6,831 matches
-
în ocean și s-a dizolvat complet. Așa este și contopirea noastră cu divinul, în același timp concretă și abstractă. Lumina și iubirea divină au un continuum în noi. Îi spunem conștiință pură, transcenzînd toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
am devenit schizoizi și cum ce este înlăuntru este și înafară... Egoul este instanța aceea separată și separatoare care consideră că ceilalți nu contează. Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia punctului zero, de inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia punctului zero, de inteligența absolută a infinitului. Asta e împlinirea, de data asta conștientă, a omului, bucuria supremă, fericirea, care depinde de conștientizarea a cine suntem sau, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în particulă. Înainte de Big-Bang, din starea aceea originară erau posibile toate posibilitățile, tot ceea ce a existat, există și ar putea exista vreodată. În momentul în care ai rostit un cuvînt, undeva în universul fizic s-a produs un eveniment, celelalte infinite posibilități rămînînd în stare de potențialitate pură, dar la fel de reale. Așadar universul vizibil reprezintă doar o mică parte din ceea ce ar putea să existe. Astfel suntem împreună creatori, clipă de clipă. La fel se exprima și Krishna despre creația continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
esența noastră este conștiință pură. Din ea izvorăște totul. Ajungi să-i cunoști proprietățile pe măsură ce avansezi pe calea ta. Marile tradiții de înțelepciune spun că este tăcută și pașnică, autonomă, dinamică, autoorganizată, spontană, extatică, știutoare și că are un potențial infinit. Nu voi repeta greșeala limitării încercînd să defi nesc sufletul. Las asta la latitudinea fiecăruia. Voi spune doar, ca în Bhagavad-Gita, că întregul univers este pătruns de sufletul divin, toate ființele și neființele, este originea tuturor lucrurilor. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economie a lumii. Deține, de asemenea, locul 12 la exporturi și 17 la importuri. Economia sa este însă puțin diversificată, slab productivă, slab competitivă, bazîndu-se masiv pe materiile prime, care reprezintă peste 90% din exporturi. Dar resursele acestea nu sunt infinite, iar investițiile în sector sunt slabe și infrastructura precară. Intervenția masivă a statului în economie, prin marile concerne de stat și marii oligarhi, este mai curînd o sursă de neliniște și de contrapro-ductivitate decît de necesară modernizare. Avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
știință și religie a fost acceptată de toți marii teologi, cum sunt Sf. Pavel, Origen, Augustin și d'Aquino. Mai mult, în ultimii 30 de ani, fizicieni-matematicieni ca Penrose și Hawking au dezvoltat instrumente de analiză științifică a acestei Realități infinite, astfel încît fizica nu se mai limitează la finitu-dine, ea se ocupă de infinit, de veșnicia universului, de pildă. Numai o credință cu adevărat universală poate fi o credință adevărată. Și dintre teologi mulți doresc să-și păstreze teritoriul protejat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sacre sunt: 1. Principiul mentalismului, care spune că " Totul este minte; Universul este mental". Întregul Univers este alcătuit dintr-o minte divină atotcuprinzătoare, din gîndurile și formele sale gînd. Creatorul este Totul. Totul este minte, adică inteligență, înțelepciune și creativitate infinite și infailibile. Trăim în cadrul acestei Minți omniprezente, iar Mintea noastră adevărată nu e decît o extensie și o creație a Minții Divine; 2. Principiul corespondenței, concentrat în celebra formulă hermetică "Cum e sus, asemeni e și jos; cum e jos
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la altul, de la o vibrație la alta. Realitatea fundamentală sau adevărul fundamental se găsește întotdeauna dincolo de spațiu, timp și schimbare, dincolo de universul vizibil. Adevăratul univers este mental, cuprins în mintea Totului. De fapt, Totul creează nenumărate universuri în mintea sa infinită, care le este pîntece, universuri vechi de eoni de timp. Pentru Tot, creația, evoluția, declinul și moartea unui milion de universuri se petrec într-o clipă, numită prezent. Mintea Totului le este și Tată și Mamă. În cadrul acesteia, copiii muritori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
manifestarea Totu-lui sau Creația Sa pot fi cunoscute. Adevărul fundamental sau Realitatea supremă nu pot fi nici măcar numite, însă hermeticii îl numesc Între-gul. El este tot ce este. "Eu sunt ceea ce sunt". Nimic nu poate exista în afara Întregului. El este infinit sau etern, imuabil. Totul este "Minte Vie Infinită", pe care o numim "Spirit", o numim Dumnezeu... 5.4. CEL DE TREI ORI MARE Cu multe secole înainte de Hristos, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele mai cunoscut nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Adevărul fundamental sau Realitatea supremă nu pot fi nici măcar numite, însă hermeticii îl numesc Între-gul. El este tot ce este. "Eu sunt ceea ce sunt". Nimic nu poate exista în afara Întregului. El este infinit sau etern, imuabil. Totul este "Minte Vie Infinită", pe care o numim "Spirit", o numim Dumnezeu... 5.4. CEL DE TREI ORI MARE Cu multe secole înainte de Hristos, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele mai cunoscut nouă și atît de plin de semnificații de Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sens a ansamblului pentru ca aceasta să toarcă mai departe esența lumii. Căci undeva în adînc suntem Unul, aparținem aceleiași Ființe și împărtășim același destin. Toate expresiile și depresiile umanului sunt ordonate după același ADN, ce poate fi recunoscut dincolo de multiplicitatea infinită a manifestărilor. Se creează astăzi un istm prin care această esență comună poate fi recunoscută. Astfel, poate apare lumina în plină schismă a desfășurărilor mundane, sensul iubirii prin care omul poate respira în acord cu Cel Unic. Libertatea ne ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
bucurie. 6. Nici un gînd al nostru nu poate fi se-parat de efectele sale, care formează o constelație mai vastă decît ți-ai putea închipui. Voin-ța ce ne-a fost dată e sfîntă și curge la fel de natural ca și pacea infinită ce ne învăluie. De multe ori, însă, nu ne înțelegem voința, iar cînd iei decizii doar pentru tine, ea va fi proastă. Deci-zia ta trebuie luată pentru întreaga Creație. Aici ajutorul Sfîntului Duh e de neprețuit. El trebuie acceptat, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
infiltreze până și în raporturile cu familia și cu religia, cu politica și cu sindicalismul, cu cultura și cu timpul liber. Totul se petrece ca și cum, de-acum înainte, consumul ar funcționa asemenea unui imperiu fără timpi morți și cu contururi infinite. De unde și condiția profund paradoxală a hiperconsumatorului. Pe de o parte, acesta se afirmă ca un „consumator” informat și „liber” care-și vede evantaiul alegerilor lărgindu-se, care consultă site-uri pe Internet și tabele comparative ale costurilor, profită de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un raport din ce în ce mai problematic și mai anxiogen cu sine și cu timpul imediat. Hedonismul epicurian se confundă cu pacea sufletească și cu plăcerile simple degustate într-un moment saturat de bucurie. În loc de așa ceva, avem, cu fiecare zi ce trece, o infinită atenție la sănătate și „plăceri ale mișcării” care trebuie prevăzute și organizate. În felul acesta, civilizația hedonistă e însoțită mai puțin de ușurința de a trăi și mai mult de reflexivitate și de sentimentul complexității vieții. Cultură preventivă, anxietate sanitară
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
alimenta, a dormi, a seduce, a te destinde, a face dragoste, a ști să comunici cu copiii, a-ți păstra tonusul: există oare vreo sferă care să scape de rețetele fericirii? S-a trecut de la o lume închisă la universul infinit al cheilor fericirii: e timpul coaching-ului generalizat și al fericirii - mod de întrebuințare pentru toți. Trebuie oare să ne felicităm pentru această inflație de atenții și de promisiuni de împlinire? Într-o carte recentă, Pascal Bruckner avansează ideea că tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decepției referitoare la arta contemporană, vezi Anne Cauquelin, Petit traité d’art contemporain, Seuil, Paris, 1996. 10. Prin site-urile sale de întâlniri, Internetul este și el la originea unui nou fel de decepții ce rezultă din decalajul dintre posibilitățile infinite și „rezultatele” care nu corespund așteptărilor, dintre înmulțirea fantasmelor și real, dintre ființa virtuală cu care comunicăm și persoana în carne și oase. 11. John Kenneth Galbraith, Le Nouvel Etat industriel, Gallimard, Paris, 1968, pp. 205-225. 12. Henri Lefebvre, La
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
destul dezacord și incertitudine, astfel încât sistemul să cadă într-o dezorganizare completă. Evident că aceste proprietăți definitorii pot avea, în cazurile concrete ale unor sisteme adaptive complexe din realitate, o multitudine de forme de manifestare, ceea ce dă, de fapt, varietatea infinită de sisteme care alcătuiesc această realitate. O ultimă definiție pe care o vom aminti este cea dată de Mitleton-Kelly (2003). Acesta consideră că un CAS este definit de zece caracteristici generice, și anume: conectivitate; interdependență; coevoluție; istoricitate; dependență de traiectorie
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
poate fi privit ca un „joc” imens între investitori, în care deciziile acestora sunt luate pe măsură ce indicatorii financiari se modifică, apar noi informații pe piețe și se formează noi așteptări ale investitorilor privind veniturile viitoare. Se formează astfel un ciclu infinit de evenimente care se influențează reciproc într-o serie de dependențe cauzale întârziate în timp. Având această imagine în minte, putem acum să răspundem dacă speculatorii de piață pot interveni semnificativ într-un astfel de joc. Mai întâi, să vedem
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
finită. O generalizare neliniară prin transformarea modelului ARMA într-un model AR a dus la un model GARCH (p,q) de forma. Pe lângă restricțiile de mai sus, în modelele GARCH se introduce și o condiție de staționaritate pentru evitarea varianței infinite, de forma. Această condiție face ca varianța necondiționată a seriilor de timp considerate să fie finită în timp, pe când varianța condiționată evoluează în timp. Modelele ARCH și GARCH au fost utilizate în numeroase studii privind volatilitatea piețelor financiare. Totuși, după cum
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
în final întrepătrunderea dintre realitatea carnală și spirit prin intermediul unui artificiu teatral. Un artificiu de care, bineînțeles, nimeni nu se lasă păcălit. Piesa lui Pirandello, crede Artaud, ne conduce în miezul problemei esențiale a teatrului, punându-ne în fața unui joc infinit de oglinzi care absorb și răsfrâng succesiv imaginea, fiecare reflectare fiind și mai reală decât precedenta; în cele din urmă, „ultima imagine le înlătură pe toate celelalte” și suprimă toate oglinzile, lăsându-ne să vedem cum cele șase personaje cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe coerență și omogenitate; evaluarea este un proces și comportă și zone de opacitate, în timp ce controlul are la bază dispozitive construite și transparente; evaluarea ține cont de experiența istorică și temporală, pe când controlul este în afara timpului; evaluarea este un proces infinit și parțial, iar controlul este un demers finit și total. Temă Dați exemple de acțiuni de evaluare și de control pe care le poate efectua un cadru didactic. În opinia unor autori (Perrenoud, 1998, p. 8), evaluarea conduce la fabricarea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cere fizicii pământului să ne ofere un calendar al cutremurelor. Atunci când fizica prezice ceva, acel ceva ține de o ordine simplificată printr-o dispunere lineară a procesualității între cauză și efect. Fizica ne spune că timpul este adevărat prin alternanța infinită zi-noapte sau prin faptul întâmplării originate într-un început asimilat nașterii și care urmează reproductiv să se întâmple până undeva, în prezentul obiectualizat și în viitorul ca regularitate a mișcării fizice. Timpul, evident, că este conceput ca măsurabil, este durata
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
consecințele, pot să declar că suntem într-o poziție din inventarul exceselor, în sens de criză, ca îndepărtare în sus sau în jos de templul bunului-simț. În Economie (când urmează fizica) recursivitatea ne sugerează să vedem ciclul ca o oscilație infinită a cărui regularitate este predictibilă, în timp ce în termeni propriu-zis economici (urmând sugestia de știință socială) ciclul este o abatere excepțională, întâmplătoare de la singurul parametru consistent cu ideea de echilibru: bunul simț. Chiar și ceea ce pare să fie ciclu, ca expresie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
comportamente la nivelul praxiologiei, adică de a lua decizii raționale bazându-se pe toate sursele cunoașterii, deci inclusiv pe impresii, bunăoară. Pe de altă parte, nu avem o grilă care să ne ofere posibilitatea de a lega așteptările, care sunt infinite, de decizii, care sunt limitate, pentru că presupune mai întâi alegeri pe criterii de raționalitate, care sunt acceptate ca ipoteze sau ca obiective. Avem, în acest caz, o dificultate insurmontabilă și pentru că nu știm să judecăm materialitatea în raport cu contexte imateriale, cum
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]