal unități de infanterie, cavalerie și infanterie călare dar nu erau cantonate în cazârmi și nici nu se supuneau unei discipline militare depline. Chiar și după reformele semnificative din anii 1870 - care prevedeau extinderea efectivelor trupelor permante pentru a include geniști și unități de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1870, coloniile și-au asumat propriile responsabilități defensive. Trupele coloniale militare includeau armate formate din voluntari fără plată, soldați cetățeni plătiți și o mică parte cu tentă de armată profesionistă, permanentă. Ele formau în principal unități de infanterie, cavalerie și infanterie călare dar nu erau cantonate în cazârmi și nici nu se supuneau unei discipline militare depline. Chiar și după reformele semnificative din anii 1870 - care prevedeau extinderea efectivelor trupelor permante pentru a include geniști și unități de artilerie - aceste trupe
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
reputației de inferioritate a coloniilor, multe din unitățile adunate de la nivel local erau bine organizate, disciplinate, profesioniste și bine antrenate. Pe parcursul acestei perioade, defensiva Australiei era în principal centrată pe o deplasare a trupelor în jurul unei apărări statice prin combinarea infanteriei și artileriei și bazată pe garnizoane cantonate în forturile de coastă. În anii 1890, s-au îmbunătățit comunicațiile feroviare principalele colonii estice continentale conduse de generalul maior James Edwards - care realizase o inspectare recentă a forțelor militare coloniale - în credința
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1890, s-au îmbunătățit comunicațiile feroviare principalele colonii estice continentale conduse de generalul maior James Edwards - care realizase o inspectare recentă a forțelor militare coloniale - în credința că aceste colonii puteau fi apărate printr-o mibilizare rapidă a brigăzilor de infanterie. Drept consecință, acesta a dispus o restructurare a apărării și stabilirea unor înțelegeri defensive între colonii. Edwards a argumentat în favoarea federalizării trupelor coloniale și a profesionalizării armatei - obligand-o să servească în orice zonă a Pacificului de Sud - pentru înlocuirea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]